Cum oferim copiilor structură?

Structura înseamnă informaţie şi comunicare clară şi respectuoasă. Ea oferă copiilor instrumentele de care au nevoie pentru a reuşi atunci când tu nu eşti lângă ei.

Noi suntem mai dornici să învăţăm dacă ni se oferă informaţiile de care avem nevoie şi dacă cineva discută calm cu noi despre greşelile noastre şi ne arată cum să nu le repetăm data viitoare. Dacă profesorii noştri nu ne oferă informaţiile de care avem nevoie, nu ne explică cum stau lucrurile şi ne pedepsesc când greşim, nu putem învaţa cum să ne dezvoltăm abilităţile. Dacă ne simţim răniţi sau umiliţi când facem greşeli, avem tendinţa de a le ascunde. Dacă profesorii noştri sunt mai degrabă agresivi decât empatici, suntem mai predispuşi să devenim revoltaţi şi să învăţăm că violenţa este bună. Dacă stabilim reguli pentru copii pe care noi nu le respectăm sau ne aşteptăm să îşi dea seama de unele lucruri şi îi pedepsim când fac greşeli, ei vor simți confuzie şi anxietate. Dacă încercăm să îi forţăm să adopte un anumit comportament, ei se vor opune. Dacă îi rănim când fac greşeli, ei se vor teme să mai încerce. La fel ca noi, copiii învaţă cel mai bine când au informaţia, când sunt ajutaţi să găsească cele mai potrivite metode pentru a-şi atinge scopurile şi când înţeleg motivele pentru care sunt stabilite reguli şi limite. Asta înseamnă structură. Structura înseamnă informaţie şi comunicare clară şi respectuoasă. Structura nu este coerciţie, control sau pedeapsă. Structura oferă copiilor instrumentele de care au nevoie pentru a reuşi atunci când tu nu eşti lângă ei.

Cum pot să ofere părinţii structură copiilor lor?

Ei pot face asta astfel:

– fiind un model pozitiv pentru ei şi ghidându-i;

– explicându-le motivele pentru stabilirea regulilor și implicând copiii în stabilirea regulilor;

– explicându-le propriul punct de vedere şi ascultând punctul de vedere al copiilor;

– ajutând copiii să găsească mijloace prin care să îşi repare greşelile, într-un mod care să

îi ajute să înveţe;

– învăţându-i despre efectele acţiunilor lor asupra celorlalte persoane;

– purtând des discuţii cu ei;

– fiind oneşti şi flexibili;

– controlându-şi furia şi evitând amenintările;

– pregătind copiii pentru situaţiile dificile;

– spunându-le ce se aşteaptă de la ei şi cum pot face faţă;

– oferind copiilor informaţia de care au nevoie pentru a lua decizii bune;

– evitând ameninţările cu bătaia, monştrii sau alte lucruri de care copiii se tem;

Construirea unei relaţii sănătoase părinte-copil presupune o combinaţie de căldură şi structură pe tot parcursul dezvoltării copilului – de la naştere până la maturitate.

Despre oferirea căldurii în familie citeşte AICI: http://econsiliere.blogspot.ro/2015/01/o-atmosfera-plina-de-caldura-acasa.html

Pentru realizarea acestei combinaţii este nevoie de un mod de gândire concentrat pe obiectivele pe termen lung, pe oferirea unui climat cald de învăţare şi pe informaţia de care este nevoie pentru a atinge acele obiective pe tot parcursul dezvoltării copilului.

Toţi copiii, ca şi adulţii, învaţă cel mai bine când sunt sprijiniţi şi informaţi.