e Consiliere: De dragul de a simți vântul (23)

#împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi: Cape Finisterre (Galicia, Spania)

De două zile ascult obsesiv o melodie… și aș pleca, m-aș tot duce fără nici un scop, doar așa de dragul de-a simți vântul.

Pe stânci acolo, la Capătul Lumii Cunoscute. Km 0. Ideal spectator. Un apus de soare. Un răsărit de stele. E suficient. Suficient să privesc în jur. Cu ochi goi de gânduri. Lăsând să se scurgă în ei frumusețea lumii. Suflet făcut moale și dulce la pipăit. Și visele? Visele? Cred în continuare că merită să ne ducem după ele.

Cuvintele se sting, iar cerul se-aprinde.
Oceanul e magic.
Și Eu la fel.