Melcul... “Ne destăinuie el oare - discret sau chiar criptic, cum se cuvine - ceva din intimitatea spirituală a omului viu...? ... Precum melcul, (pelerinul) îşi are locul propriu de sălăşluire acolo unde spaţiul e pe de-a-ntregul împlinit de prezenţa sa fizică”...
Melcul "se integrează categoriei numite «scoică» (coquille), unde întâlnim şi instrumentul sonor, tot scoică - marină - la origine (conque)".
“Scoica Sf. Iacob" este "călăuză" pentru pelerinii care curg spre Santiago de Compostella.
“Tema «regenerării», cu care melcul e asociat în anumite culturi, se referă foarte probabil la alternanţa retragere («în tine însuţi») - apariţie («în afară»), asigurând ieşirea periodică din fluxul temporal...
...Pelerinajul prin simbolistica melcului şi a cochiliei nu poate ignora forma sa helicoidală ("pe care o întâlnim deja în hieroglifele egiptene")... Spirala trimite la căutarea Centrului: care trebuie descifrat "fie ca origine, fie ca loc de împlinire al itinerariului contemplativ. Tradiţia răsăriteană - dar nu numai ea - vorbeşte despre acest loc ca despre «locul inimii». De acolo începe ascensiunea interioară, care consumă mai degrabă decât parcurge «spaţiul», pentru a irumpe finalmente în orbele stelare”...
... Pelerinul... de-a lungul unui drum pe care «găsirea» precedă adesea «căutarea»”...
Recomandăm: Scrima, André. Timpul rugului aprins. Bucureşti: Humanitas, 2010
Melcul "se integrează categoriei numite «scoică» (coquille), unde întâlnim şi instrumentul sonor, tot scoică - marină - la origine (conque)".
“Scoica Sf. Iacob" este "călăuză" pentru pelerinii care curg spre Santiago de Compostella.
“Tema «regenerării», cu care melcul e asociat în anumite culturi, se referă foarte probabil la alternanţa retragere («în tine însuţi») - apariţie («în afară»), asigurând ieşirea periodică din fluxul temporal...
...Pelerinajul prin simbolistica melcului şi a cochiliei nu poate ignora forma sa helicoidală ("pe care o întâlnim deja în hieroglifele egiptene")... Spirala trimite la căutarea Centrului: care trebuie descifrat "fie ca origine, fie ca loc de împlinire al itinerariului contemplativ. Tradiţia răsăriteană - dar nu numai ea - vorbeşte despre acest loc ca despre «locul inimii». De acolo începe ascensiunea interioară, care consumă mai degrabă decât parcurge «spaţiul», pentru a irumpe finalmente în orbele stelare”...
... Pelerinul... de-a lungul unui drum pe care «găsirea» precedă adesea «căutarea»”...
Recomandăm: Scrima, André. Timpul rugului aprins. Bucureşti: Humanitas, 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu