Anxietatea este o tulburare
emoţinală manifestată prin stare de teamă, panică şi/sau blocaje emoționale şi
acţionale.
Anxietatea excesivă poate fi
generată de:
- o educaţie inadecvată în
copilăria timpurie (contactul cu stiluri de viaţă şi gândire dăunătoare -
vicii, agresivitate);
- relaţii tensionate cu adulţii,
până la abuz asupra copilului;
- traume psihice;
- predispoziţii anxioase
accentuate de atitudinea părinţilor.
Caracteristici principale ale
elevului anxios:
- are frecvente stări de panică
ce produc fie blocaje acţionale sau verbale, fie o agitaţie excesivă;
- are un stil de gândire
irațional și negativist;
- relaţionează greu cu ceilalţi
(profesori, colegi), tinzând să se izoleze;
- îi este teamă de schimbare şi
noutate, adoptând un comportament rutinier;
- are dificultăți de învăţare (pe fondul concentrării scăzute a atenției și a problemelor de
memorare);
- este hipersensibil la evaluări
negative.
Dificultăți pe care le întâmpină:
Gândire: rigidă; transferă greu
cunoştinţele la situaţii/domenii noi, dar poate învăţa prin exersare şi
repetiţie;
Invăţare și înțelegere:
dezorganizate din cauza emoţiilor şi a fricii;
Abordarea sarcinilor: evită
sarcinile noi, necunoscute, se teme de eşec;
Atenție: capacitate de
concentrare redusă;
Afectivitate: emoții intense și
dezadaptative;
Energie psihică: rezistenţa la
efort intelectual scăzută, are nevoie de pauze de relaxare mai lungi şi mai dese.
Strategii și intervenții utile:
a. Crearea unui climat
educațional pozitiv:
- manifestarea de către profesor
a unei atitudini afective pozitive: bunăvoinţă, încurajare, susţinere;
- crearea unei atmosfere de
învăţare destinsă, relaxantă (prin aplicarea unor metode activ- participative
care să ofere plăcere și siguranță – jocuri educative, activități practice
necompetitive/lucru în echipă, scenete, activități pe fundal sonor)
- promovarea unei atitudini
prietenoase şi cooperante din partea colegilor.
b. Identificarea sursei stărilor
de anxietate și a factorilor care o mențin
ex: stil de gândire irațional,
catastrofic, reacții emoționale dezadaptative etc.
c. Diminuarea / eliminarea
surselor și factorilor anxietății, dezvoltarea unor stări emoționale adaptative:
- reducerea efectului gândurilor
negative, generatoare de frică prin alternarea lor cu gânduri realiste;
- exersarea autocontrolului emoțional
prin tehnici de relaxare zilnică și de control al respirației;
- autosugestia pozitivă în
situaţia atacurilor de panică (ex: prin
folosirea de către elev a devizei „Eu pot” repetată în faţa oricărei
dificultăţi.);
- formarea obişnuinţei de a-şi
propune scopuri realiste și de a face pași mici, realizabili;
- formarea obișnuinței de a interpreta
greșeala ca un feed-back și nu ca un eșec;
- oferirea de către profesor a
unor cerinţe cu dificultate gradată - se începe cu sarcini simple care să îi
asigure succesul şi încrederea în sine;
- implicarea elevului anxios
preponderent în activităţi de grup (implicarea receptivă a unor prieteni
importanţi poate ajuta elevul să simtă că nu este izolat datorită anxietăţii);
- oferirea în cadrul structurii
orei a unei zone de stabilitate – programarea într-o anumită perioadă a orei a
unor scurte activităţi relaxante care să-l ajute pe elev să se desfăşoare.