Adaptarea scolara -
forma specifica de adaptare sociala;
-
presupune existenta unei
compatibilitati intre natura cerintelor scolare si posibilitatile subiective
ale elevului de a le indeplini cu succes;
-
Paradoxal:
o stategie de adaptare scolara/ de supravietuire este si rezistenta scolara
care consta in refuzul normelor si valorilor specifice culturii scolare
(situatiile de „inadaptare”/ de devianta scolara).
-
Adaptarea scolara nu inseamna exclusiv
inteligenta scolara, rezultate/ randament scolar inalt/ succes scolar, pentru
ca elevul nu-si lasa la poarta scolii conflictele, angoasele, dificultatile!
-
Adaptarea scolara este un fenomen cu
dimensiuni complexe care presupune luarea in consideratie a mai multor factori:
1. interni, individuali ce se raporteaza
la elev;
2. externi, sociali,
3. „intalnirea” specifica a acestor
factori.
!!! Cand cauzele
deviantei/inadaptarii scolare sunt cautate doar la nivelul caracteristicilor de
personalitate ale deviantului (care este considerat, dupa caz, „dezadaptat”,
„cu tulburari emotionale si comportamentale”), putem semnala activarea unor mecanisme de aparare: este vorba de un
efort de distantare sociala fata de actul deviant, prin plasarea intregii
responsabilitati asupra individului si etichetarea sa, astfel incat sa se
mentina o demarcatie clara intre „normalitate” si „devianta”.
1. La nivelul personalitatii elevilor se
constata prezenta / absenta :
a) factorilor
intelectuali/abilitatilor cognitive (inteligenta scolara, stilul cognitiv, auditiv,
vizual, kinestezic, aptitudinea verbala: factorul verbal/ intelegere, factorul
fluiditate verbala/ exprimare);
-
abilitati cognitive:
- evitare/ confruntarea cu problema;
- reevaluarea pozitiva a situatiei;
- expectantele/ convingerile
b) factorilor
nonintelectuali/abilitatilor emotionale,
sociale, comportamental- relationale
(afectivitatea, motivatia, nivelul de aspiratie, imaginea de sine, norma de
internalitate si toleranta la frustrare)
- abilitati
emotionale:
- exprimarea emotionala adaptativa;
- managementul emotional (managementul furiei/
autocontrolul/ toleranta la frustrare);
- stil atributional;
- abilitatile sociale:
- rezolvarea de probleme;
- empatia;
- managementul conflictelor;
- abilitati de coping;
- abilitati
comportamental - relationale:
- comportamentele de initiere a unor contacte sociale/
interrelationarea,
- cautarea suportului social;
- abilitati de negociere,
- comunicarea asertiva;
a) Factorii
intelectuali
Inteligenta
emotionala
Activitatea intelectului/abilitatile
cognitive sunt in mare masura conditionate de starile/ abilitatile emotionale;
in cursul dezvoltarii si odata cu
antrenamentul intelectual, emotia se intelectualizeaza, se somatizeaza si se
transforma in motivatie pentru invatare
Influenta afectivitatii asupra inteligentei , ca aptitudine
generala, i-a determinat pe psihologi sa introduca in analiza conceptul de
inteligenta emotionala, care ar desemna o aptitudine complexa, un rezultat al
intersectarii acceptarii de sine, sociabilitatii si constiintei propriei valori.
b) Factorii
nonintelectuali
1. Sistemul motivational cuprinde
acele stari si procese emotionale si cognitive care pot declansa, orienta si
sustine diferite comportamente si activitati.
(vezi importanta motivarii scolare!)
|
Motivatii
de dezvoltare –complexe
|
Spirituale
si de explorare
De
transformare a mediului si creatie
De
autorealizare
|
|
Motivatii
de adaptare la mediu
|
De
autonomie si competenta
De
autocontrol si influenta la mediu
De
exprimare si relationare complexa
De
cunoastere, intelegere si estetice
|
|
Motivatii
de mentinere a echilibrului de functionare fizica si psihica
|
De
identitate si de stima de sine
De
atasament si de apartenenta
De
securitate fizica si psihica
Fiziologice
|
Ø In
scolaritatea primara domina impulsul/ trebuinta
de afiliere:
Elevii mici se straduiesc sa obtina
rezultate scolare bune pentru a-si multumi parintii/ educatorii, pentru a obtine/ a nu pierde aprobarea/
afectiunea lor.
Ø In perioada pubertatii impulsul
afiliativ scade in intensitate si se reorienteaza de la adulti catre colegii de aceeasi varsta
(emergenta grupului informal la aceasta varsta); dorinta de aprobare din partea
colegilor poate reduce randamentul scolar, daca acesta nu e apreciat in grup
Ø In
adolescenta incepe sa predomine impulsul afirmarii puternice a eului care
include trebuinta de succes scolar pentru a dobandi o pozitie de putere sau de
prestigiu in grupul de elevi (induce sentimentul valorii de sine si
consolideaza stima de sine); se
manifesta si impulsul cognitiv/ trebuinta de a cunoaste/ intelege/ a rezolva
probleme, ca un tip ce apartine motivatiei intrinseci.
Diminuarea
performantelor/ Scaderea motivatiei
Ø Cand
sanctiunile sunt frecvente sau cand climatul afectiv scolar rezultat nu
satisface trebuinta de securitate afectiva a elevilor - apar atitudini
agresive/ autoagresive.
Ø Practicile
de etichetare/ marginalizare/ excludere - nu satisfac trebuintele de afiliere.
Ø Aceste
trebuinte, la randul lor, nu permit satisfacerea nevoii de apreciere si stima
de sine
2. Nivelul de aspiratii - nevoia de
autorealizare;
-
implica din punct de vedere cognitiv
reprezentarea unui scop/ ideal si a posibilitatilor de realizare;
-
nivelul inalt - succes scolar/ nivel
scazut - performante slabe;
-
este un efect al trebuintei de
performanta si este in relatie stransa cu stima de sine (stima inalta - nivel
de aspiratii ridicat si invers);
3. Imaginea de sine
(adesea conduitele deviante scolar apar ca urmare a mecanismelor de aparare a
imaginii de sine: negare, proiectare/ reverie;
-
autoeficienta - credintele despre
capacitatea de a exercita un control asupra evenimentelor ce le afecteaza
viata/ de a putea indeplini o sarcina specifica.
4. Norma de internalitate
- atribuirea succesului/ esecului fie situatiei/ factorilor externi, fie
factorilor interni
5. Toleranta la frustrare
- experienta afectiva a esecului/ confruntara cu un obstacol aflat in calea
satisfacerii unei trebuinte perceputa ca legitima.
Toleranta
la frustrare depinde de nivelul de autocontrol, de temperament, de norma de
internalitate.
2. Factorii
externi - sociali
a) Familia
In familie, functia esentiala este cea de securizare a
copilului;
- climatul de securitate afectiva joaca rolul esential,
predominanta fiind trebuinta de securitate afectiva.
- Sentimentul de siguranta este singurul care ii permite
copilului sa se emancipeze si sa-si formeze personalitatea; pentru aceasta,
conditia primordiala este acceptarea
neconditionata a copilului, deoarece ea induce si mediaza acceptarea si
stima de sine a copilului.
Climatul
educational familial poate fi analizat dupa mai multi
factori:
- modul de raportare interpersonala a parintilor (nivelul de
apropiere si intelegere, acordul sau dezacordul in legatura cu diferite
probleme)
- Sistemul de atitudini parentale in raport cu diferitele
norme si valori sociale;
- Modul in care este perceput si considerat copilul;
- Modul de manifestare a autoritatii parintesti (unitar/ in
dezacord);
- Gradul de acceptare a unor comportamente variate ale
copiilor;
- Dinamica aparitiei unor stari tensionale sau conflictuale;
- Modul de aplicare a recompenselor sau sanctiunilor;
- Gradul de deschidere si sinceritate al copilului
in raport cu parintii.
b) Scoala
- Curriculum ascuns -
experiente sociale neintentionate ale elevilor, care influenteaza
personalitatea elevilor; (posibile etichetari!)
- sursele CA.: personalitatea profesorilor, relatiile
interpersonale, sistemul de recompense si sanctiuni, adica intreg climatul
psihosocial al clasei/ scolii.
- Clasa de elevi:
categorizarea si atribuirea esecului si afilierea;
- scoala inseamna evaluare - evaluarea inseamna distribuirea
elevului in categorii; esecul scolar devine criteriu pentru constituirea unei
categorii de elevi; ca urmare, comportamentul elevilor aflati in conditia de
esec si determinati sa se compare cu ceilalti se va orienta catre redobandirea/
mentinerea unei imagini pozitive de sine. Prin urmare din randul elevilor cu
imagine de sine deteriorata si cu o redusa stima de sine, se vor recruta
deviantii (uneori se adauga si stilul educativ parental ce le-a indus
neincrederea in adultul-educator)
- de regula, in cazul deviantilor, se introduc noi criterii
de comparare pentru a compensa deprivarea de status si a conserva stima de
sine; ( ex.: „curajul” de a sfida autoritatea scolara, de a fi ei insisi); este
o strategie de incomparabilitate, pentru a-si crea conditii de revalorizare
sociala;
- Dimensiunea
procesului educational;(proiectarea
curriculum-ului)
- Rolul
personalitatii profesorului: empatia, acceptarea, congruenta;
- Afectivitatea profesorilor - se coreleaza cu performanta
scolara, pentru ca satisface trebuinta
de securitate afectiva a elevilor ( A. Freud- Teorie invatarii afective)
-absenta implicarii
afective genereaza:
·
contraperformante
in planul achizitiilor academice si al conduitei;
·
comunicare
centrata pe subiectul lectiei exclusiv;
·
valorizarea
dimensiunii cognitive a invatarii, abandonand-o pe cea motivational - afectiva
si sociala;
·
lipsa
expectantelor pozitive cu privire la evolutia elevilor.
- Atribuiri externe pentru esecurile scolare/ problemele de
comportament, plasand responsabilitatea pe elev sau pe familia lui;
- Stima de sine si vulnerabilitatea la stres: reprezentarea
de sine cuprinde imaginea de sine, sinele ideal si stima de sine; relatia cu
performanta scolara in cadrul procesului de influentare sociala/ scolara;
- pragul de toleranta sociala si temperamentul
- Competentele sociale si de comunicare: !!! etichetarea-
„Profetia care se autoimplineste” (R.K Merton).
-
Relatia
profesor - elev: educatorul reprezinta autoritatea,
arhetipul modelului pattern; simbolic, elevii devin „fii” prin statutul de
„discipoli”. Relatia pedagogica de tipul subordonare - obedienta este o relatie
„oedipiana” si elevii vor percepe scoala ca o institutie frustranta. Daca este
o relatie bazata pe atasament si incredere, elevii vor dezvolta si ei atasament
fata de modelul/ profesor; identificarea cu modelul (care in viziune
psihanalitica, este o rezolvare a conflictului oedipian), se realizeaza
simbolic prin acceptarea normelor de conduita, iar in plan formal, prin
succesul scolar.
