COMUNICAREA

VREAU SĂ COMUNIC!

                   …………………………………………………………………………………………………………………….

“Dacă faci ceea ce întotdeauna faci, vei avea rezultatele pe care întotdeauna le ai.

Dacă îţi doreşti alte rezultate, trebuie să faci ceva nou.”

Proverb danez

Este important să studiem comunicarea când noi comunicăm de când ne ştim?

Iată câteva motive pentru care cineva ar studia comunicarea:

- Pentru a mă înţelege mai bine cu cei apropiaţi

- Pentru a câştiga mai mulţi bani făcând vânzări prin telefon

- Pentru a afla cum pot să cuceresc o fată/ un băiat

- Pentru a fi privit cu respect de către oamenii de vază

- Pentru a deveni faimos şi recunoscut în public

- Pentru a putea convinge pe cineva (părinţi, profesori, posibili angajatori)

Care sunt motivele tale pentru care ai studia comunicarea?

Cineva însă ar putea să nu găsească nici un motiv, a comunica însemnând pentru el ceva firesc, precum respiraţia: “eu ştiu deja cum să comunic, bunul simţ îmi spune cum trebuie să procedez, nu?”

Comunicarea este baza tuturor relaţiilor noastre. Viaţa personală, viaţa profesională şi o măsură considerabilă a fericirii noastre depind de felul în care comunicăm. Cu cât reuşeşti să comunici mai bine, cu atât e mai probabil să ai succes în relaţiile cu familia, cu prietenii sau în cele de afaceri. Pentru că eşti nevoit să intri în contact cu oamenii, trebuie să te faci înţeles, să încerci să înţelegi ce doresc alte persoane pentru a te putea relaţiona cu ele şi pentru a putea rezolva anumite situaţii de viaţă. Oricât ar părea de ciudat, chiar şi rezolvarea unei probleme tehnice presupune bune abilităţi de comunicare. Spre exemplu, pentru a construi un pod, trebuie să negociezi cu diverse instituţii, cu proprietarii terenului, să discuţi cu furnizorii, să organizezi echipa cu care vei lucra etc. Achiziţionarea unor abilităţi de comunicare înseamnă mai mult decât învăţarea şi aplicarea strictă a unor reguli. Nu există o reţetă, o formulă magică. Nu devii un dansator mai bun desenând nişte paşi pe o podea, în ordinea corectă şi petrecându-ţi restul vieţii păşind pe acei paşi. Pentru a fi bun, trebuie să te adaptezi ritmului muzicii, dar şi ritmului partenerului tău. Similar, o bună comunicare presupune stăpânirea solidă a cunoştinţelor despre comunicare, dar şi capacitatea de a te adapta caracteristicilor mereu în schimbare ale partenerului de comunicare (receptivitate, deschidere). Ai nevoie, aşadar, de cunoştinţe, dar şi de abilităţi de comunicare.

Comunicarea dă o formă vieţii noastre. Înainte de a afla cum funcţionează comunicarea, trebuie să ştim ce este comunicarea.

Comunicarea este procesul de trimitere, receptare şi interpretare a mesajelor prin care noi ne relaţionăm unii cu ceilalţi şi ne adaptăm la mediul înconjurător.(Robert Smith, 1992). Virginia Satir descrie ”comunicarea ca pe “o umbrelă uriaşă care acoperă şi influenţează tot ceea ce se întâmplă” între fiinţele umane. O dată ce fiinţa umană a sosit pe pământ, comunicarea este cel mai important factor şi singurul care determină ce fel de relaţii realizează ea cu alţii şi ce se întâmplă cu ea în lume.”

Omul înseamnă comunicare, prin tot ceea ce spune, face, gândeşte şi simte. Chiar din zorii unei zile obişnuite, de la ritualul igienii zilnice, la rugăciunea de dimineaţă, la firescul unei urări de „Bună dimineaţa!” adresat persoanelor apropiate sau necunoscute, la vârtejul accelerat al ritmului de la şcoală sau de la locul de muncă, şi… până la momentele de linişte, relaxare şi somn. Oamenii comunică zilnic, eficient şi ineficient, verbal şi nonverbal, artistic şi ştiinţific.

Componentele comunicării

Comunicarea porneşte de la o sursă numită şi emiţător. De obicei, sursa este o fiinţă umană care doreşte să transmită ceva, un mesaj, altei persoane. Într-un dialog, rolurile de emiţător şi receptor se schimbă alternativ.

Între emiţător şi receptor se realizează un schimb de mesaje, alcătuite din idei, simboluri, coduri. Canalul este un “purtător” al mesajului.

