Anxietatea este o tulburare care apare ca rezultat al interacţiunii dintre vulnerabilitatea biologică a copilului, vulnerabilitatea psihologică, învăţată din familie şi din contextul de viaţă a copilului (şcoală, comunitate) şi evenimentele stresante de viaţă.
Frica şi anxietatea sunt frecvente în viaţa copilului. Fiecare copil a trăit cel puţin o experienţă scurtă de anxietate, faţă de care a reacţionat prin evitare sau ieşire din situaţie. Anxietatea se învaţă în familie. Copiii cu părinţi anxioşi prezintă un risc de 7 ori mai mare de a dezvolta tulburări de anxietate, comparativ cu copiii ai căror părinţi nu au anxietate.
Tratamentul anxietăţii implică modificări sau schimbări în context care să faciliteze învăţarea de către copil a unor mecanisme adecvate de răspuns la frică, nelinişte sau teamă.
Contextul presupune comportamentul sau reacţiile părinţilor, mesajele pe care aceştia le transmit copilului şi mediul educaţional în care copilul învaţă.
Tratamentul anxietăţii copilului este reprezentat de:
- intervenţia asupra părinţilor, prin reducerea anxietăţii acestora;
- intervenţia în mediul educaţional, la grupa sau clasa de copii;
- intervenţia adresată direct copilului.
Recomandăm: Tulburările de anxietate la copii şi adolescenţi. Ghid de psihoeducaţie pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii şi educaţiei. Salvaţi Copiii. 2009
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu