Motivația

MOTIVAŢIA
– Se referă la acele stări şi procese emoţionale şi cognitive care pot declanşa, orienta şi susţine
diferite comportamente şi activităţi.
– Motivaţia este un factor important / esenţial al performanţei în activitate.
– Motivaţia determină iniţierea unei activităţi şi persistenţa în realizarea unei sarcini sau
abandonarea ei, fiind unul dintre factorii principali care influenţează performanţa.

Relaţia motivaţie - performanţă
Emoţiile sunt componente motivaţionale care au rolul de a media între intenţia de acţiune şi
implicarea în acţiune, respectiv nivelul de performanţă la care se ajunge. Ele pot amplifica, diminua
sau bloca accesul la resursele cognitive şi energetice:
– emoţii pozitive – favorizează concentrarea, creativitatea, capacitatea de memorare şi de calcul,
rezistenţa la frustrare, efort îndelungat şi ambiguitate conducând la implicarea în activitate şi
obţinerea unor performanţe superioare;
– emoţii negative – blochează capacitatea de concentrare, de memorare şi de rezolvare a
problemelor conducând la comportamente de evitare, neimplicare în activităţi, performanţe
scăzute;

Intensitatea emoţiilor:
– intensitatea scăzută determină o stare de relaxare, nefavorabilă implicării şi susţinerii
energetice a activităţilor, conducând la performanţe scăzute;
– intensitatea ridicată determină de cele mai multe ori o mobilizare energetică excesivă cu efect
de dezorganizare a comportamentului şi a capacităţii de concentrare, poate conduce de
asemenea la obţinerea unor performanţe scăzute;
– intensitatea moderată este cea mai adecvată pentru mobilizarea energetică şi utilizarea
eficientă a cunoştinţelor şi abilităţilor;

Strategii de optimizare cu rol în declanşarea activităţii
– conştientizarea consecinţelor neimplicării în sarcină (ex. pentru activităţi de învăţare –
incultura, şomajul, izolarea, dezamăgirea celor dragi, etc.);
– manipularea consecinţelor – oferirea de recompense pentru angajarea în activitate, respectiv
de penalizări pentru evitarea lor (recompensa se va realiza imediat după efectuarea
comportamentului aşteptat, nu va viza persoana, ci comportamentul);
– activarea sau crearea unui context favorabil specific activităţii aşteptate;
– modelarea – motivaţiile pozitive pentru anumite conduite se declanşează prin motivarea
comportamentală (dacă membrii de prestigiu ai grupului se angajează într-o activitate, există
şanse mari să se declanşeze motivaţii pozitive pentru acea activitate la toţi membrii grupului);
– explorarea preferinţelor şi intereselor elevilor;

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru declanşarea
activităţii:
– imageria dirijată – elevii trebuie să îşi imagineze ce le-ar plăcea să devină în viitor si de ce ar
avea nevoie pentru a urma traseul profesional ales, astfel aceştia vor fi capabili să se focalizeze
pe propriile dorinţe / aspiraţii şi să devină mai specifici cu ceea ce-şi doresc;
– alegerea unui obiect – simbol al aspiraţiilor sale (ex. un elev poartă mereu cu sine un con de
brad pentru a-i aminti de dorinţa lui de a deveni biolog);
– aplicarea subiectelor predate la situaţii personale – identificarea acelor aspecte predate care se
pot aplica la situaţii curente sau de interes pentru a creşte atractivitatea informaţiei;
– crearea unei imagini mentale motivaţionale (ex. “mă văd în faţa clasei de elevi, predând
copiilor”, “mă văd în halat alb, examinând pacienţi”)

Strategii de susţinere motivaţională
• asigurarea confortului fizic şi psihic bazal;
• creşterea sentimentului eficacităţii personale şi al stimei de sine – reamintirea repetată a situaţiilor
în care elevul a experimentat sentimente de eficacitate;
• formarea unor atribuiri realiste ale succesului şi eşecului – persoanele care atribuie predominant
succesul unor factori externi stabili, iar eşecul unor factori interni stabili vor avea un sentiment al
eficacităţii scăzut şi aşteptări de nereuşită în sarcină, astfel încât există şanse mari de neimplicare
în sarcină “Oricum nu o să reuşesc”; persoanele care fac atribuiri inverse vor avea un sentiment
al autoeficacităţii foarte crescut, aşteptări crescute de reuşită, indiferent de complexitatea sarcinii
şi obstacolele apărute, ceea ce uneori poate duce la lipsa persistenţei motivaţionale “Oricum o să
reuşesc”

Exemple de tehnici ce pot fi utilizate în optimizarea motivaţiei pentru susţinerea activității

– dezvoltarea unor convingeri adaptative prin dialog intern pozitiv (“Ştiu că pot să obţin mai
mult dacă muncesc mai mult”;
– formularea unor scopuri specifice – stabilirea unui scop realist în raport cu sarcina propusă;
– crearea unei reţele de suport în vederea sprijinirii realizării scopurilor;
– evitarea suprasolicitării printr-un management eficient al timpului;