Ora de consiliere: Planeta personală

Obiective:  exprimarea unor nevoi, dorinţe, aspiraţii personale legate de mediul şi stilul de viaţă, dezvoltarea creativităţii

Descrierea exerciţiului :   

Fiecare elev va fi îndemnat să încerce să-şi imagineze şi să descrie o „planetă personală”, respectiv o lume nouă, realizată după propriile preferinţe, căreia să-i dea un nume, să o populeze şi să o construiască astfel încât aceasta să reprezinte idealul său.

În funcţie de tema pe care dorim să o discutăm, instrucţiunile îl pot îndemna pe „creator” să pună accentul pe un anumit aspect. De exemplu, să descrie

mai în amănunt viaţa de familie pe planeta X, cum sunt copiii, cum sunt relaţiile între oameni, între profesori şi elevi etc. 

„Planetele” fiecăruia vor fi apoi prezentate grupului de elevi.

Această descriere îl poate ajuta pe copil să-şi exprime opiniile legate de diferite aspecte în mod indirect, cu o mult mai mare libertate decât în cazul unor întrebări sau discuţii directe, de tipul „Cum ai vrea tu să se poarte colegii cu tine ?”.  Tocmai de aceea, este bine să lăsăm o cât mai mare libertate în imaginarea „planetei personale” şi să evităm judecarea critică a descrierilor obţinute.

Acest exerciţiu poate fi deosebit de util în special la scolarii mici care au o capacitate de explicitare directă a nevoilor şi aspiraţiilor mai redusă.

Pe care treaptă ai ajuns azi?

Pentru dezvoltarea comportamentelor dezirabile: contractul de contingenţe

Un contract de contingente este o intelegere intre doua persoane, certificata de psiholog, in care se specifica:

a) comportamentele dezirabile;

b) intaririle reciproce pentru aceste comportamente;

c) penalitatile pentru nerealizarea lor sau pentru comportamentele indezirabile.

De regula, un astfel de contract este o emergenta a unor sedinte de consiliere sau psihoterapie menite sa optimizeze relatiile de cuplu sau / si relatiile parinti – copii.

In multe dintre aceste cazuri fiecare dintre cei implicati asteapta de la celalalt o serie de comportamente ca o preconditie pentru ca, la randul lui, sa produca comportamentele de celalalt. In cadrul sedintelor de consiliere, psihologul mediaza exprimarea clara a acestor expectante, in termeni comportamentali (ex.: “vreau sa ma ajute la curatenie si ingrijitul copilului” in loc de “vreau sa fie mai activ”). Odata exprimate, psihologul negociaza cu cei implicati care dintre aceste comportamente pot fi deja efectuate (din ambele parti), fara dificultati prea mari. Pe baza acestei negocieri se stabileste o lista de comportamente reciproce si de intariri atasate lor.

Rezultatul capata expresia formala a unei intelegeri (contract), pusa pe hartie, cu un termen precis de examinare a rezultatelor, si semnata de cei doi implicati, plus psihologul care a condus discutia.

Succesul unui astfel de contract de contingente, depinde in primul rand de specificarea cat mai precisa a comportamentelor vizate si a intaririlor care se aplica.

In cazul adultilor, aspectele formale (ex.: denumirea de “contract”, semnarea lui etc.) sunt mai putin importante decat pentru adolescenti sau preadolescenti. In cazul adultilor situatia se poate prezenta si astfel: “Am stabilit de comun acord, prin negociere cateva lucruri ce trebuie facute. Le-am pus pe hartie si, cel putin 2 saptamani ne tine de ele. Ceea ce vom observa ne va ajuta foarte mult sa rezolvam problema, pe mai departe”.

Cand insa lucram cu preadolescenti, de pilda, si vizam ameliorarea relatiilor lor cu parintii, sublinierea aspectelor formale este mult mai importanta. Preadolescentul – ne-o spune literatura de specialitate si propria experienta psihoterapeutica, este o “fiinta dubla”, un fel de Ianus, cu doua fete. In el se afla si un copil si un adult. De copil vrea sa uite; adult este ceea ce vrea si urmeaza sa devina. Cea mai buna comunicare cu el este de a viza, cum ar spune Vigotsky, “zona proximei dezvoltari”, adica de a discuta cu adultul, nu cu copilul din el. Multi parinti gresesc adesea tratandu-l pe adolescent ca pe un copil inca (“esti inca copilul meu si faci ce-ti spun”); or, exact de copilul din el, adolescentul (preadolescentul) vrea sa se emancipeze. Asadar, a-l pune in situatia de a semna un contract, de a avea o pozitie de egalitate cu adultul, pe baza unei negocieri si a unui angajament reciproc, este foarte indicat. In sfarsit el este tratat asa cum ar vrea sa devina: ca adult.

Indiferent insa de caracteristicile de varsta, controlul de contingente creeaza o situatie de invatare, utila nu numai prin impactul direct asupra comportamentului ca orice angajament, ci si prin “invatamintele” pe care cei implicati le extrag. 

Modul in care contractul s-a realizat este trecut in revista, in cadrul sedintei de consiliere dupa 1-2 saptamani de la initierea sa.

Sursa Aici