Receptorul este cel care primeşte mesajul transmis de emiţător, îl decodifică şi îl supune unei interpretări personale.

Orice comunicare are loc intr-un context.

Procesul comunicării implică: - corpurile noastre, - valorile personale- aşteptări, - simţuri, - experienţe

Aţi mai adăuga şi alte elemente?

Formele comunicării:

Verbală 7%

Paraverbală 38% - expresivitate, - accent, - intonaţie, - topică, - timbru

Nonverbală 55% - mimică, - gesturi, - postură

Proxemica este ştiinţa folosirii spaţiului în relaţiile dintre oameni. Au fost descrise patru tipuri de distanţe:

- zona intimă: 15 - 46 cm

- zona personală: 46 - 1,22 cm

- zona socială: 1,22 - 3,60 cm

- zona publică: peste 3,60 cm

Stiluri de comunicare sunt: - cooperant

- rezolutiv

- bazat pe negociere

- asertiv

- directiv

- agresiv

Feedback-ul este un “ecou” ce dă de veste partenerului dacă este acceptat, înţeles sau nu.

Lumea înconjurătoare reprezintă o oglindă – toate reacţiile acesteia înseamnă feedback, care ne ajută să ne înţelegem pe noi înşine.

A da şi a primi feedback pozitiv:

“A da” -Începeţi întotdeauna cu ceva pozitiv

- Fiţi concret

- Referiţi-vă întotdeauna la ceva ce poate fi schimbat

- Încercaţi să oferiţi alternative

- Fiţi descriptiv şi mai puţin evaluativ

- Oferiţi feedback-ul la persoana întâi

- Feedback-ul pe care îl oferiţi spune întotdeauna ceva şi despre voi

“A primi” - Nu fiţi defensiv, încercaţi să ascultaţi şi să înţelegeţi ceea ce vi se transmite

- Cereţi/ ascultaţi părerea mai multor persoane înainte de a accepta/ respinge feedback-ul

Regulile ascultării active

- Focalizează-te pe vorbitor

- Păstrează contactul vizual

- Acordă atenţie sentimentelor vorbitorului

- Ia în considerare atât sentimentele prietenoase, cât şi cele neprietenoase

- Arată că înţelegi ce ţi se spune

- Fii un ascultător “dificil” (pune întrebări)

- Nu eticheta vorbitorul

- Când asculţi activ, trimiţi următorul mesaj celuilalt: “eşti important pentru mine; vreau să te înţeleg.”

Asertivitatea

Asertivitatea este abilitatea de a ne exprima emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, fără a fi agresiv sau pasiv.

A fi asertiv presupune :

- a spune NU fără să ai sentimentul vinovăţiei

- a avea încredere în tine şi în ceilalţi

- a comunica opiniile şi experienţele personale cu ceilalţi

- a face complimte şi a şti să le accepţi

- a recunoaşte şi a respecta drepturile celorlalţi

Este dreptul fiecăruia de a avea valori, convingeri, opinii proprii.

Este dreptul de a fi acceptat ca imperfect.

Este dreptul de a spune NU sau NU ŞTIU sau NU ÎNŢELEG sau NU MĂ INTERESEAZĂ.

Este dreptul de a te schimba, de a-ţi dezvolta viaţa aşa cum îţi doreşti.

Puncte de sprijin pentru o comunicare eficientă:

- Ţine cont de discrepanţele dintre comunicarea verbală şi de cea nonverbală!

- Respectă unicitatea celorlalţi!

- Fii pozitiv în comunicare!

- Fii un bun ascultător!

- Renunţă la idei preconcepute!

- Comunicarea se face în ambele sensuri: dai, primeşti şi invers!

ACTIVITATEA 3

1. „CE ESTE COMUNICAREA?”

Obiective: - realizarea unei liste cu posibile cuvinte sugerate de conceptul de comunicare

- exersarea brainstorming-ului ca metodă activ-participativă

Concepte-cheie: - creativitate, - deschidere, - originalitate, - libertatea exprimării,            - imaginaţie

Materiale necesare: markere, flipchart

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: Formatorul propune afirmaţia: ”Când aud cuvântul comunicare mă gândesc la…” Timp de 5 minute, participanţii vor spune toate cuvintele care le trec prin minte, ştiind că nu vor fi criticaţi, fără teama de a greşi. Toate ideile se vor nota pe flipchart. Acestea se discută pentru a fi conştientizate notele definitorii ale comunicării. Se fac precizări teoretice.

2. “GHICEŞTE HOBBY-UL!”

Obiective: - Folosirea întrebărilor deschise pentru a ghici hobby-ul mimat

- Comunicarea nonverbală, cât mai expresivă

- Conştientizarea importanţei comunicării nonverbale

Concepte-cheie: - comunicare nonverbală, - autocunoaştere, - intercunoaştere, - atitudini

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: Participanţii se împart în grupuri, după componentele comunicării: emiţătorii, receptorii, canalele, feedback-urile, mesajele, contextele.

Fiecare participant din grup se gândeşte timp de un minut la hobby-ul personal, pe care-l va mima în faţa celorlalţi într-o manieră cât mai originală şi plină de umor. Ceilalţi membri vor încerca să ghicească ceea ce s-a mimat. Se face o listă comună cu hobbyurile grupului. Apoi, timp de şapte minute, se discută despre istoriile acestor pasiuni. Rezultatele se comunică grupului mare. Se analizează punctele comune şi diferenţele dintre membrii grupului.

Analiza activităţii: - Cum ţi-ai descoperit hobby-ul?, - Ţi-a fost greu sau uşor să mimezi hobby-ul?, - Cum te-ai simţit exprimându-te nonverbal în faţa grupului?, - Cum a fost să descoperi că şi alţi colegi au acelaşi hobby ca şi tine?, - Ce elemente ale exprimării nonverbale te-au ajutat să-ţi construieşti jocul de mimă?

3. “SPATE ÎN SPATE”

Obiective: - Conştientizarea comunicării nonverbale de tipul “face to face” în alegerea carierei

- Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale

Concepte-cheie: - comunicare nonverbală, - mimică, gestică, - comunicarea faţă în faţă, - atitudine, - comportament

Durata: 20 min.

Scenariul activităţii: Participanţii se împart în diade, se aleg persoane care nu s-au cunoscut foarte bine până atunci. Aceştia vor sta pe două scaune, spate în spate şi fiecare va povesti, timp de cinci minute, cea mai frumoasă experienţă a lui: un film drag, o întâmplare sau ceea ce doresc membrii diadei. Apoi, timp de cinci minute, scaunele se vor aşeza faţă în faţă şi se va repeta „povestirea” reciprocă despre cea mai reuşită experienţă trăită din ultima săptămână.

Analiza activităţii:

- Cum te-ai simţit în cele două situaţii?

- Care tip de comunicare ţi-a plăcut mai mult? De ce?

- Ce consecinţe are primul tip de comunicare? În familie? La şcoală? La viitorul loc de muncă?

- Care sunt avantajele comunicării “faţă în faţă”,faţă de comunicarea spate în spate?

- Ce este mai important în comunicarea dintre doi sau mai mulţi oameni?

- Care sunt punctele tari ale comunicării în alegerea unei cariere?

- Cum poate fi antrenată comunicarea “faţă în faţă” pentru a fi eficientă?

- În ce situaţii de viaţă se întâmplă să întâlneşti comunicarea “faţă în faţă”? Dar celălalt tip de comunicare?

4. “CE POATE FACE UN ZÂMBET?”

Obiective: - Conştientizarea importanţei modalităţilor de comunicare interpersonală

- Optimizarea comunicării verbale şi nonverbale

Concepte-cheie: - comunicare nonverbală, - mimică, gestică, - mesaj,- atitudini, -imagine de sine

Materiale necesare: oglindă, un coşuleţ, coli de hârtie

Durata: 10 min.

Scenariul activităţii: Formatorul activităţii are o oglindă ascunsă într-un coşuleţ. Acesta se plimbă pe la fiecare membru al grupului şi îi solicită să privească în interiorul coşuleţului în tăcere şi să observe ce vede acolo, să constate cum este ceea ce vede. Timp de 2 minute fiecare scrie pe o foaie de hârtie ce a văzut în coşuleţ, dacă îi place ce a observat. Apoi este rugat să zâmbească la colegul din stânga şi din dreapta sa, dar şi la colegul din el însuşi. Remarcă efectul pozitiv produs de zâmbetul tău asupra celorlalţi. Spune un banc, o glumă grupului mare!

Analiza activităţii: - Am făcut acest exerciţiu şi am constatat că …

- Ce poate face un zâmbet în cariera ta?

- Ce modalităţi putem folosi pentru a armoniza starea noastră interioară cu cea exterioară pentru a fi cât mai autentici?

Jurnal

În această sarcină am realizat ....................................................

Cred că am învăţat .................................................................

Cred că vreau să mai insist asupra ................................................