Camino – Un drum spre Universul Interior (12)

Camino de Santiago, Finisterre, Km 0

Asculta mai multe audio Muzica

Am terminat Camino acolo unde a început totul – la Km 0, “capătul lumii cunoscute”, la Finisterre.

Camino – Un drum spre Universul Interior (11)

Asculta mai multe audio Muzica

Lecţia 12 e un fel de sinteză dar merită reţinută: Suntem întotdeauna mai mult decât putem crede! Utilizăm foarte puţin din capacităţile noastre, fizice şi psihice. Gândurile noastre pot fi dirijate şi au putere creatoare.

Ultreya înseamnă să mergi înainte cu curaj. E o încurajare pentru pelerini şi o întâlneşti destul de des în drumul tău…

Şi, pe măsură ce mergi înainte, mergi de fapt în interiorul tău sau, altfel spus, mergi înapoi in timp. De fapt călatoreşti spre Început. Ultreya… ai curaj, căci toate drumurile duc la Început!

Camino – Un drum spre Universul Interior (10)

Asculta mai multe audio Muzica

Pe Camino trăieşti natural o stare de calm şi linişte interioară. Asta îţi permite un autocontrol al gândurilor – şi înveţi fără efort lecţia 11 : gândirea negativă despre noi, despre alţii ne face rău!

Camino - Un Drum spre Universul Interior (9)

Cunoşti multă lume pe Camino. Cu unii dezvolţi relaţii profunde, cu alţii doar zâmbete… Şi, totuşi, prietenul tău cel mai apropiat e… EL, rucsacul.

“Pe Camino se spune că rucsacul pe care îl purtăm zi de zi, este proporţional ca greutate cu ataşamentele sau temerile noastre. Fiind vorba de 20-30 de km pe zi, pe parcursul a 30-40 de zile, bagajul care include obiectele necesare (haine, cosmetică, alimente, lichide, medicamente, sac de dormit, camera foto…) în strânsă legătură cu bagajul mental (gânduri, dependenţe, obiceiuri, amintiri, întâmplări…) ne poate influenţa starea fizică şi trăirile fiecărei clipe de pe parcursul drumului. Cu cât vom fi mai uşori sau deschişi, cu o minte linistită, un suflet împăcat şi un corp plin de energie, vom trăi din plin viaţa şi întâmplările minunate de pe Camino”.

Am pornit la Drum, palpabil, cu 9-10 kg dar, pe măsură ce înaintezi, îţi redefineşti nevoile şi-ncepi să arunci: haine, loţiuni, creme, agende, cutii, căni, gânduri, dependenţe (ultimul pachet de tutun!), amintiri... Uneori te încovoi sub presiunea rucsacului, alteori face parte comună cu tine şi realmente nu-l simţi! Aşa că … aprofundezi pas cu pas lecţia 10: Ai nevoie de foarte puţine lucruri pentru a fi fericit!!!

Camino – Un drum spre Universul Interior (8)

Lecţia 9: Sentimentul că am curaj. Simţit în sens fizic. În mintea, trupul şi spiritul tău. Curajul de a merge mai departe… În oraşul următor, în ţara ta sau undeva, în interiorul tău…

Camino – Un drum spre Universul Interior (7)

Asculta mai multe audio Muzica

Lecţia 8: Camino testează capacitatea omului de a iubi!

Dragostea este, fără îndoială, cea mai puternică forţă din univers. Pas cu pas exersezi capacitatea ta de a iubi, de a te bucura de viaţă şi fructifici deplin natura ta umană. Acţiunile omului capătă valoare morală atunci când se bazează pe bunătate şi iubire. Când iubeşti, tu lucrezi cu tine însuţi la nivel senzitiv, afectiv, cognitiv, spiritual. De aceea iubirea este extensie şi împlinire de sine.

Camino – Un drum spre Universul Interior (6)

Asculta mai multe audio Divertisment

Maestrul apare când discipolul e pregătit… Lecţia 7 am învăţat-o de la prietenul Manuel…

Am mers o mare parte din drum în compania lui. Manuel, preotul din Filipine, era o persoană absolut specială… Toţi îl iubeau pe Camino!

“A merge împreună” e o chestie … relativă pe Camino. In sensul că... plecam împreună, dar pe drum ne depărtam unii de alţii, apoi ne regăseam prin popasuri şi în final... în refugiu...

Adevărul e că cea mai mare parte a drumului mergi singur... Tu cu Tine... cu gândurile, fericirile, durerile, dorinţele, reuşitele şi traumele tale... Şi ele te caută... şi te găsesc... şi le retrăieşti vrând-nevrând... Pe unele le îmbrăţişezi şi le păstrezi ca „muniţie” de fericire pentru zile negre, pe altele le zdrobeşti sub tălpile tale pas cu pas... Şi, aş, ce ustură unele!... ca băşicile! Şi, aş, ce parfumate sunt altele!... ca mirosul de zahăr, de vanilie, de înger...

Şi toate trăirile astea poate că sunt pentru că... tot drumul mergi într-o stare de transă... ameţit de energia locului (şerpuieşte pe sub Calea Lactee!), de energia oamenilor care mărşăluiesc într-un acelaşi crez - în Bine, Adevăr şi Frumos (chiar mă gândeam odată cum om arăta noi, toţi pelerinii, priviţi de sus – din Ceruri?! - aşa “încolonaţi”, mergând spre Capătul Lumii Cunoscute -ce nume simbolic!- la Finistere), de efortul depus, de dulcele abandon în braţele destinului…

În a patra zi de Camino, ne-am reîntâlnit într-un popas de apa rece şi ciocolată cu Manuel. Îşi pierduse şi cel de-al treilea toiag… Amuzaţi peste măsură l-am întrebat dacă nu-l deranjează situaţia asta (Spania era aşa curată că nu găseai pe drum un băţ să te sprijini in el! Trebuia să le cumperi – le găseai între 5 şi 10 euro!)
Ne-a răspuns zâmbind relaxat:
- Sigur cineva avea mai multa nevoie de el decât mine!

După ce mi-am reluat drumul în tăcere mi-au venit în minte toate lucrurile, clipele şi persoanele după care cândva am plâns... Şi vocea lui Manuel... “Sigur cineva avea mai multă nevoie de el(e) decât mine...”

Camino – Un drum spre Universul Interior (5)

Pe Drum înveţi dureros de rapid despre importanţa picioarelor (în paranteză fie spus, punctele anatomice sensibile ale unui nativ peşti sunt picioarele… cu toate astea în 800 km n-am avut niciodată febră musculară!) nu doar pentru că ele suferă, ci pentru că energia liniilor de forţă de pe Camino intră în meridianele picioarelor şi, de acolo pătrund în sistemul energetic al trupului – de unde sentimentul de realizare de sine.

Pe vremuri, pelerinii mergeau desculţi pentru că ştiau că prin tălpile picioarelor pot găsi cunoaşterea sufletului.

De fapt în reflexoterapie se face presiune pe tălpi pentru a elibera energia blocată şi amintiri blocate… Mergând retrăieşti vrei - nu vrei perioade din viaţa ta – bucurii şi tristeţi, speranţe şi iluzii, împliniri şi pierderi… Aşa că afli şi lecţia 6 : Sănătatea înseamnă şi să-ţi cunoşti amintirile!

Asculta mai multe audio Muzica

Camino – Un drum spre Universul Interior (4)

O invitaţie la cireşe din partea primilor noştri prieteni-pelerini, Manuel din Filipine şi Sebastian din Germania, şi…

… lecţia 5 : Faptele bune se vor întoarce cândva la tine, la fel ca şi cele negative. Depinde ceea ce proiectezi în viaţă, în fiecare moment. Nu e o pedeapsă. E legea firii. Ceea ce semeni, aia culegi.

Camino – Un drum spre Universul Interior (3)

Asculta mai multe audio Muzica

În timp ce mergi eşti într-o stare de pace şi contemplaţie… Intreg trupul tău experimentează durerea fizică – am descoperit muşchi de care habar n-aveam… că-i am!

Aşa că parcurgi… lecţia 3: Bucuria vine atunci când cupa durerii e golită. Ah, Doamne, ce extaz trăiai odată ajuns sub duş, în timp ce stropii de apă biciuiau corpul tau ostenit!

Bucuriile durerilor de pe Camino înseamnă redescoperirea propriului tău suflet!…

...Şi pentru că am vorbit despre duş…
Vorbim şi despre fântâni, de bucuria descoperirii izvorului şi alinarea setei. Pe Camino înveţi să preţuieşti apa! Aşa că lecţia 4 e simplă: Apa e sursa vieţii.

Camino – Un drum spre Universul Interior (2)

În plan fizic, tot Drumul eşti însoţit de imaginea eolienelor. Aşa că totul “conspiră” pentru structurarea lecţiei 2: Totul este energie şi energia este totul. Energia vitală este Viaţa. Este sursa acţiunilor fizice şi spirituale. Se află în univers, în natură, în noi.

Camino – Un drum spre Universul Interior (1)

Prima lecţie trăită pe Camino e profunda comunicare cu natura… Cu fiecare pas pe care-l faci te pierzi în peisaj: în lanurile nesfârşite de grâu, în flori, în gâze, în roşul cireşelor, în boabe de struguri, în zeama murelor, în foşnetul frunzelor, în adierea vântului, în praful cărărilor…

Asculta mai multe audio Muzica

Art-terapia

Camino de Santiago, Refugiul Carrion de los Condes, Consiliere de grup

Art-terapia foloseşte tehnici creative precum desenul, pictura, modelajul, teatrul, dansul sau muzica pentru a ajuta fiecare persoană să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de anxietăţile şi tensiunile acumulate şi să faciliteze comunicarea şi relaţionarea.

Camino de Santiago, Refugiul Arca O Pino:

Lecţia iubirii

Camino de Santiago, Refugiul Granon, Consiliere de grup

Au fost câteva refugii pe Camino în care ni s-a predat admirabil lecţia iubirii necondiţionate către toate fiinţele, animalele, creaţia… Şi-atunci am stat toţi la aceeaşi masă, şi-am împărţit frăţeşte mâncarea şi vinul… şi liniştea, şi pacea, şi gândul, şi speranţa…

Asculta mai multe audio Muzica

Drum Cultural European

Ca o recunoaştere a însemnătăţii sale pentru lumea culturală şi spirituală europeană, din 1987 Camino de Santiago a devenit Drum Cultural European, în 1993 a fost inclus în lista moştenirilor culturale universale UNESCO, iar in anul 2000, Santiago de Compostela a fost desemnată Capitală Culturală Europeană.

Consiliere de grup

Camino de Santiago, Refugiul Tosantos, Consiliere de grup

Cum să ne recunoaştem forţa interioară şi să devenim fiinţe puternice?

Santiago de Compostela

Se spune că “El Camino” se aşterne direct sub Calea Lactee şi urmează liniile de forţă magnetică ale Pământului.

De altfel, Compostela înseamnă “câmp de stele”.

Forta vieţii (prana, în filozofiile orientale) este în mod special puternică de-a lungul acestor linii. Pelerinii ştiu foarte bine că energia de pe Camino le dă capacitatea da a se autoanaliza şi de a cunoaşte cât mai multe lucruri despre ei înşişi, le facilitează o trăire deosebită a unor experienţe, o activare specială a memoriei şi revelaţii deosebite.

Fluturele

Asculta mai multe audio Muzica

"A fost odată un văduv care locuia împreună cu cele două fete ale sale care erau foarte curioase şi inteligente. Fetele îi puneau mereu multe întrebări... la unele ştia să le răspundă, la altele nu...
Cum îşi dorea să le ofere cea mai bună educaţie, într-o zi şi-a trimis fetele în vacanţă cu un înţelept. Înţeleptul ştia întotdeauna să le răspundă la întrebările pe care ele le puneau.
La un moment dat una dintre ele a a adus un fluture pe care plănuia să îl folosească pentru a înşela înţeleptul.
- Ce vei face? o întrebă sora ei.
- O să ascund fluturele în mâinile mele şi o să întreb înţeleptul dacă e viu sau mort. Dacă va zice că e mort, îmi voi deschide mâinile şi îl voi lăsa să zboare. Dacă va zice că e viu îl voi strânge şi îl voi strivi. Şi astfel orice răspuns va avea, se va înşela.
Cele două fete au mers într-o clipă la înţelept. L-au găsit meditând.
- Am aici un fluture. Spune-mi, înţeleptule, e viu sau mort?
Foarte calm, înţeleptul surâse şi îi zise:
- Depinde de tine... fiindcă e în mâinile tale.

Aşa este şi viaţa noastră, prezentul şi viitorul nostru. Nu trebuie să învinovăţim pe nimeni când ceva nu merge: noi suntem responsabili pentru ceea ce dobândim sau nu. Viaţa noastră e în mâinile noastre, ca şi fluturele. De noi depinde să alegem ce vom face cu ea. "

Poduri

Asculta mai multe audio Muzica

Comportamentele noastre sunt asemeni unor insule. Prin educaţie construim poduri între acestea.

O minte sănătoasă presupune să mergi din insulă în insulă... pe poduri.

Pelerinul

Melcul... “Ne destăinuie el oare - discret sau chiar criptic, cum se cuvine - ceva din intimitatea spirituală a omului viu...? ... Precum melcul, (pelerinul) îşi are locul propriu de sălăşluire acolo unde spaţiul e pe de-a-ntregul împlinit de prezenţa sa fizică”...

Melcul "se integrează categoriei numite «scoică» (coquille), unde întâlnim şi instrumentul sonor, tot scoică - marină - la origine (conque)".
“Scoica Sf. Iacob" este "călăuză" pentru pelerinii care curg spre Santiago de Compostella.

“Tema «regenerării», cu care melcul e asociat în anumite culturi, se referă foarte probabil la alternanţa retragere («în tine însuţi») - apariţie («în afară»), asigurând ieşirea periodică din fluxul temporal...

...Pelerinajul prin simbolistica melcului şi a cochiliei nu poate ignora forma sa helicoidală ("pe care o întâlnim deja în hieroglifele egiptene")... Spirala trimite la căutarea Centrului: care trebuie descifrat "fie ca origine, fie ca loc de împlinire al itinerariului contemplativ. Tradiţia răsăriteană - dar nu numai ea - vorbeşte despre acest loc ca despre «locul inimii». De acolo începe ascensiunea interioară, care consumă mai degrabă decât parcurge «spaţiul», pentru a irumpe finalmente în orbele stelare”...

... Pelerinul... de-a lungul unui drum pe care «găsirea» precedă adesea «căutarea»”...

Recomandăm: Scrima, André. Timpul rugului aprins. Bucureşti: Humanitas, 2010

Camino de Santiago Symbols

Camino de Santiago

Atitudine

Everyday we have a choice about the attitude we carry with us.



Asculta mai multe audio Muzica

Televiziunea...

... distruge relaţiile.

Datorită efectelor constatate în timp asupra comportamentelor tinerilor consumatori de mass-media audio-video, Academia Americană de Pediatrie (Reisenberg, 1998) recomandă ca, până la 2 ani, copiii să nu fie lăsaţi să se uite la televizor. Pe toată perioada vârstei şcolare, se recomandă limitarea timpului vizionării (cumulat televizor şi computer) la cel mult două ore pe zi.

Unii autori sunt de părere că până la 5-6 ani, când se încheie prima perioadă esenţială în dezvoltarea creierului, copiii să fie ţinuti departe de televizor şi de calculator.

Pentru mai multe informaţii legate de acest subiect, recomandăm :

Academia Americană de Pediatrie AICI

Virgiliu, Gheorghe. Efectele televiziunii asupra minţii umane. Ed. Evanghelismos, 2005. AICI

Puterea muzicii

Asculta mai multe audio Muzica

Mai multă muzică în şcoală! De ce?

Cercetătorii continuă să găsească corelaţii între muzică şi dezvoltarea creierului uman. De exemplu, în conformitate cu International Foundation for Music Research, muzica joacă un rol crucial în dezvoltarea copiilor de vârstă şcolară. De asemenea, Center for New Discoveries in Learning afirmă că potenţialul de învăţare poate fi crescut de cel puţin cinci ori peste rata normală atunci când se utilizează muzica.

În mod similar, Dr. Gordon Shaw ("Efectul Mozart") publică în 1999 o carte în care prezintă cercetări experimentale care au fost colectate pe parcursul a mai mult de douăzeci şi cinci ani, care confirmă că ascultarea muzicii clasice sporeşte gândirea, raţionamentul şi crearea de abilităţi.

În lucrarea “Music and the Brain, Music Power” (O'Donnell, 2008), se afirmă că muzica afectează memoria noastră prin activarea simultană a celor două emisfere ale creierului, ducând la o creştere a capacităţii de a obţine şi păstra informaţii. O'Donnell susţine că dacă elevii ar asculta muzică, cum ar fi "Sonata pentru două piane în Re major" a lui Mozart sau "Muzica Apelor" de Handel înainte şi în timpul testului, atunci notele lor vor fi mai mari decât în condiţii de testare care nu oferă o atmosferă muzicală. O'Donnell subliniază, de asemenea, rolul relaxant al muzicii lui Mozart.

Efectul Mozart are aplicaţii în medicină, fiind utilizat pentru accelerarea dezvoltării psihomotorii a copilului, tratarea autismului, dislexiilor şi în îmbunătăţirea gândirii spaţiale la pacienţii cu boala Alzheimer.

Recomandăm:
http://www.cerebromente.org.br/n15/mente/musica.html

Asculta mai multe audio Muzica

Înnăscut sau dobândit

Asculta mai multe audio Muzica

TEXTE COMENTATE: J. Monod: înnăscut sau dobândit empiric; J. Monod: însuşirea primară a limbajului este programată în dezvoltarea epigenetică a creierului; N. Chomsky: O ipoteză cu privire la facultăţile mintale înnăscute pe care copilul le pune în joc atunci când învaţă o limbă; J. Piaget: Nucleul fix este rezultatul necesar al construcţiilor proprii inteligenţei senzoriomotorii, anterioară limbajului; N Chomsky: Nucleul fix este determinat genetic (înnăscut).

Variatele curente din psihologie, lingvistică, neuroştiinţă sau filosofie au tendinţe uneori diametral opuse atunci când este vorba de structurile mentale.

O astfel de situaţie întâlnim şi în cazul textelor programatice supuse acestui comentariu: pe de o parte concepţiile lui Jaques Monod şi Noam Chomsky iar, pe de altă parte, concepţia lui Jean Piaget. Textele prezentate aduc în discuţie tema însuşirii limbajului, prezentând două teorii contrastante: caracterul înnăscut al limbajului (cazul primilor doi autori), respectiv caracterul dobândit (cazul ultimului autor).

O preocupare intensă a specialiştilor din multe domenii ale cunoaşterii a fost dintotdeauna graniţa între înnăscut şi dobândit în cazul comportamentelor fiinţelor vii. Jaques Monod realizează o analogie între comportamentele animalelor şi unele categorii fundamentale ale cunoaşterii umane, inclusiv limbajul, considerând că „atunci când comportamentul implică elemente dobândite prin experienţă, ele sunt implicate în conformitate cu un program înnăscut, adică determinat genetic”. O premisă fundamentală a nativismului epistemologic este aceea că dezvoltarea minţii va trebui sa fie studiată pe baza aceloraşi principii care au fost adoptate de biologie. Biologii spun că dezvoltarea unui organism este orientată şi condusă de un program genetic propriu speciei, iar ambianţa externă influenţează ritmul procesului de dezvoltare. Prin urmare, Monod susţine teoria potrivit căreia însuşirea primară a limbajului este legată de „un proces de dezvoltare epigenetică”, prezentând argumente anatomice: creşterea postnatală a cortexului.

