|
Cuvântul
„disciplină” este înrudit cu cuvântul discipol şi înseamnă a învăţa, ceea ce
înseamnă că disciplinarea eficientă are ca şi reper central achiţia unor
comportamente sănătoase. Copiii învaţă încă de când sunt mici ce trebuie să
facă pentru a obţine ceea ce îşi doresc şi cum pot controla acţiunile
celorlalţi prin observarea efectelor pe care îl are comportamentul lor; dacă
plâng, vine cineva şi mă ia în braţe. Prin urmare, orice comportament al
copilului are o anumită funcţie, adică un anumit motiv pentru care se manifestă
la un moment dat. Acest lucru se întâmplă deoarece învăţăm să facem lucruri
dacă ele ne aduc un beneficiu sau
dacă prin acele comportamente putem evita anumite consecinţele neplăcute. Modul în care se exprimă comportamentul
depinde de abilităţile pe care le are copilul în repertoriul său
comportamental. De exemplu, toţi copiii sunt furioşi din când în când, dar îşi
descarcă furia prin mai multe moduri: plâns, trântit, ridicat tonul, în funcţie
de cum au fost învăţaţi să exprime furia.
Metodele de disciplinare prezentate sunt specifice pentru următoarele
trei categorii de situaţii:
§ când copilul învaţă unui comportament nou
§ când dorim să consolidăm un comportament
§ când copilul nu este motivat, deci “nu vrea” să facă un anumit
comportament
A. CÂND COPILUL ÎNVAŢĂ UN COMPORTAMENT
1)
Modelarea
VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani
2) Învăţarea
VÂRSTE AL CARE SE APLICĂ:
2-10/11 ani
În realizarea
cu succes a acestei metode este esenţială observarea micilor progrese, care,
chiar dacă par nesemnificative, trebuie mai întâi recompensate, iar apoi
consolidate! Ţineţi minte că învăţarea presupune efort şi muncă repetată!
B. CÂND DORIM SĂ
CONSOLIDĂM UN COMPORTAMENT
După ce ne-am
asigurat că un comportament a fost învăţat, e necesar să aplicăm tehnici care
duc la persistenţa comportamentului în timp: (1) recompensa şi (2) controlul mediului.
1) Recompensa
VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ:
2-18 ani
Când doriţi să creşteţi frecvenţa sau durata unui
comportament, folosiţi metoda bazată pe recompensă. Recompensa este o
consecinţă a comportamentului care creşte probabilitatea acestuia de a se repeta.
Recomandări pentru aplicarea recompensei
Gândiţi-vă la lucruri simple, pe care le aveţi la îndemână şi sunt
atractive pentru copil (ex. buline, steluţe).
Cu cât sunt mai naturale recompensele pe care le
utilizăm, cu atât e mai mare şansa consolidării şi persistenţei
comportamentului ţintă.
Dacă îi daţi mereu copilului
aceeaşi recompensă s-ar putea ca la un moment dat să se plictisească de ea, şi
să nu mai aibă efectul pe care l-a avut la început. Cu cât i-a lipsit mai mult
acel lucru cu atât va avea un efect mai mare ca şi recompensă. Prin urmare, în
alegerea recompenselor să aveţi în vedere acest lucru.
2)
Controlul mediului
VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani
Această tehnică o puteţi folosi atunci când
copilul a învăţat deja un
comportament şi doriţi să favorizaţi apariţia lui.
Mediul în care trăim influenţează modul de manifestare a comportamentului. Poate că aţi observat şi dumneavoastră că un comportament al copilului apare doar într-un anumit mediu sau în prezenţa anumitor persoane.
C. CÂND COPILUL „NU VREA”
Uneori, deşi copilul ştie ce
aşteptaţi dumneavoastră de la el, totuşi nu vrea să facă acel lucru. În astfel
de situaţii puteţi folosi metodele descrise mai jos: metoda consecinţelor
logice şi naturale, extincţia, excluderea, contractul comportamental şi
stabilirea regulilor.
1) Distragerea atenţiei
VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-3/4 ani
2) Metoda consecinţelor logice şi
naturale
3) Extincţia
VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani
Atunci când dorim să eliminăm sau
să reducem frecvenţa, durata sau intensitatea unui comportament al copilului
(adică să facem să apară mai rar, mai puţin intens sau să dureze mai puţin
timp), folosim extincţia. De exemplu, dacă copilul se bucură deoarece primeşte
atenţie din partea educatoarei când aruncă jucăriile pe jos, extincţia înseamnă
a ignora, a nu da atenţie copilului când se comportă astfel.
4) Excluderea (engl.
„time –out”)
VĂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 2-10/11 ani
Există momente când copiii sau dumneavoastră
sunteţi prea agitat, nervos sau iritat pentru a rezolva eficient o problemă. La
preşcolari, accesele de furie (engl.
„temper tantrum”) sunt destul de frecvente. În aceste momente, copiii
încearcă să îşi exprime nevoia de independenţă sau o anumită frustrare. Când
copilul are un acces de furie, îi este imposibil să mai gândească raţional;
prin urmare, va reacţiona negativ la orice îi veţi spune.
4) Stabilirea regulilor
VÂRSTA LA CARE SE APLICĂ: 2-18 ani
Regulile sunt expresii verbale
ale unor relaţii între antecedente-comportament-consecinţe.
5)
Contractul comportamental
VÂRSTE LA CARE SE APLICĂ: 10/11 – 18 ani
Copiii şi adulţii aşteaptă unii
de la alţii să facă o serie de comportamente ca şi condiţie pentru a face la
rândul lor comportamentele dorite de celălalt.
Un contract comportamental este o
înţelegere între părinte şi copil, “certificată” de o terţă persoană – care are
o poziţie neutră faţă de situaţie.
Cercetările arată că acest gen de
angajament verbal motivează persoana pentru a face comportamentul pe care şi
l-a propus.
Această metodă este folosită mai
ales cu preadolescenţii şi adolescenţii, atunci când între ei şi părinţi apar
dificultăţi în a ajunge la un consens. Prin faptul că ei negociază împreună cu
părinţii comportamentele dorite, contractul comportamental le dă copiilor
sentimentul că părerea lor este importantă. Faceţi mici compromisuri –
acceptaţi unele argumente ale copilului. În acest fel veţi avea mai multe şanse
ca părerea dumneavoastră să fie ascultată în discuţii mai importante.
Autor: Domnica Petrovai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu