REVISTA ŞCOLII - Proiect educaţional de dezvoltare a abilităţilor de comunicare şi de formare a unor competenţe jurnalistice Elevii clasei a VII-a C coordonează editarea revistei CRONICILE ŞCOLII 27. Puteţi să-i contactaţi la adresa revistascolii27@yahoo.com
Elevii clasei a VII-a au prezentat profesorilor consilieri din sectorul 2 o activitate din cadrul proiectului „Încă o şansă”, realizarea şi promovarea unui spectacol şcolar prin metoda teatrului forum.
Elevii au abordat în mod creativ şi interactiv o temă socială.
Proiectul a pornit de la ideea “Teatrului Oprimaţilor” (creat de Augusto Boal) şi propune o proiecţie a realităţii care poate fi schimbată de spect-actori.
De-acum pornesc într-un mini-turneu… la clasele 5-8 din şcoală.
Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus: - Am auzit un greiere. - N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui. - Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul. - Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul. Indianul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit. - E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc! - Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele. - Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot! - Depinde de ceea ce este important pentru tine. Dă-mi voie să-ţi arăt. Indianul a bagat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor. - Inţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine. Ascultând zi de zi gâlceava, crimele, tragediile, urechea, care este prelungirea creierului nostru, se fixează pe tot ce este urât şi rău. Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM... s-a întâmplat! După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni etc. Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
AICI Un ghid elaborat de UNICEF, Ministerul Educaţiei şi Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei. Acest ghid a aparut ca urmare a experienţei de documentare şi cercetare privind fenomenul de violenţă în şcoală şi este menit să vină în sprijinul cadrelor didactice pentru a dezvolta în şcolile lor o cultură a non-violenţei, bazată pe o strategie de prevenire a surselor şi cauzelor acesteia.
Găsiţi: - informaţii sintetice cu privire la problematica violenţei şcolare; - sugestii de elaborare a unei strategii de prevenire şi combatere a violenţei la nivelul şcolii; - adaptată contextului specific în care aceasta îşi desfăşoara activitatea; - instrumente de identificare a surselor şi cauzelor violenţei şcolare; - sugestii de activităţi ce pot fi derulate în cadrul unei strategii de prevenire şi combatere a violenţei; - teme de reflecţie, exerciţii şi subiecte controversate care sa stimuleze o comunicare reală între toţi actorii şcolari cu privire la problematica violenţei; - un set de module pentru activităţi de formare a cadrelor didactice în vederea conştientizării problematicii legate de violenţa în şcoală.
Comisia de prevenire şi combatere a violenţei – plan managerial AICI
Plan operaţional privind reducerea fenomenului de violenţă în mediul şcolar AICI
“Tabăra” de creaţie este o activitate de consiliere de grup, parte componentă a proiectului „Încă o şansă”, realizarea şi promovarea unui spectacol şcolar prin metoda teatrului forum.
Teatrul forum este o metodă participativă, care are ca moment principal realizarea unui scenariu cu mesaj social de către elevi. Accentul este pus pe creativitate, interacţiune, improvizaţie.
Proiectul debutează cu un „joc” - echipa de proiect considerând util, dar şi original programarea unei „tabere” de creaţie.
În cadrul atelierelor de teatru forum se vor încuraja spiritul de echipă, colaborarea în grup, stimularea capacităţii critice, formarea spiritului civic, acceptarea şi valorizarea reciprocă.
În colaborare cu Poliţia Capitalei şi Poliţia de Proximitate, la clasele 7 A, 7 B şi 7 C s-a derulat activitatea „Tentaţiile adolescenţei. Codul Penal pe înţelesul tuturor”. Activitatea este parte componentă a proiectului „Ceea ce ne răneşte...”, proiect de prevenire şi combatere a violenţei în mediul şcolar.
Vineri, 29 octombrie 2010, am organizat în şcoală şedinţa metodică a profesorilor consilieri şcolari din sectorul 2.
Marcela Călineci a prezentat lecţia de consiliere “DELETE Violenţa”.
