Şcolarizarea emoţiilor (2)

Cu o programa ce este aglomerata de noi materii si subiecte la ordinea zilei, strategia care iese la iveala in privinta educatiei emotionale nu ar fi cea a crearii de noi cursuri, ci de a amesteca lectiile despre sentimente si relatii cu materiile predate.

Unele proiecte de dezvoltare a capacitatilor emotionale si sociale nu au programa sau ora de curs ca materie separata, dar sunt strecurate in structura vietii scolare. Un model al acestei abordari este PROIECTUL DE DEZVOLTARE A COPILULUI, creat de o echipa condusa de psihologul Eric Schaps si aplicat in multe scoli din SUA.

Proiectul ofera un set de materiale care se pot adapta in functie de cursurile deja existente. Astfel, cei din clasa I asculta la ora de citire povestea “Broscuta si Ursuletul se imprietenesc”. Aici, Broscuta, nerabdatoare sa se joace cu prietenul ei care hiberneaza, Ursuletul, ii joaca o festa, ca sa-l trezeasca mai repede. Istorioara este folosita pentru a provoca o discutie despre prietenie si despre ceea ce simt oamenii atunci cand li se face o gluma. O serie de aventuri duc la deschiderea unor subiecte cum ar fi cele despre timiditate, recunoasterea nevoilor prietenilor, cum te simti cand esti tachinat si impartasirea sentimentelor.
Un plan de programa ofera povestiri tot mai sofisticate de-a lungul anilor de scoala primara si gimnaziala, dandu-le indicii profesorilor pentru a deschide subiecte cum ar fi empatia, stabilirea unei perspective si afectiunea.

Cel mai eficient ar fi ca lectiile emotionale sa se concentreze asupra dezvoltarii copilului si sa fie repetate la varste diferite, in asa fel incat sa corespunda schimbarilor si capacitatii de intelegere, precum si provocarilor carora trebuie sa le faca fata copiilor.

Psihologii dezvoltarii, dar si alti specialisti, incearca sa creeze un fel de harti ale progresului emotional, pentru a fi mai precisi in legatura cu lectiile pe care ar trebui sa le invete copiii in fiecare faza de dezvoltare a inteligentei emotionale.

In PROGRAMUL DE COMPETENTA SOCIALA, copiii din clasele mai mici primesc lectii de constientizare de sine, de stabilire a relatiilor si de luare de hotarari. In clasa I elevii se asaza in cerc si arunca cu cubul sentimentelor – care are inscrise cuvinte cum ar fi trist sau incantat pe fiecare parte. Cand ii vine randul, fiecare elev descrie momentul cand a avut un asemenea sentiment, exercitiu ce le da mai multa incredere pentru ocaziile in care incearca sa exprime in cuvinte sentimentele si ii ajuta sa fie empatici atunci cand aud de sentimentele altora, pe care le percep ca si cum ar fi fost ale lor. Pana in clasele a patra si a cincea, cand relatiile cu colegii devin extrem de importante in viata lor, au lectii care ii ajuta sa-si imbunatateasca relatiile de prietenie prin empatie, controlarea impulsurilor si stapanirea maniei.

In Orele de Instruire pentru Viata, elevii de clasa a V-a incerca sa citeasca emotiile dupa expresia fetei, exercitiul esential pentru dobandirea unei capacitati empatice. Pentru controlarea impulsurilor, exista un semafor afisat la vedere si care are 6 faze:
ROSU 1. Stai, linisteteste-te si gandeste-te inainte sa actionezi.
GALBEN 2. Spune-ti problema si exprima ceea ce simti.
3. Stabileste-ti un scop pozitiv.
4. Gandeste-te la cat mai multe solutii.
5. Gandeste-te la consecinte.
VERDE 6. Da-i drumul si incearca planul cel mai bun.
Notiunea de semafor este invocata intotdeauna cand un copil, de exemplu, este pe cale sa izbucneasca la manie sau sa se izoleze ori sa inceapa sa planga pentru ca a fost necajit si ofera un sir concret de faze pentru rezolvarea acestor momente incarcate intr-un fel mai usor de masurat. Dincolo de stapanirea sentimentelor, semaforul reprezinta si o cale eficienta de a actiona. Obiceiul de stapanire a impulsului emotional necugetat – a reflecta inainte de a actiona in functie de sentimente – poate fi inclus in strategia fundamentala de tratare a riscurilor de la varsta adolescentei si pe mai departe. In clasa a VI-a, lectiile se refera in mod direct la tentatii si la presiunile sexuale, la droguri, la bautura, care incep sa apara in viata copiilor. Pana in clasa a IX-a, pe masura ce adolescentii sunt confruntati cu tot mai multe realitati sociale ambigue, capacitatea de a avea mai multe perspective – atat personale, cat si a acelora implicati – este subliniata in mod special.

