Ce pot face când îmi pasă prea mult de părerea celorlalți

 Material preluat, realizat de Clubul consilierului școlar ( pagină de Facebook. Recomandăm!) 

Mulțumim pentru resurse! 

Probleme comportamentale/tulburări de conduită. Tehnica de intervenție TIME OUT

 Tehnica „time out” - „Time out” înseamna scoaterea elevului din contextul care-i întareste comportamentele inadecvate şi mutarea acestuia într-un loc în care sa fie lipsit de întariri

Comportamente care pot fi abordate prin time out :

• lovirea altora, a profesorului

• amenintarea altora

• comportament ostil

• raspunsuri obraznice

• strigate agresive

• aruncarea, distrugerea unor obiecte

• aruncarea cu obiecte în altii

• maltratarea, ranirea, agresarea altora

• acte periculoase

• vocabular vulgar, jignire, poreclire

• întrerupere persistenta

• plângeri, cereri ostentative

• nerespectarea comenzii de a opri un comportament

Etape ale tehnicii:

a. selectarea comportamentului tinta

Obs: “Time out” nu este tehnica eficienta pentru orice comportament, iar utilizarea sa abuziva îi scade eficienta!

b. Alegerea unui loc pentru “time out” - un loc de calmare şi recapatare a controlului.

Acesta trebuie sa fie un loc plictisitor, în care elevul sa nu primeasca atentie şi în care sa nu aiba acces la întariri (nu este recomandat un loc în care sa palavrageasca şi sa râda cu alti elevi, scapând astfel şi de sarcinile date la ora).

Nu trebuie ales un spatiu strâmt sau orice loc care poate genera frica.

În scoala, locul ideal este probabil un colt sau o salita apropiata de clasa sub supravegherea unui alt profesor eventual. Se poate stabili un loc chiar undeva în clasa (intr-un colt)

c. Determinarea timpului necesar

Timpul se stabileste de obicei în functie de vârsta copilului (adica, 1 minut pentru fiecare an la copiii mici); timpul total pentru time out nu ar trebui sa depaseasca insa 12 minute.

Obs: “Time out” nu este doar o pedeapsa, ci un mijloc de a evalua ce s-a întâmplat şi de a cauta solutii pe viitor. Elevului trimis la “time out” i se va înmâna o fisa de genul celei de mai jos şi li se cere sa raspunda la întrebari. O copie a acestei fise se va întoarce la profesor, una la diriginte.

FISA “TIME OUT”

 Ce s-a intamplat ? De ce ai ajuns aici?

 Care-i versiunea ta despre ce s-a intamplat ? (dreptul la replica)

 Ce regula/ drept ai incalcat prin comportamentul tau ?

 Ce poti face pentru a repara situatia? Pentru a preveni astfel de situatii în viitor?

 Cum te poate ajuta profesorul/ dirigintele/ consilierul scolar?

d. Masurarea timpului

In spatiul de “time out” trebuie pus un ceas cu alarma (cronometru), elevul fiind informat ca poate sa iasa doar când acesta suna. Astfel, responsabilitatea cu privire la durata time out-ului nu este nici a profesorului, nici a elevului.

e. ignorarea elevului când este în “time out”

Parintii sau profesorii fac adesea greseala de a continua sa-i tina predica copilului/ elevului, ceea ce practic anuleaza eficacitatea acestei tehnici. Chiar daca copilul/elevul striga sau acuza dureri sau cere sa foloseasca toaleta, acestea trebuie ignorate, cu exceptia cazului în care sunt probleme reale. Pentru orice comportamente distructive se pot impun pedepse suplimentare.

f. Stabilirea legaturii cu elevul dupa time out

Este important sa se clarifice legatura între comportament şi “time out”, pentru ca elevul sa sesizeze secventa cauza-efect. Elevul trebuie sa învete ce consecinte vor avea anumite comportamente. Nu se recomanda sa i se tina o predica dupa time out, nici sa i se ceara sa promita ca „nu va mai face niciodata ce a facut”. Astfel de promisiuni nu duc la îmbunatatiri.

„De ce ai fost trimis la time out?”

Daca raspunde corect, i se permite sa-si reia activitatea anterioara. Daca raspunde incorect sau nu stie, i se explica.

Managementul clasei: Câteva activități/ soluții pentru agitația și foiala celor mici din timpul orelor

 

Câteva activități/ soluții pentru agitația și foiala celor mici din timpul orelor

https://talentedenazdravani.eu/blog/2024/07/28/zgomometru-pentru-clasa-pregatitoare/

Inainte de toate nu uita: Mișcarea este o încercare a copilului de autoreglare.

