Această activitate face parte din programul educaţional Decizia e a mea (autori dr. psih. Aurora Liiceanu şi dr. psih. Andrei Popescu)
Este cunoscut faptul că, pe măsură ce cresc în vârstă, adolescenţii au tendinţa de a-şi petrece din ce în ce mai mult timp cu prietenii. Acest proces ţine de o parte naturală a procesului de socializare. Grupul (fie el cel şcolar, fie cel de timp liber, fie cel consacrat unor activităţi dedicate- sportul, de exemplu) asigură posibilitatea adolescentului de a-şi forma personalitatea, de a deprinde valorile si atitudinile generaţiei sale, de a dobândi sensul solidarităţii cât şi al propriei persoane. Aceasta cel puţin în condiţiile teoriei. Alteori, grupul este acela care serveşte drept supapă comunicaţională, chiar dacă ceilalţi adolescenţi din grup nu sunt sau nu pot fi consideraţi experţi faţă de interesele de cunoaştere, fireşti, ale adolescentului. In grup se comunică cam despre tot ceea ce nu este posibil în raport cu celalalte grupuri de referinţă ale adolescentului: familia, şcoala. Grupul mai serveşte şi drept scut emoţional, fiind locul în care se pot descărca şi comunica frustrările, mai mult sau mai puţin explicite. Unul din efectele remarcabile ale apartenenţei la grup este controlul fricilor sau angoaselor (fricile fără obiect) provenite din contactele cu lumea adultă, care se diluează numai în acest context.
Uneori, grupul tinde să devină ecranul pe care se proiectează primele experienţe ce nu pot avea loc prin contactul direct cu “cei mari”. De exemplu, primele fumuri de ţigară sau primele înghiţituri de alcool. Privite ca experienţe de grup , ele nu sunt considerate decât ca răspunsuri naturale la curiozitatea de a vedea “cum este”, curiozitate care nu le este permisă în afara acestui context. Tocmai pentru că nu le este permisă, ei se simt îndreptăţiţi să aibe aceste experienţe, într-un mediu prietenos, grupul de prieteni. Iar cum acesta joacă, aşa cum am văzut mai inainte, rolul de agent de socializare anticipativă, din acest moment experienţele pe care le ocazionează grupul pot schimba raporturile adolescentului cu el însuşi.
Un prin efect ar fi acela al apariţiei unei relative dependenţe faţă de grup. Datorită caracterului permisiv şi egalizator al relaţiilor de grup, adolescentul nu numai că îşi deconstruieşte sistemele de securitate individuală existente până la acel moment dar adoptă unele noi, mai puţin familiare. Acestea parvin din sistemele de roluri pe care le propune şi impune grupul. Mai bine spus, din presiunea pe care o impune grupul pentru conformitatea lui internă. Dorind să evadeze din sistemul normativ al familiei, adolescentul intră, pe neobservate, într-un alt sistem normativ, al grupului. In ce constă acesta? Regulile de funcţionare ale oricărui grup constau într-o ierarhie, anumite norme interne, care îi asigura stabilitate şi coerenţă, si un set de roluri. Cu cît grupul pare mai puternic si mai bine constituit, cu atât adolescentul îşi doreşte mai tare să-i fie membru. Iar pentru aceasta el concede să respecte întocmai prescripţiile explicite sau implicite ale calităţii de membru, recunoscut de către ceilalţi.
La acest proces concură doi factori, cel puţin. Pe de-o parte, dorinţa oricărui adolescent de a-şi construi cât mai repede şi cât mai expresiv (impresionant) personalitatea şi a şi-o impune în faţa celor de vârsta sa. De cealaltă parte, dorinţa de a fi acceptat de către grup, evitarea identităţii de marginal, motivează adolescentul pentru orice fel de comportament solicitat sau impus de grup, conform cutumelor acestuia. Nevoia de identitate prin grup si, în plus, de prestigiu în interiorul acestuia îl absoarbe pe adolescent şi acesta îşi internalizeză unele comportamente specifice care au valoare numai în interiorul grupului. Si chiar dacă aceste valori sunt conflictuale cu restul valorilor rezultate din socializarea sa din interiorul familiei sau din perspectiva şcolii.
In acest punct se află punctul de fractură posibil în personalitatea şi identitatea adolescenţilor. Grupul şi valorile acestuia tind să devină prioritare faţă de valorile mediilor sale de referinţă.
Câteva întrebări devin necesare din această perspectivă.
· Ce beneficii intuieşte adolescentul din calitatea sa de membru al unuia sau mai multor grupuri?
· Resimte adolescentul faptul că afilierea la grup este, de fapt, un protest la adresa incapacităţii mediilor care l-au socializat până atunci de a-i oferi valori operaţionale şi utile comunicării si performanţelor de rol în lumea vârstei sale?
· Este adolescentul conştient de faptul ca grupul îi pretinde conformitate, ceea ce reprezintă tocmai norma de care dorea să se îndepărteze?
· Sesizează, în fapt, adolescentul că grupul face presiuni asupra sa şi că, uneori, îl controlează, ceea ce este exact ce urăşte cel mai tare?
La toate aceste întrebări poate răspunde simplul exerciţiu de mai jos.
A petrece timpul cu prietenii este un lucru interesant. Pot fi făcute nenumărate lucruri plăcute, poţi să cunoşti mulţi tineri speciali şi te poţi distra foarte bine, de cele mai multe ori. Pe unii prieteni îi simţi apropiaţi pentru că fac şi gândesc la fel ca tine, pe alţii îi invidiezi pentru libertatea cu care se comportă sau gândesc şi îi admiri. Uneori, însă, se întâmplă ca prietenii tăi îţi cer sau te forţează să te comporţi într-un anume fel sau să faci anumite lucruri chiar dacă ştiu că nu-ţi face plăcere sau că nu vrei. Eşti pus într-o situaţie proastă sau te simţi inferior. Aceasta se cheamă presiune. Uneori accepţi, alteori nu. Dar prietenii sunt prieteni, tu i-ai ales, nu te-a obligat nimeni să ţi-i faci apropiaţi. Presiunile prietenilor se pot manifesta în diverse forme sau în diverse situaţii:
· …nu mai vorbi cu ăla, este un papă-lapte….
· …ţi-e frică de părinţi de pleci atît de devreme…
· …de ce te duci să te uiţi la TV când toţi mergem la discotecă…
· …ia nişte bani de la bătrânu’, că tot nu ştie câţi are…
· …bea şi tu ceva, să-ţi treacă moaca asta de copil nefericit…
· …dacă părinţii nu te lasă, nu e bine să le spui dinainte…
· …încearcă şi tu o ţigară, nu vezi că toţi de aici fumează…
Sarcina: Incercaţi să vă gândiţi la câteva situaţii în care prietenii voştri v-au forţat sau obligat să faceţi ceea ce nu v-a plăcut sau cu care n-aţi fost de acord. Descrieţi aceste situaţii sau aceste presiuni. Acum, încercaţi să vă gândiţi cum aţi fi putut să rezistaţi fiecărei presiuni în parte.
Daţi exemple de presiuni din partea prietenilor: …………..
Exemple de moduri în care ai fi putut să rezişti presiunii sau vei rezista în viitor: …………………
Urmează o discuţie asupra experienţelor individuale ale adolescenţilor legate de presiunile grupului de prieteni. Tema ar fi: în ce condiţii pot apărea presiunile şi cum poţi să le rezişti în mod eficient?
Când discuţiile tind să se îndrepte către final, selectaţi un grup de patru elevi şi închegaţi un mic joc de rol. Trei dintre ei vor juca rolul grupului, al patrulea rolul celui susceptibil de a fi influenţat. Selectaţi o tema şi lăsaţi-I să se producă. Cel de-al patrulea va încerca să reziste. După ce îşi vor epuiza repertoriul reluaţi discuţiile.
Intrebările finale, de adresat adolescenţilor:
Cum te simţi când eşti presat de prieteni?
Cum te simţi când tu însuţi faci presiuni?
Crezi că acest exerciţiu te va ajuta cînd ţi se va întâmpla ceva asemănător?
Concluziile acestui exerciţiu ar fi următoarele: grupul exercită adesea presiuni involuntare asupra membrilor săi. Ele nu sunt aprioric rău intenţionate ci doar intenţionează să aducă la o conformitate ocazională pe cei indecişi faţă de conduita de grup, faţă de ideea de specific al grupului. Rezistenţa sau indecizia este uneori sancţionată prin ironie sau atitudini umilitoare. Membrul “deviant” al grupului are puterea să reziste acestor presiuni dacă pune înainte propria persoană sau propriile interese (de exemplu, evitarea unor efecte nedorite) şi nu aprobarea grupului pentru actele sale conformiste faţă de presiunile celorlalţi.