Elevii clasei a IV-a B (profesor pentru învăţământ primar Vali Iatan) au răspuns întrebării “Ce este violenţa?” (ameninţă, intimidează, ironizează pe alţii; manifestă agresivitate fizică faţă de alţii; distruge bunurile celorlalţi; relaţionează defectuos cu alţii - nu ţine de supravieţuire; încalcă drepturile celorlalţi), au lucrat în ateliere (Detectiv Portrete) şi au găsit soluţii pentru a combate comportamentul violent (câteva soluţii : comunicarea, încrederea în sine, persoanele resursă, medierea conflictelor, exprimarea emoţiilor, evenimentele educaţionale, toleranţă, empatie, simţul umorului…).
Seminarul "Combaterea violenţei în şcoli - o mai bună comunicare între şcoală, părinţi şi copii" face parte din proiectul Tinerii împotriva violenţei, finanţat din Fondul Social European şi implementat de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în colaborare cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Agenţia OSC şi Organizaţia Salvaţi Copiii.
Obiectivul general al proiectului "Tinerii împotriva violenţei" vizează dezvoltarea unor structuri şi mecanisme de informare, formare, monitorizare şi comunicare la nivel local, regional şi naţional în domeniul prevenirii şi combaterii fenomenelor de violenţă în şcoală.
Scopul seminarului "Combaterea violenţei în şcoli - o mai bună comunicare între şcoală, părinţi şi copii" a vizat crearea unui mediu interactiv de comunicare şi dezbatere cu privire la această problematică, în vederea găsirii soluţiilor celor mai potrivite pentru preîntâmpinarea şi gestionarea situaţiilor de violenţă în şcoli.
Atunci când sunt în mod frecvent confruntaţi cu situaţii de violenţă, copiii:
- devin retraşi, nesiguri, lipsiţi de încredere în sine şi în ceilalţi;
- nu se pot concentra pentru activităţile şcolare;
- au un randament şcolar în scădere;
- au dificultăţi de comunicare cu cei de aceeaşi vârstă pe care îi evită ori faţă de care devin agresivi;
- pot fi evitaţi la rândul lor de ceilalţi copii;
- pot trăi cu teama de a merge la şcoală;
- pot manifesta dureri de cap, dureri abdominale, tulburări de somn.
Atunci când îşi însuşesc modele violente de comportament, copiii:
- au fost de cele mai multe ori la rândul lor victime ale unor comportamente violente;
- nu cunosc alternative de rezolvare a problemelor;
- nu au dezvoltate abilităţi de gestionare a emoţiilor şi autocontrol;
- pot ajunge să considere violenţa un fapt obişnuit.
Există multe idei despre cum să creşti copiii. Unii părinţi adoptă metodele utilizate de proprii lor părinţi, alţii primesc sfaturi de la prieteni. Unii citesc cărţi despre “meseria de părinte”, alţii participă la cursuri organizate de şcoli sau alte instituţii.
Literatura de specialitate prezintă trei stiluri parentale: autoritar, permisiv, democratic.
Stilul autoritar
Părinţii autoritari întotdeauna încearcă să deţină controlul asupra copiilor. Stabilesc norme stricte pentru a încerca să menţină ordinea şi fac, de obicei, acest lucru fără căldură şi afecţiune. Ei încearcă să stabilească standarde stricte de conduită şi sunt de obicei foarte critici cu copiii dacă aceştia nu le respectă. Copiilor li se spune ce, unde, când şi cum să facă ceva, fără să li se ofere opţiuni. Părinţii autoritari nu explică cerinţele adresate copiilor. Dacă un copil are întrebări referitoare la o regulă sau o comandă, răspunsul părintelui este: "Pentru că aşa spun eu!" Copiii beneficiază doar de drepturile permise de adult. Părinţii autoritari tind să se concentreze mai degrabă asupra comportamentului indezirabil decât asupra comportamentelor pozitive, iar copiii sunt certaţi sau pedepsiti, de multe ori aspru, pentru că nu urmează regulile. Copiii cu părinţii autoritari, de obicei, nu învaţă să gândească pentru ei înşişi şi nu pot lua decizii.
Stilul permisiv Părinţii permisivi exercită puţin control asupra copiii lor. Copiii fac ce doresc, au libertate nelimitată. Părinţii permisivi nu definesc limite clare sau aşteptări pentru comportamentul copiilor şi tind să accepte, într-o manieră caldă şi iubitoare, modul lor de manifestare. În unele cazuri, părinţii permisivi stabilesc puţine reguli, dar acestea nu sunt puse în aplicare în mod consecvent. Ei nu vor ca propriul copil să fie legat de rutine, doresc ca acesta să se simtă liber. Părinţii permisivi oferă copiilor posibilităţi multiple de a alege, chiar şi atunci când copilul nu este capabil de a face alegeri bune. Ei tind să accepte comportamentul (bun sau indezirabil) al unui copil şi nu fac nici un comentariu dacă este sau nu benefic. Părinţii permisivi se pot simţi în imposibilitatea de a schimba un comportament neadecvat sau aleg să nu se implice.
Stilul democrat Părinţii care adoptă acest stil ajută copiii să înveţe să fie responsabili şi să se gândească la consecinţele comportamentului lor. Fac acest lucru prin furnizarea de aşteptări clare, rezonabile pentru copiii lor şi explicaţii referitoare la necesitatea unui anumit mod de comportament. Părinţii monitorizează comportamentul copiilor lor pentru a se asigura că ei urmează normele şi aşteptările şi fac acest lucru într-o manieră caldă şi iubitoare. Se concentrează pe comportamentele bune, corecte, recompensându-le. Părinţii care au un stil democratic oferă copiilor libertate, dar cu limite. Insistă pe ordine şi rutină. Regulile sunt decise de comun acord, deciziile sunt luate împreună. Copiilor li se acordă respect şi demnitate.
Dragi părinţi, Care este stilul dumneavoastră?
Gândiţi-vă la ceea ce doriţi dumneavoastră să înveţe copiii…
Copiii cu părinţi permisivi pot dezvolta o identitate proprie, o personalitate distinctă, originală. Ei se simt importanţi, speciali, fapt ce determină creşterea nivelului stimei de sine. Aceşti copii pot fi creativi şi au capacitatea de a lua decizii. Pe de altă parte, le va fi foarte greu să înţeleagă rolul limitelor, al regulilor şi să ţină cont de ele atunci când situaţia o va cere; de aceea, ei pot fi consideraţi obraznici sau chiar copii problemă. Există riscul ca foarte curând copiii ,,să preia controlul familiei” în sensul că nu vor mai face decât ce vor ei şi nu vor mai accepta sfaturi.
Copiii crescuţi de părinţi autoritari învaţă foarte greu să fie maleabili, sensibili la dorinţele altora, ei vor fi neiertători cu cei care greşesc. De asemenea, aceşti copii vor întâmpina dificultăţi în realizarea unei comunicări eficiente, vor fi lipsiţi de iniţiativă, de curaj şi veşnic nemulţumiţi, deoarece se vor teme în permanenţă că vor putea greşi. Ei dezvoltă stimă de sine scăzută.
Cercetările din domeniul dezvoltării copilului arată că se obţin rezultate pozitive pentru copil atunci când părinţii adoptă stilul democratic. Ca urmare a acestei atitudini parentale, copiii îşi vor dezvolta un echilibru emoţional, deprinderi de comunicare eficientă, vor fi creativi, cu capacitate decizională şi autonomie personală. Vor avea un nivel ridicat al stimei de sine.
Elevii notează pe o foaie denumirea unui obiect foarte important pentru ei. Se formează echipe. Se anunţă echipele: „Din nefericire aţi naufragiat pe o insulă pustie, având asupra voastră doar obiectul notat pe foaie. Împreună trebuie să găsiţi soluţii de îmbunătăţire a şanselor de supravieţuire (combinând obiectele)”. După expirarea timpului de lucru, fiecare grup prezintă ideile proprii. Discuţii: Despre lucrul în echipă; Despre importanţa unor obiecte; Ce alt obiect ai fi preferat să ai asupra ta? De ce?; Ce persoană ai lua cu tine pe o insulă? De ce?
