joi, 14 iulie 2011

Lucrurile care apar nu sunt întâmplătoare!





Pornind de pe blogul şcolii, am ajuns să cunosc un OM FRUMOS: medicul Roman Micky. Dumnealui a fost elevul şcolii în care lucrez în anii 50 (!). Mesajele primite azi pe mail ne-au înseninat ziua.

Mesager de nostalgii, pace şi iubire! Plasa mea de siguranţă.

PS. Căutăm persoanele din poze (colegii domnului Roman)!

miercuri, 13 iulie 2011

Testul Belbin pentru stabilirea rolului în echipă




Pentru fiecare secţiune se distribuie un total de 10 puncte între întrebările care credeţi că descriu cel mai bine comportamentul dumneavoastră. Aceste puncte pot fi distribuite între câteva întrebări sau în unele cazuri veţi dori să daţi câte un punct poate fiecărei întrebări sau toate cele zece puncte doar pentru una singură.

1. Cu ce cred că pot contribui la o echipă:
a) Cred că pot vedea şi obţine avantaje foarte rapid de pe urma noilor oportunităţi.
b) Pot lucra bine cu o gamă variată de oameni.
c) Producerea ideilor este una din calităţile mele naturale.
d) Capacitatea mea constă în a susţine oamenii oricând văd că ei au ceva de valoare cu care ar putea contribui la obiectivele grupului.
e) Capacitatea mea de a urmări lucrurile până la capăt este strâns legată de eficienţa mea personală.
f) Sunt pregătit să îmi pierd popularitatea pentru o vreme dacă ştiu că asta va duce la rezultate bune în final.
g) Îmi dau seama rapid ce s-ar potrivi să facem într-o situaţie ce îmi este familiară.
h) Pot oferi un mod rezonabil de rezolvare pentru diferite feluri de acţiuni fără a produce prejudicii şi fără a fi părtinitor.

2. Dacă am un posibil neajuns în munca de echipă s-ar putea să fie pentru ca:
a) Nu mă simt în largul meu dacă întâlnirile (de lucru) nu sunt bine structurate şi controlate şi, în general, bine conduse.
b) Sunt înclinat să fiu prea generos cu cei care au un punct de vedere valid dar care nu a fost luat în considerare.
c) Am tendinţa să vorbesc o mulţime de îndată ce grupul discută despre idei noi.
d) Punctele mele de vedere obiective îmi creează probleme în a mă alătura colegilor gata pregătit şi entuziast.
e) Când trebuie să se facă ceva, sunt uneori privit ca plin de forţă şi autoritar.
f) Îmi vine greu să conduc din frunte poate pentru că reacţionez prea tare la atmosferă de grup.
g) Sunt capabil să mă las atât de prins de ideile pe care le am încât pierd din vedere ce se întâmplă în jur.
h) Colegii tind să mă vadă ca pe o persoană care se îngrijorează peste măsură din cauza detaliilor sau a posibilităţii ca lucrurile să nu iasă cum trebuie.

3. Când sunt implicat într-un proiect cu alţii:
a) Am aptitudinea de a influenţa oamenii fără a face presiuni asupra lor.
b) În general, vigilenţa mea face ca greşelile din lipsă de grijă sau omisiunile să nu aibă loc.
c) Sunt pregătit să preiau controlul ca să fiu sigur că o întâlnire nu este o pierdere de timp sau că se ignoră obiectivele principale ale întâlnirii.
d) Se poate conta pe mine când e nevoie de o contribuţie originală.
e) Sunt întotdeauna gata să sprijin o sugestie bună când este în interesul comun.
f) Sunt foarte interesat să aflu care sunt ultimele noutăţi în privinţa noilor idei şi desfăşurarea lor.
g) Cred că cei din jur apreciază capacitatea mea de a hotărî la rece.
h) Se poate conta pe mine pentru ca toată munca esenţială să fie organizată cum trebuie.

4. Abordarea mea caracteristică faţă de grup constă în faptul că:
a) Am un fel liniştit în a-mi manifesta interesul de a-mi cunoaşte colegii mai bine.
b) Nu mă opun schimbării opiniei celorlalţi sau să am un punct de vedere singular.
c) De obicei pot găsi argumentele necesare pentru a combate o propunere lipsită de sens.
d) Cred că am talentul de a face lucrurile să meargă odată ce un plan trebuie pus în aplicare.
e) Am tendinţa de a evita evidentul şi de a scoate la iveală neaşteptatul.
f) Aduc o notă de perfecţionism în orice muncă de echipă pe care o fac.
g) Sunt gata să mă folosesc de contactele făcute şi în afara grupului.
h) Deşi sunt interesat de toate punctele de vedere prezentate, nu ezit să mă hotărăsc odată ce trebuie luată o decizie.

5. Obţin satisfacţie într-o muncă deoarece:
a) Îmi place să analizez situaţiile şi să analizez situaţiile şi să cântăresc toate şansele posibile.
b) Sunt interesat să găsesc soluţii practice la problemele ivite.
c) Îmi place să simt că adopt relaţii de lucru bune.
d) Pot avea o influenţă puternică în luarea deciziilor.
e) Pot întâlni oameni care au ceva nou de oferit.
f) Pot să-i fac pe oameni să cadă de acord în urmarea cursului necesar unei acţiunii ce trebuie îndeplinite.
g) Mă simt în elementul meu când pot acorda unei sarcini întreaga mea atenţie.
h) Îmi place să găsesc un subiect care să-mi stimuleze imaginaţia.

6. Dacă mi se dă deodată o sarcină dificilă ce trebuie să o rezolv într-o perioadă de timp limitat şi cu persoane cu care nu am mai lucrat:
a) M-aş simţi ca şi cum aş vrea să mă retrag într-un colţ pentru a stabili modul de a depăşi impasul înainte de a stabili soluţia.
b) Aş fi gata să lucrez cu persoana care a arătat cea mai pozitivă abordare, indiferent cât de dificilă ar fi persoana.
c) Aş găsi un mod de a reduce mărimea sarcinii prin a stabili cu ce poate contribui mai bine fiecare membru al echipei.
d) Dorinţa mea de a urgenta lucrurile ajută la îndeplinirea sarcinilor la timp.
e) Cred că mi-aş păstra capacitatea de a gândi obiectiv şi la rece.
f) Mi-aş reprima neliniştea de a atinge scopul în pofida oricăror presiuni.
g) Aş fi pregătit să iau o atitudine conducătoare pozitivă dacă aş simţi că nu se face nici un progres.
h) Aş deschide o discuţie cu dorinţa de a stimula noi idei şi de a face lucrurile să se mişte.

7. În legătură cu problemele la care sunt predispus când lucrez în echipă:
a) Sunt capabil să-mi manifest nerăbdarea cu cei care obstrucţionează progresul.
b) Cei din jur m-ar putea critica pentru că sunt prea analitic şi insuficient de intuitiv.
c) Dorinţa mea de a fi sigur că lucrurile s-au făcut bine poate ţine din loc treaba.
d) Am tendinţa de a mă plictisi repede şi mă bazez pe unul sau doi membri ai echipei care să mă scoată din această stare.
e) Îmi este greu să pornesc dacă scopurile acţiunii nu-mi sunt clare.
f) Câteodată nu reuşesc să explic şi să clarific decât cu mare greutate puncte complexe ce se ivesc.
g) Sunt conştient că trebuie să-i rog pe ceilalţi să facă lucrurile pe care eu nu le pot face.
h) Ezit să-mi prezint punctele de vedere când văd că întâmpin o reală opoziţie.

Organizaţi punctajele în tabelele AICI

Interpretarea punctajelor totale
Punctajul maxim vă indică în ce mod să remarcă persoana în cauză în cadrul unei echipe. Următorul punctaj mare indică rolul spre care se poate îndrepta persoana în cazul în care, pentru vreun motiv sau altul, există o cerinţă în cadrul echipei pentru rolul respectiv. Cele mai slabe punctaje în cadrul echipei indică posibile arii de slăbiciune. (Dar în loc să încercaţi să schimbaţi atitudinea managerului în aceste arii, ar fi mai bine să se ceară sprijinul unui coleg cu calităţi complementare!)

Învaţă eficient! Stiluri de învăţare. Chestionar referitor la stiluri de învăţare




AICI Materiale didactice pentru învăţarea centrată pe elev; Program PHARE RO 0108 – 01

Din cuprins:
Învăţarea centrată pe elev
Stabilirea stilurilor de învăţare
Diferenţierea instruirii
Tehnici de chestionare
Strategii de predare care să corespundă stilurilor de învăţare


Din cuprins:


Elevii trebuie să fie implicaţi activ în învăţare şi să îşi asume un grad înalt de responsabilitate personală în acest sens.


Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:
•Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor.
•Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe.
•Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă.
•Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă.
•Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor.
•Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei.
•Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite

În cadrul strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare:

•Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi.
•Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor.
•Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări.
•Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate.
•Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.
•Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările.
•Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic/kinetic)
•Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare.
•Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor.

Află care este stilul propriu de învăţare, completând chestionarul din cadrul lucrării! Apoi parcurge GHIDUL care te ajută să înveţi eficient!



Descarcă Chestionarul referitor la stiluri de învăţare AICI


marți, 12 iulie 2011

Admitere LICEU 2011. Top: Cele mai bune LICEE, Cele mai bune ŞCOLI

REPARTIZARE LICEE 2011: S-a afişat repartizarea elevilor. Vezi în ce liceu ai intrat!



ADMITERE LICEU 2011: Top 10 specializări în funcţie de ultima medie de admitere AICI



AICI - REPARTIZARE LICEE 2011: Cele mai bune 20 de licee din Bucureşti după rata de promovare la Bac



AICI -Descoperă topul şcolilor generale din Bucureşti pentru anul 2011. Acesta a fost realizat calculându-se media aritmentică pentru mediile de admitere la liceu ale tuturor elevilor din şcolile respective.

luni, 11 iulie 2011

Confesiuni de apus











"Şi într-o zi tot ce este abia dacă va mai fi: a fost…"

Şcoala de animale




“Odată, demult, animalele au hotărât că trebuie să facă ceva eroic pentru a se confrunta cu problemele unei "lumi noi". Aşa că au organizat o "şcoală nouă".

Au adoptat un program de activităţi printre care alergarea, căţăratul, înotul şi zborul. Pentru a uşura administrarea programului, toate animalele trebuiau să se pregătească la toate cele 4 materii.



Răţoiul era excelent la înot, de fapt mai bun decât instructorul lui, în schimb, la zbor de-abia lua note de trecere şi la alergat ce să mai vorbim. Pentru că era foarte încet la alergat, trebuia să stea după ore şi chiar să renunţe la la orele de înot pentru a exersa alergarea. O ţinu aşa până când, într-o zi, picioarele erau aşa de rănite încât abia obţinu o notă de trecere la cursul de înot. Dar cât ştia era suficient pentru cei de la şcoală, aşa că nimeni nu-şi făcu griji, ce excepţia răţoiului.



Iepurele era primul la orele de alergat, dar suferi o depresie nervoasă din cauza orelor istovitoare de inot.



Veveriţa era excelentă la căţărat, până descoperi ce înseamnă frustrarea la orele de zbor, unde profesorul a pus-o să pornească de la sol în sus, în loc să o pună din vârful copacului, în jos. Din cauza suprasolicitării, făcu febră musculară, după care luă un 7 la căţărat şi un 6 la alergat.


Vulturul era un copil problemă, aşa că era ţinut din scurt. La proba de căţărat îi bătea pe toţi ceilalţi, dar insista să-şi folosescă propriul mod de a ajunge în vârful copacului.



La sfârşitul anului, un ţipar anormal care putea să înoate extrem de bine, şi, de asemenea, să alerge, să se caţăre şi să zboare un pic, a avut celel mai bune rezultate şi a fost declarat şef de promoţie.



Coioţii nu au vrut să meargă la şcoală şi s-au luptat cu cel care aduna taxele, pentru că administraţia a refuzat să adauge ca materii săpatul şi scormonitul. Ei şi-au dus copiii să înveţe la un bursuc, şi mai târziu li s-au alăturat marmotele şi popândăii pentru a pune bazele unei şcoli private.


Are fabula asta vreo morală?”



(de George H. Reavis; din volumul Supă de pui pentru suflet. Editura Amaltea).