Evaluandu-se aceste programe s-a ajuns la concluzia ca aplicarea lor are multiple avantaje in privinta competentei emotionale si sociale a copiilor, a comportamentului lor la clasa sau in afara scolii dar si in capacitatea lor de a invata. Dintre rezultatele lor mentionam: constientizarea de sine emotionala (imbunatatirea recunoasterii si definirii propriilor emotii; o mai buna intelegere a cauzelor care au generat diverse sentimente; recunoasterea diferentei dintre sentimente si actiuni); stapanirea emotiilor (o mai buna toleranta la frustrare si o mai buna stapanire a maniei; mai putine insulte, batai si acte de indisciplina in scoala; putinta de exprimare a maniei intr-un mod potrivit, fara cearta; mai putine exmatriculari; mai putina agresivitate sau comportament autodistructiv; mai multe sentimente pozitive despre sine, scoala si familie; o mai buna stapanire a stresului; mai putina izolare si anxietate in societate); utilizarea emotiilor in mod productiv (mai multa responsabilitate; o mai buna concentrare asupra indeplinirii unei misiuni si acordarea atentiei necesare; mai putina impulsivitate; mai mult autocontrol; punctaje mai bune la testele de invatatura); empatia, citirea emotiilor (o mai mare capacitate de a privi lucrurile din perspectiva celuilalt; o mai mare empatie si sensibilitate fata de sentimentele celorlalti; o ascultare mai atenta a celorlalti); abordarea relatiilor in-terpersonale (o mai buna capacitate de analiza si de a intelege relatiile; o mai buna rezolvare a conflictelor si a neintelegerilor prin negociere; o mai buna rezolvare a problemelor la nivelul relatiilor; o mai buna exprimare si talent in comunicare; mai mult succes si siguranta de sine; abordarea cu prietenie si implicarea in viata semenilor; mai multa atentie fata de semeni; mai multa preocupare si amabilitate; mai multa armonie si socializare in grupuri; mai multa cola-borare si ajutor; mai multa democratie in tratarea celorlalti).

Un lucru merita o atentie cu totul speciala: programele de alfabetizare emotionala au imbunatatit rezultatele la invatatura ale elevilor.

“In aceste vremuri in care mult prea multi copii nu reusesc sa stapaneasca supararea, sa asculte sau sa se concentreze, sa-si domoleasca impulsurile, sa-si asume raspunderea pentru ceea ce fac sau sa-si manifeste sentimentele fata de ceea ce afla sau invata, tot ceea ar putea sa aprofundeze aceste abilitati va fi de ajutor la nivel educational. In acest sens, alfabetizarea emotionala sporeste, capacitatea dascalilor de a-i invata pe copii. Chiar si intr-o perioada in care se ajunge la strictul necesar si bugetele sunt tot mai reduse, exista argumente pentru care se considera ca aceste programe ar putea stopa declinul educational si ar putea intari pozitia scolilor, indeplinindu-si principala misiune si meritand investitia.

Dincolo de avantajele educationale, cursurile par sa-i ajute pe copii sa-si indeplineasca mai bine rolul in viata, sa fie prieteni mai buni, elevi mai buni sau fii si fiice mai buni sau mai bune – iar in viitor soti mai buni ori sotii mai bune, lucratori si sefi, parinti si cetateni mai buni. Sigur ca ei nu vor dobandi fiecare in mod egal aceste aptitudini, dar macar trebuie sa incercam sa facem tot posibilul. Sau cum spunea Tim Shriver: “Fluxul reuseste sa ridice la apa toate ambarcatiunile… Nu e vorba doar de copiii cu probleme, ci de toti copiii care au de castigat de pe urma acestor aptitudini deosebite; ele sunt un fel de vaccin pentru viata” (Daniel Goleman, Inteligenta emotionala, p.340).

Goleman, Daniel. Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche, 2007