#împreunăsuntembine
Zilele acestea doresc
să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele…
devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.
Azi: Baiona, Spania
Ani la rândul am purtat în minte imaginea unei
după-amiezi ușor înnorate, într-un port al unui orașel medieval, unde, la o
masă roasă de soare, sorbeam o cafea, cu ochii ațintiți în zare. Vedeam totul
atât de limpede: o cetate scufundată în valuri, aleea de promenadă, așezarea
exactă a bărcilor, balustrada roasă de vânturi și mare, șirul de case cu
ferestre deschise, perdele albe, fluturând peste pervaz. De fapt, bărcile mă fascinau:
modul în care erau împrăștiate pe mare. Aș fi putut să le desenez, scena era
atât de clară în mintea mea. Știam că nu am fost niciodată acolo, o căutasem
insistent în amintirile mele și nimic din ceea ce trăisem nu se suprapunea
peste ceea ce visam. Totul era veșnic așezat altfel și nu se conforma
irealității.
Până am poposit doar pentru câteva ore în portul
din Baiona.
…………….
(Baiona a fost primul oraș care a aflat
vestea descoperirii Americii. Pe 1 martie 1043, corabia Pinta, comandată de
Martin Alonso Pinzon, a debarcat în acest port. La comemorarea a 500 de ani de
la această descoperire, a fost construită aici o replică exactă a corabiei. Așa
că poți, pentru câteva clipe, să te simți ca un marinar din echipajul lui Columb.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu