De dragul de a simți vântul (31)

#împreunăsuntembine

Zilele acestea triste am chef să vă arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi: Sarichioi (Dobrogea)

Înainte de a pleca în Dobrogea am auzit întâmplător (sau nu) de Sarichioi, satul galben locuit de lipovenii ruși. Numele mi se învârtea în minte și, deși nu era trecut pe lista noastră cu locuri de văzut, cum am ajuns în zonă parcă nimic nu mai era important decât să ajung acolo. Știți starea aceea în care timpul parcă se oprește și totul e sticlos de perfect?! Acesta este Sarichioi! Ulițe de pământ, case cu pereți albi și tâmplărie albastră, lipoveni zâmbitori pe la porți, două biserici incredibile exact pe același drum, malurile lacului Razim îmbrăcate în stuf. Totul învăluit într-o duioșie fără seamăn. Și am fost convinsă, încă de la primii pași pe ulițele bătătorite de sute de ani, că nu o să uit niciodată ziua aceea de început timid de primăvară și descoperirea mea: un ideal pământesc ce îmi fusese de atâta timp în preajmă.