Crearea unui climat de liniştire şi
relaxare
Atunci când vă simţiţi exasperaţi şi depăşiţi
de comportamentele copilului, nu uitaţi niciodată că toate acestea le face
pentru că nu se poate abţine sau că îi este foarte greu să o facă. Toate
acestea nu le face pentru a vă scoate pe dumneavoastră din sărite sau să vă
pedepsească. Pur şi simplu, îi vine să se mişte şi are nevoie de intervenţia
dumneavoastră calmă şi liniştită pentru a se putea reorganiza. Este foarte
important să discutaţi cu el despre cum se simte sau cum ar descrie starea lui
atunci când începe să alerge sau să se mişte necontrolat. Doar aşa vă apropiaţi
de el şi îi arătaţi că vreţi să îl înţelegeţi şi să găsiţi împreună soluţii ce
îl pot ajuta în restabilirea controlului.
În momentele "critice" puteţi să
apelaţi la tehnica respiratului adânc de 5 ori. Trebuie să îl încurajaţi să îşi
spună în minte: "Stop mişcare!" (eventual îi puteţi sugera să îşi
imagineze un semafor cu lumina roşie aprinsă), după care să respire adânc
(inspiră pe nas şi expiră pe gură) şi să numere până la 5.
O altă tehnică recomandată acasă este masajul
de relaxare. Atingerea este important pentru copiii hiperactivi. Este important
ca masajul să fie făcut cu mişcări lente şi ample, nu foarte apăsate. În acest
fel îl puteţi ajuta să se relaxeze corporal. Masajul poate să cuprindă umerii
şi spatele, tâmplele şi fruntea, scalpul. Puteţi folosi masajul tematic şi să
călătoriţi prin tot felul de locuri relaxante şi calme: o pădure, o cascadă, pe
munte etc. Aşa îl ajutaţi să se relaxeze mental şi reduceţi din agitaţia
psihică.
Observarea comportamentelor adecvate
Este posibil ca acest copil special să se
obişnuiască cu felul lui de a fi prin atenţia
mare pe care o primeşte de la toţi din jurul
lui. Şi-a auzit de atâtea ori numele strigat, a fost de atât de multe ori
atenţionat, încât poate ajunge la concluzia greşită că doar aşa poate fi în
centrul atenţiei. Este foarte important ca părinţii şi educatorii să nu
întărească această convingere prin numeroasele atenţionări negative "Iar
vorbeşti? / Încetează! /Dacă mai faci asta, te pedepsesc!". Acestea
reprezintă modalităţi prin care copilul primeşte preponderent atenţie negativă
şi îşi va întări comportamentele mai puţin plăcute, deoarece va considera că
doar aşa va fi băgat în seamă de oamenii mari. Este esenţial să fie ignorate
comportamentele neadecvate, mai mult decât să fie subliniate prin atenţionări.
Se recomandă lăudarea şi stimularea acelor comportamente potrivite şi adecvate.
Dacă copilul este acasă şi începe să deseneze
şi să coloreze, îi puteţi întări acest comportament: "Îmi place să văd ce
desenezi, este foarte frumos desenul tău! "; Este aşa de plăcut când
fiecare îşi face treaba lui sau ce îi place şi este linişte". Încercaţi să
vă apropiaţi cât mai mult de copilul dumneavoastră. La fel de important este să
fie lăudat atunci când respectă regulile sociale.
Învăţarea şi exersarea regulilor sociale
Fiind în continuă mişcare, de foarte mult ori,
copilului hiperactiv îi este dificil să se adapteze adecvat la cerinţele sociale.
Din cauza impulsivităţii se aruncă direct în acţiune, fără a mai evalua sau lua
în calcul consecinţele propriilor decizii. De aceea este important să primească
suportul părinţilor. Aceşti copii învaţă şi aplică foarte puţin din ceea ce le
spunem (teoria post poznă), au nevoie de practică şi exersare concretă a
respectivelor situaţii sau reguli sociale pentru a interioriza mai uşor ce au
ei de făcut.
Cum îl puteţi învăţa regulile
sociale?
Jocul. Gândiţi-vă la situaţii
sociale diverse în care copilului dumneavoastră îi este greu sau nu este
conştient de efectele comportamentului său. Alegeţi câteva figurine de pluş sau
de plastic (omuleţi, animale) şi jucaţi împreună situaţiile respective. Învăţaţi-l
prin joc manierele adecvate de interacţiune şi mai ales încurajaţi-l să
înţeleagă cum se simt şi celelalte personaje. După ce jucaţi scena respectivă
întrebaţi-l dacă i se pare utilă soluţia găsită, dacă lui i-ar plăcea să o
încerce acasă sau la şcoală.
Poveştile sociale.
Este de preferat să folosiţi poveşti scurte, mai ales la copiii mai mici.
