Abordarea creativitatii

Ce inseamna a fi creativ ?

            Nu trebuie sa facem confuzie intre un geniu si o persoana creativa. Creativitatea apare in “ doze” mici la fiecare dintre noi, pentru ca ea poate insemna o asociatie de idei ce da o forma noua unui domeniu de cunoastere epuizat, aplicarea unor idei deja cunoscute in explicarea unor aspecte mai putin elucidate ale naturii etc.

            Cele mai importante aspecte psihologice ale conceptului de creativitate sunt : procesul creativ, produsul creativ si personalitatea creatoare.

·         Procesul creativ. Etapele actului creatiei:

-          sesizarea unei probleme ( stare de indoiala);

-          faza de incubatie ( sentiment de frustrare);

-          iluminarea ( moment de relaxare);

-          verificarea – materializarea ideii intr-un fapt perceptibil si evaluarea acestuia prin     

                            stabilirea gradului in care produsul corespunde criteriilor de origina-

                           litate.

·         Produsul creativ. Criterii de apreciere a produsului creativ :

1. Criteriul originalitatii :

-          noutatea

-          impredictibilitatea – relatia neasteptata dintre lucrurile existente in lumea reala si

                                        obiectul creat;

2. Criteriul conexiunilor – activitate combinatorica;

3. Criteriul nonrationalitatii ( nonrationalitatea corespunde starii incubatiei, care consta

                                                in aglutinarea unor evenimente spontane si necontrolabile

                                                dupa anumite legi aparent autonome.)

·         Personalitatea creatoare.

-          Fluenta de idei- abilitatea de a genera cat mai multe raspunsuri referitoare la o

                                problema data, intr-un timp nelimitat;

-          Flexibilitatea – capacitatea subiectilor de a-si modifica rapid fluxul ideativ in scopul

                                gasirii unor utilizari noi ale unor produse uzuale;

-          Originalitatea – aptitudinea subiectului de a oferi raspunsuri neuzuale la problemele

                                ridicate.