Studierea însuşirii limbajului de către copil o găsim dezbătută de pe poziţii similare în textele lui Noam Chomsky. Învăţarea limbajului unei comunităţi omeneşti de către copil este caracterizată ca trecere de la o stare iniţială, gramatica universală care este parte a programării genetice, la starea finală - însuşirea gramaticii speciale caracteristice unui proces natural; în acest proces elementul înnăscut oferă structura de bază, iar informaţiile primite în ambianţa lingvistică au un rol declanşator; însuşirea limbajului este, în acest sens, mai degrabă creştere, decât învăţare. Punctul de plecare al teoriei formulate de Chomsky este semnalarea şi tematizarea dintre competenţa lingvistică şi informaţia pe care o primeşte cel care îşi însuşeşte limba din ambianţa lingvistică (mediul). Chomsky subliniază faptul că un copil îşi însuşeşte foarte repede limba maternă, în general corect. Competenţa lingvistică, spune Chomsky, este produsul creşterii, nu al învăţării: „Un copil este în stare să-şi însuşească la perfecţie o limbă cu mai multă uşurinţă şi fără instrucţie specială (...). simplul contact cu limba respectivă în decursul unui interval de timp nu prea îndelungat pare să constituie tot ce este necesar unui copil normal ca să ajungă să stăpânească limba în cauză (...). Copilul nu are nevoie, ca să-şi dezvolte aptitudinile sale lingvistice, de o instrucţie şi îndrumare atente (...)”

Constatăm faptul că Chomsky consideră că în programul nostru ereditar sunt incluse toate caracteristicile de la cele biologice la cele cognitive. Acestea doar aşteaptă să fie puse în funcţiune. Prin urmare, în concepţia acestuia, aşa cum funcţionează structurile organice dezvoltate în corp (ochiul, inima), aşa funcţionează şi gândirea. Maturizarea creierului se produce prin derularea succesivă a unor structuri deja existente, nu prin învăţare. Este vorba de creştere, nu despre dezvoltare şi construcţie: „Organele mintale şi organele fizice sunt determinate de proprietăţi specifice speciei şi determinate genetic (...); interacţiunea cu mediul înconjurător e necesară pentru a declanşa procesul de creştere (...)”

Teoria lui Chomsky conduce spre unele concluzii ce pot fi considerate oarecum bizare: limbile vorbite sunt, în toate privinţele, în toată lumea, aceleaşi; mediul joacă, în cel mai bun caz, rol declanşator, având rol minim în elaborarea cunoştinţelor („interacţiunea cu mediul înconjurător e necesară pentru declanşarea proceselor genetice determinate”); datorită faptului că limbajul este inclus în genomul individului, acesta şi-l poate însuşi chiar şi în condiţiile unei eredităţi limitate; toate ipostazele posibile despre regulile sintaxei pe care copilulul ar putea să le inventeze sunt excluse din moştenirea genetică.

Jean Piaget este adeptul modelului auto-dezvoltării psihice. El pune în discuţie caracterul dobândit al limbajului. De data aceasta se dezbate ideea unei interacţiuni reciproce organism-mediu, subliniindu-se rolul activ al organismului şi caracterul progresiv al elaborării structurilor cunoaşterii, inclusiv a limbajului: „nu există cunoştinţe rezultate dintr-o simplă înregistrare de observaţii, fără o structurare datorată activităţii subiectului.” Important în acest proces este echilibrul – sistemele reglatoare care permit acţiunea organismului împotriva factorilor perturbatori, reechilibrarea sistemelor interne: „ autoreglarea, ale cărei rădăcini sunt evident organice este comună proceselor vitale şi mintale şi acţinile sale sunt direct controlabile (...); prin jocul reglărilor de reglări, autoreglarea este (...) constructivistă”.

Piaget consideră că structurile cognitive ale intelectului se construiesc printr-o organizare de acţiuni succesive exercitare aupra obiectelor. Deşi nu crede în existenţa structurilor înnăscute ale inteligenţei, acceptă ideea că funcţionarea intelectului implică mecanisme nervoase ereditare, dar aceste mecanisme sunt, în opinia sa, insuficiente pentru explicarea genezei şi comportamentelor umane. Există o inteligenţă general umană care este aptă să transforme în realitate potenţele organizatoare elementare ale creierului în diferite forme din ce în ce mai complexe. „Nu există (...) structuri cognitive înnăscute; numai funcţionarea inteligenţei este ereditară şi nu creează structuri decât printr-o organizare de acţiuni succesive exercitate asupra obiectelor”, afirmă Piaget. Principiile ce par a sta la baza teoriei lui Piaget sunt: minimum de preformare – maximum de autoorganizare. „Nucleul fix înnăscut” de care vorbea Chomsky e considerat de Piaget „neînnăscut”, „rezultatul necesar al construcţiilor proprii inteligenţei senzoriomotorii”.

Pe fundalul divergenţei înnăscut-dobândit, comparând cele două teorii, subliniem următoarele deosebiri:

- relaţia dintre gândirea copilului şi cea a adultului
Piaget vorbeşte despre o succesiune de etape pe parcursul cărora copiii, pe măsura înaintării în vîrstă, îşi însuşesc moduri de raţionament calitativ diferite. De partea cealaltă, Chomsky şi Monod susţin ca toate disponibilităţile de gândire sunt specificate de la naştere.

- natura reprezentărilor mintale
În timp ce, în perspectiva piagetiană capacitatea de reprezentare a cunoştinţelor este rezultatul unui proces constructiv, în perspectiva chomskyană este refuzată ideea că funcţia de simbolizare apare la un anumit moment al dezvoltării. Chomsky vorbeşte despre creştere, nu despre dezvoltare şi învăţare.

- generalitatea proceselor de gândire
Dacă pentru Piaget gândirea este un ansamblu vast de capacităţi, pentru Chomsky facultăţile activităţii mintale sunt separate unele de altele, astfel ca limbajul este apreciat ca fiind separat de alte forme timpurii ale gândirii.
La Piaget se observă o poziţie flexibilă; el “asimilează" anumite explicaţii şi argumente care îi susţin propria teorie. Deşi susţine că inteligenţa nu are structuri cognitive înnăscute, el acceptă ideea ca funcţionarea inteligenţei implică mecanisme nervoase ereditare. De partea cealaltă, Chomsky are o atitudine mai fermă, susţinând că încă de la naştere creierul omenesc este înzestrat cu capacitatea de a realiza structuri lingvistice complexe. El consideră că maturizarea creierului se produce la fel ca în cazul altor organe precum inima; aşa cum inima nu învaţa să pulseze, nici creierul nu învaţă să construiască structuri lingvistice. Aceasta înseamnă ca ideea piagetiană de dezvoltare şi de construcţie a creierului nu are sens.

Analizând aceste texte programatice se conturează pentru noi întrebarea: Se poate tranşa o frontieră între ceea ce moştenim pe linie filogenetică şi ceea ce dobândim în cursul ontogenezei?

Înfruntarea dintre schema behavioristă (Piaget) şi schema nativistă (Chomsky şi Monod) în explicarea surselor competenţei lingvistice pare mai degrabă o competiţie între două programe de cercetare, susţinute de reprezentări alternative asupra raportului dintre înnăscut şi dobândit în achiziţia cunoaşterii. Chomsky şi Monod, ca reprezentanţi al curentului nativiştilor (apropiat de biologi), vorbesc despre o cunoaştere propriu-zisă înnăscută, iar Piaget, ca reprezentant al behaviorismului, e de părere că numai mecanismele elementare de achiziţie a cunoştinţelor sunt înnăscute, restul fiind produsul învăţării prin experienţă. Considerăm că numai printr-o abordare complementară este posibilă depăşirea opoziţiei dintre soluţiile acestor savanţi.

BIBLIOGRAFIE
Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării. Dezbaterea dintre Jean Piaget şi Noam Chomsky. Bucureşti: Ed. Politică, 1988
Zlate, Mielu. Psihologia mecanismelor cognitive. Iaşi: Polirom, 1999

Retezat de vacanţă

Munţii Retezat, Vârful Tulişa (1792 m)

Asculta mai multe audio Muzica

Vânt de libertate

Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea altuia...