Citiţi copilului dumneavoastră o poveste care abordează concepte importante pentru
dezvoltarea lui: prietenia, cooperarea, gestionarea emoţiilor neplăcute, onestitatea,
etc. După, sau chiar în timpul lecturii, discutaţi cu el despre poveste. Stimulaţi-i
gândirea prin întrebări deschise, nu îi oferiţi dumneavoastră răspunsurile sau morala
poveştii. Creaţi un dialog care să îl ajute să înţeleagă relaţiile de cauzalitate
din poveste, emoţiile personajelor, relaţiile dintre ele. Poveştile sunt o
modalitate sigură de a lucra cu copilul dumneavoastră. Deoarece nu este el cel
vizat este foarte probabil să fie mai receptiv la învăţăturile poveştii.
Implicarea în activităţi adecvate de descărcare a energiei
Uneori sunt momente când doar activitatea
funcţionează. Încercaţi diferite strategii de liniştire şi ele nu funcţionează
pentru că el are nevoie să fie în mişcare. În aceste momente este foarte
important să îi oferiţi modalităţi de consumare a energiei în scopuri constructive.
Când copilul se agită şi nu găseşte singur resursele necesare pentru a se
linişti, în acel moment îi puteţi da diferite sarcini: să aducă din bucătărie
un pahar, să ştergeţi praful împreună, să aranjaţi jucăriile, să faceţi ordine
în dulapul lui etc. Dacă a îndeplinit respectivele sarcini, se poate să i se
sublinieze că aceste sarcini l-au ajutat să se liniştească şi că sunteţi mândri
de el şi de ajutorul oferit. Deci nu trebuie să îi atragem tot timpul atenţia
faţă de cum ar trebui să se comporte. De foarte multe ori el ştie cam ce ar
avea de făcut, doar că în situaţia respectivă îi este greu să se abţină.
Încurajarea
Acesta este un pas foarte important în
creşterea armonioasă a unui copil hiperactiv. Deseori, prin energia şi
impulsivitatea sa, nu este preferatul profesorilor sau adulţilor cu care intră
în contact. De aceea are nevoie de încurajarea şi aprobarea dumneavoastră. Deseori,
copilul hiperactiv învaţă să se aştepte la reacţii negative din partea celor
din jur şi ajunge să îşi contureze o imagine negativă despre sine. Încrederea
scăzută în forţele proprii nu face decât să contribuie la accentuarea
simptomelor nepotrivite. El are nevoie de încurajare nu doar în momentele în
care a reuşit să se controleze şi să gestioneze situaţia, ci mai ales în
momentele dificile, când nu s-a putut controla. Este important să îi
recunoaşteţi sentimentele şi să îi arătaţi că sunteţi alături de el necondiţionat.
Dialogul este esenţial în construirea unei relaţii bazate pe respect, cu copilul
dumneavoastră.
Aşadar fiţi activi în viaţa copilului
dumneavoastră hiperactiv!
ŞI NU UITAŢI!
Păstrează-ţi simţul umorului. Caută să te
bucuri şi nu să te enervezi.
Sărbătoreşte umorul, creativitatea şi pasiunea
persoanei hiperactive sau cu ADHD.
Copilul tău este minunat şi unic. Găseşte
calea să te vezi ca un părinte terapeut şi nu ca o victimă.
Reţine: copilul hiperactiv sau cu ADHD are
doua repere de timp: ACUM şi doar ACUM. Pentru ei nu există viitor şi trecut.
DOAR ACUM!
Dacă vrei să înţelegi acţiunile copiilor
hiperactivi, întreabă-te : Cum ar trebui să mă comport dacă aş mai avea de
trăit doar 4 secunde?
În loc să pedepseşti comportamentul greşit,
oferă recompense pentru comportamentul corect. Recompensele trebuie să fie
imediate, frecvente, puternice, definite clar şi consistente.
Planifică totul. Anunţă înainte de a face
orice schimbare. Discută cu copilul tău ce aşteptări ai. Pune copilul să
repete.
Nu te certa, nu fi cicălitor şi nu te aştepta
ca înţelepciunea ta să treacă spontan la copilul tău.
Căutaţi să dezamorsați conflictul şi nu să îl
amplificaţi. Păstrează-ţi calmul şi în cele mai dificile situaţii.
Dacă aveţi un copil adolescent cu ADHD,
negociază şi iar negociază. Părinţii trebuie să dovedească că sunt flexibili.
Nu îţi face griji că vei pierde controlul: tu, ca părinte, vei fi cel care va
decide întotdeauna unde se termină negocierea şi ce compromisuri accepţi.
Reţine:comportamentele negative la persoanele cu ADHD apar din cauză că aceştia
îşi pierde controlul şi nu din răutate. Comportamentele negative la persoanele cu
ADHD trebuie dezamorsate cu mult calm şi tact.
Să nu uitaţi niciodată: Deşi nu este vina
copilului, el va fi singurul care va suporta toate consecinţele.
Nu este o muncă uşoară, ci
grea şi de durată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu