Viziunea pluralistă şi cele nouă inteligenţe izolate de Gardner
Dacă inteligenţa se defineşte ca „abilitate de a rezolva probleme şi/sau de a crea produse care sunt valorizate la un moment dat de o anumită cultură” (Gardner, 1996, p.132), atunci trebuie să admitem că:
- problemele de rezolvat variază foarte mult (de la crearea unui final pentru o poveste începută, până la mutarea unei piese de şah);
- registrul produselor este şi el deosebit de amplu (de la teorii ştiinţifice şi compoziţii muzicale, până la campanii politice de succes).
Prin urmare, capacitatea cognitivă a omului este mai bine descrisă printr-un „set de abilităţi, talente, deprinderi mentale”, pe care Gardner le numeşte „inteligenţe”. Toţi indivizii normali posedă fiecare din aceste inteligenţe într-o anumită măsură. Ceea ce îi diferenţiază este gradul lor de dezvoltare şi natura unică a combinării lor.
Este denumită „inteligenţă” numai acel „candidat” care are o „operaţie-nucleu” (sau un set de asemenea operaţii) şi care este susceptibil de a fi codat într-un „sistem simbolic” („ca sistem de calcul neural, fiecare inteligenţă este activată de anumite tipuri de informaţii prezentate intern şi extern”; de asemenea, un „sistem simbolic determinat cultural captează şi transferă importante forme de informaţii”(Gardner, 1993).
Cu alte cuvinte, o inteligenţă trebuie să fie probată de:
- existenţa unei zone de reprezentare pe creier;
- existenţa unui sistem propriu de expresie (a unui cod specific de simbolizare).
- existenţa unei zone de reprezentare pe creier;
- existenţa unui sistem propriu de expresie (a unui cod specific de simbolizare).
Pe acestă bază, Gardner a izolat iniţial şapte inteligenţe, pentru ca ulterior să mai includă una (după ce a verificat-o pe temeiul criteriilor menţionate). Astăzi un alt tip de inteligenţă (a noua) este în curs de definire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu