De dragul de a simți vântul (46)

#împreunăsuntembine

Zilele acestea doresc să vă arăt locuri frumoase. 
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

 

Azi: Cei ce trăiesc pe stânci sau El Brusco, Cantabria

Între Santoña și Noja, două cochete orășele din Cantabria, crește aproape din ocean un colț de pământ căruia localnicii îi spun Monte El Brusco. Urcând treptele naturale formate pe coasta muntelui te trezești în cea mai spectaculoasă fotografie de pe pământ: în mâna dreaptă ții plaja Berria din Santoña, iar în stânga o întindere de 4 km de nisip, plaja Trengandin din Noja.

Mi se întâmplă adesea să visez o senzație. Mereu aceeași, repetată în nenumărate vise: e fericirea trăită acolo, suspendată între cele două fantastice lumi.

E fericirea aceea din care te trezești spunând că poți muri atunci, în clipa aceea, fără nici o strângere de inimă, sau că poți trăi încă 50 de ani, dar știind cum…

Mi se întâmplă adesea să visez o senzație. În ultimul timp, o simt tot mai des cum se strecoară insistentă  în viața mea de zi cu zi. O numesc Senzația Celor Ce Trăiesc Pe Stânci.