#împreunăsuntembine
Zilele acestea triste am chef să vă
arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.
Azi: Genova
(Italia)
Îmi place să
ajung într-un oraș total necunoscut dimineața devreme, când culorile clădirilor
câștigă timid în strălucire, când zgomotele și mișcările sunt atenuate și
oamenii zăbovesc încă în așternuturi. Îmi place să cobor din tren, să parcurg
peronul, să ies în fața gării, să privesc de jur împrejur și să aleg la
întâmplare un drum. Să pășesc fără destinație pe străzi, să ascult din loc în
loc grilaje metalice izbinduse la deschiderea
unui magazin, să mă feresc amuzată de găleți de apă aruncată pe trotuare, să
savurez mirosul cunoscut ce părăsește tiptil cafeneaua. Să simt respirația
umedă a clădirilor, să privesc ferestre cu perdele ușor tremurânde, să caut
portul, urmând doar harta mirosului de mare și a țipătului de pescăruș.
De fapt am
renunțat demult la a descoperi orașe confom rețetelor din ghiduri turistice. Am
renunțat asumat la a mă pierde în mulțimi izvorâte din trotuare, la a asculta
buimăcită istorii, la a agresa monumente legendare.
Mă las chemată
doar de străzile înguste și anonime, de intrarea ciudată a unei case, de
silueta promițătoare a unui turn, de o cornișă neobișnuită sau de o pisică întâlnită
în drum.
Și astfel nu mai
e deloc un mister cum mi se infiltrează sub piele fragmente din locuri în care zăbovesc
doar câteva minute sau ore: un colț de stradă, o masă de cafenea de altfel
banală, un capăt de ponton plutitor, o bancă izolată, udată de ploaie, arcadele
unei clădiri, un pod pe care am trecut, acoperișuri cățărate în zare.
Așa am iubit
Genova. Despre care mi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu