Ora de consiliere : “EUL- PUZZLE”

Este un exerciţiu - mozaic prin care elevii se vor reconstitui ca identitate prin diferite forme şi culori, completând pe elementele puzzle: calităţi, defecte, abilităţi, interese (pasiuni), ultimele reuşite şi ceea ce doresc să schimbe la ei. 

Concepte - cheie:  - calităţi, - defecte, - abilităţi, - interese, pasiuni, - reuşite

Materiale necesare: hârtie colorată, foarfece, lipici, cartonaşe albe (coli A4), creioane colorate

Durata: 40 min.

Scenariul activităţii: Se vor crea grupuri de câte cinci persoane care vor primi câte un săculeţ cu “resurse personale” din diferite hârtii colorate (cu mărimi, forme variate) şi foarfece. Fiecare membru al grupului îşi va construi “EUL-PUZZLE”. Acest “Eu” poate lua diferite forme în funcţie de identitatea sa.

Pe fiecare element puzzle, participantul are ca sarcină să scrie calităţile şi defectele, abilităţile (“ce ştiu eu să fac cel mai bine”), pasiunile, ce vor să schimbe la ei şi ultimele reuşite.

“Eul-Puzzle” va fi lipit pe un carton (coala A4), va fi prezentat în grupul mare şi analizat. La sfârşitul activităţii vor fi afişate “construcţiile” pentru o cunoaştere în grup.

Analiza exerciţiului:

1) În funcţie de ce anume le-aţi ales: senzaţii, emoţii, gânduri, dorinţe?

2) Când aţi scris calităţile, defectele, abilităţile, reuşitele şi ceea ce doriţi să schimbaţi la voi, alegerea culorii a avut relevanţă pentru exprimarea acestora?

3) Cum vă simţiţi acum când vă vedeţi identitatea realizată din elemente puzzle? Sunteţi multumiţi de “Eul-Puzzle” reconstituit?

4) Vă este uşor sau dificil să vă puneţi în valoare în faţa celorlalţi membrii ai grupului mare, devenind conştienţi de sine, de propriile posibilităţi şi limite?

Indiferent de forma pe care a luat-o ”EUL-PUZZLE” este important să devenim ceea ce suntem cu adevărat, şi pentru asta să conştientizăm întregul nostru - ceea ce înseamnă acceptarea responsabilităţii pentru alegerile făcute, autocunoaşterea, autoacceptarea şi nu în ultimul rând, motivaţia pentru schimbare.

Dat fiind faptul că stima de sine nu ne este dată pentru totdeauna, este mai mult sau mai puţin stabilă, ea are nevoie să fie stimulată mereu cu “sentimentul de a fi apreciaţi”, aşa cum suntem şi cu “sentimentul că suntem competenţi” .