Icebreaking Games / jocuri de spargere a gheţii (3)

Statuia emoţiilor (recunoaşterea emoţiilor)
O persoană se gândeşte la o emoţie, o mimează (ca o statuie). Ceilalţi intuiesc ce stare a imitat.

Astăzi mă simt (exprimarea sentimentelor şi a stărilor într-un anumit moment)
Desenează expresia cea mai potrivită pentru starea emoţională pe care o simţi acum.

Cum te simţi azi? (exprimarea sentimentelor şi a stărilor într-un anumit moment)
Distribuirea fiecărui participant la activitate a unei fişe ce cuprinde expresiile faciale posibile pentru ilustrarea unei trăiri afective de un anume tip şi pentru un anumit moment. Fiind numerotate, trainerul cere fiecăruia să indice numărul mimicii pe care o consideră potrivită pentru starea lui sufletească şi le consemnează pe tablă.

Jocul cu scaunele (relaxare; implicare în jocul grupului; stimularea imaginaţiei)
Iniţial, toţi participanţii stau pe câte un scaun. Fiecare participant spune o caracteristică şi se aşază pe scaunul din stânga sa. Cei care îndeplinesc această caracteristică se mută şi ei cu un scaun la stânga. Cei care nu îndeplinesc această caracteristică rămân pe scaun. Dacă scaunul este ocupat, participantul se aşază pe genunchii celui care stă pe scaun. După 10 persoane, se scot scaunele libere şi se continuă jocul.

Oglinda (empatie; reflectarea celuilalt)
Se formează perechi. Un participant se mişcă, iar celălalt încearcă să fie oglinda lui.

Caleidoscop (intercunoaştere)
Se formează grupuri de 6 persoane. Fiecare echipă urmează să realizeze un personaj simbolic care să prezinte o caracteristică a fiecărei persoane aparţinând echipei respective. De exemplu: ochi albaştri ca ...., cercei ca ..... etc. După 15 minute, fiecare echipă îşi va prezenta desenul urmând ca ceilalţi participanţi să ghicească cui aparţin caracteristicile personajului respectiv.

Atenţie la partener (testarea spiritului de observaţie)
Partenerii, spate în spate, îşi schimbă 5 amănunte din înfăţişare. Faţă în faţă, trebuie să identifice cele 5 modificări. Se mai adaugă 5 schimbări.

„Simon a spuns..." (realizarea faptului că sfaturile nu sunt întotdeauna bune şi nu sunt întotdeauna executabile sau acceptabile)
Un conducător de grup dă comenzi la care grupul trebuie să răspundă numai dacă sunt precedate de „Simon a spus să ...”. Între comenzile uzuale se intercalează comenzi care să-i pună pe participanţi în situaţii ridicole. La sfârşit, se dă o comandă absurdă (de neacceptat).

Povestea realizată în grup (lucru în echipă)
Asezaţi în cerc, participanţii compun pe rând câte o frază sau un paragraf scurt care se încheie cu „apoi...” sau „dar...”, acesta fiind semnalul pentru următorul participant care trebuie să continue. Nimeni nu ştie dinainte cum va evolua povestea. Participanţii pot introduce şi alte cuvinte-semnal: „deodată...”, „imediat...”, „surprinzător...” etc.


Alte jocuri AICI