Intervenţiile în tulburările de conduită

Rezultatele cele mai bune se regasesc in randul copiilor care prezinta tulburari de conduita la nivel mediu (comportamente opozante, lipsa compliantei si agresivitate de intensitate medie) si care provin din familii lipsite de probleme majore (care nu sunt familii dezavantajate socio-economic, in care nu este prezenta o psihopatologie accentuata a parintilor, nu exista conflicte maritale sau un nivel scazut al suportului social).

Factorii care asigura succesul interventiei in tulburarile de conduita sunt:

1.         orientarea interventiei spre franarea influentei cat mai multor factori care determina
sau favorizeaza tulburarile de conduita;

2.         tratamentul este suficient de flexibil incat sa raspunda nevoilor specifice ale copilului:

3.    interventia este orientata inspre prevenirea agravarii tulburarii si a comportamentelor
cu risc antisocial.

Dupa Ollendick, 1998, cele mai eficiente metode de interventie in  tulburarile conduita sunt urmatoarele:

1. Training-ul parintilor

Cercetarile au demonstrat eficacitatea acestui tip de interventie, intrucat e printre putinele modalitati prin care comportamentul copilului este adus intre limite.

Training-urile pentru parinti in scopul remedierii tulburarilor de conduita ale copiilor se axeaza pe invatarea de catre parinti a unor abilitati care sunt importante in socializarea copilului. Astfel, parintele este incurajat:

•  sa fie implicat cat mai mult in relatia cu copilul;

•  sa utilizeze recompensele pentru incurajarea comportamentului prosocial;

•  sa utilizeze metode de disciplinare nepunitive pentru a reduce probabilitatea
ocurentei comportamentelor problematice;

•  sa ii invete pe copii sa isi asume responsabilitatea pentru comportamentul lor;

  • sa invete metode de monitorizare a comportamentului copilului.

    Training-ul se poate face individual sau in grup.

Factorii care influenteaza eficienta training-urilor pentru parinti sunt:

- focalizarea pe insusirea in paralel a metodelor prin care este incurajat comportamentul dezirabil si a celor care asigura scaderea frecventei, intensitatii si duratei comportamentului problematic;

- cunoasterea unor principii generale legate de modul in care se insusesc anumite
comportamente prosociale;

- insusirea metodelor de management al comportamentului copilului;

- organizarea unor sedinte de urmaire a progresului (follow-up);

- dezvoltarea unor abilitati generale de relationare ale parintelui: tehnici de rezolvare a confictului (ex. exprimarea emotiilor, ascultarea reflexiva, negocierea) si de autocontrol (ex. stabilirea de scopuri, automonitorizarea, autoadministrarea de recompense);

- abordarea problemelor psihice/psihiatrice cu care se confrunta parintii (depre-
sie, abuz de substante etc.), a conflictelor maritale, a stresorilor extrafamiliali
(ex. lipsa unui loc de munca, suport social scazut).

 2.    Antrenament in rezolvarea de probleme

Antrenamentul in rezolvarea de probleme (ARP) este una dintre cele mai eficiente metode care pot fi utilizate direct cu copilul. Aceasta metoda se bazeaza pe asumptia ca distorsiunile de gandire aparute in atribuirile pe care copilul le face in situatiile sociale pot duce la comportamente agresive si antisociale. Programul ARP vizeaza modificarea acestor distorsiuni.

In demersul ARP, copiii sunt asistati in:

•  identificarea situatiei problematice;

•  utilizarea unor formule verbale prin care sa isi poata controla raspunsurile
impulsive;

•  generarea cat mai multor solutii la problemele cu care se confrunta;

•  evaluarea posibilelor consecinte ale comportamentului;

•    observarea si luarea in considerare a perspectivei altor persoane intr-o situatie data.
Prin aceasta metoda, efectele pozitive pot persista in medie un an. In schimb, eficienta ei este limitata in ceea ce priveste aducerea comportamentul copilului intre limitele functionarii normale.

3.    Combinarea interventiilor la nivel familial cu cele efectuate la nivelul scolii

Programul de interventie la nivel familial si scolar este conceput pentru copiii cu probleme comportamentale si de relationare cu alti copii. In acest scop, sunt implicate persoanele care pot avea un impact pozitiv asupra copilului in ceea ce priveste socializarea lui.