Fie că este vorba de o emoționalitate efervescentă, fie că este vorba de o supra sau sub stimulare din exterior, frustrare generată de efort cognitiv, sau pur și simplu un tonus muscular hiperactivat, copilul încearcă să își liniștească sistemul nervos prin mișcări repetitive, rapide, uneori haotice sau cu o direcție. Iar în absența unui sistem nervos calm sau activat optim, învățarea nu se întâmplă. Acesta este principalul motiv pentru care aproape că nu pot separa mișcarea de învățare în primii ani de scoală, iar pentru copiii mai dinamici aproape niciodată.

Pentru a crea liniște la clasele mici, folosește semnale vizuale sau auditive (clopoțel, ridicarea mâinii), activități nonverbale (mutarea elevilor în altă bancă) și încorporează scurte momente de liniște activă sau respirație profundă pentru a ajuta copiii să se calmeze și să se concentreze. 

Pregatirea lectiei – detalii. Stiu in fiecare moment ce fac si ce urmeaza sa fac + resursele necesare pregatite

Metode Verbale și Semnale 

·         Semnale Vizuale sau Auditive: 

Folosește un clopoțel, un sunet specific sau un gest (cum ar fi ridicarea unei mâini) pentru a semnala trecerea la o activitate sau nevoia de liniște.

Ex:

-   - de la Omfal semaforul „sensibil la zgomot” (sună atunci când se depăşeşte nivelul setat de profesor)/un semafor lucrat de profesor/mut cursorul la ROSU cand e galagie, semnul ca trebuie sa ne oprim;

- poezii/cantece cu miscari motrice

 - o mascota care se asaza pe bancile copiilor linistiti

 - povesti/jocuri motivationale

(Ex:

1.      ☝️ Creaturile Liniștite (niste omuleti mici realizati de noi) ies afară doar atunci când clasa este calmă și concentrată. 👉 „Trăiesc” într-un borcan izolat fonic. Zgomotele puternice le rănesc urechile, dar șoaptele sunt în regulă. 👉 Stau pe băncile elevilor ca să se uite și să învețe. Le poți mângâia, dar dacă încerci să te joci sau să le ridici... se sperie.

 👉 Dacă un elev face prea mult zgomot, creatura se retrage spre marginea băncii ca avertisment. Continuă să faca zgomot? Înapoi în borcan!

☝️ La sfârșitul lecției, cine mai are Creatura Liniștită primește o recompensa.)

2.      Elevul secret 

GAlege la începutul zilei elevul secret din clasa ta. Scrie numele elevului pe un bilețel și pune-l într-un loc sigur. Nu dezvălui nimănui cine este, dar momentul este vizibil si clar semnalizat copiilor!

GÎn decursul orelor, spune elevilor că dorești ca elevul secret să asculte cu atenție. Această strategie este foarte folositoare atunci când elevii devin agitați și nu sunt atenți la predare. Rezultatul va fi unul imediat deoarece elevii vor trebui să se liniștească dacă vor să primească recompensa la finalul orelor. 

GRepetă această strategie folosind diferite instrucțiuni. Poți afișa o planșă în care poți schimba cerințele, spre exemplu cu „prietenos”.

G Dacă elevul ales nu a trecut proba, nu-l numi pentru a-l face să se simtă prost în fața colegilor. În schimb, spune elevilor că este normal să mai aibă și zile dificile, rele și că acel elev va primi o nouă șansă în curând.

·         Variații ale metodei

Poți cere elevilor: să ia parte la activitate; să fie prietenoși; să asculte; să se concentreze pe sarcina de lucru; să lucreze cu atenție sporită; să se ajute reciproc; să citească în liniște.

Idei de recompense

 Nu trebuie să alegi recompense costisitoare ca timp sau ca bani. Următoarele idei sunt pe cât de ieftine pe atât de simple: diplomă; creion; suport de creioane; gumă de șters; un tichet care îi scutește de o temă pentru acasă la alegere; câteva minute în plus pentru pauză; o insignă etc.

·       

      Rutina (Foarte importanta!!): 

Stabilește rutine clare pentru a-i ajuta pe copii să anticipeze ce urmează, cum ar fi un minut de liniște la începutul orei pentru a se pregăti.

Metode Nonverbale 

-          Mișcarea în Clasă: Deplasează-te discret prin clasă pentru a ajunge lângă elevii care vorbesc, fără a întrerupe lecția, sau mută-i pe elevii agitați într-o altă bancă pentru a le calma comportamentul/sau le dai o sarcina individuala (ex. adu-mi de pe catedra creionul rosu etc).

-      un semn comun pentru a face linişte; când cineva este deranjat de zgomotul prea mare, ridică mâna stângă sus, iar cu dreapta pune degetul la gură (în semn de tăcere);

-      când foloseste profesorul  acest semn, fiecare copil imită şi astfel se face linişte;

-          Poti stabili si un cod nonverbal de interactiune/reglare (Elevul ridica un deget pentru a cere ajutor, profesorul ridica 3 degete pentru Asteapta, vin in curand sa te ajut.).

Tehnici de Relaxare și Concentrare 

-          Respirații Profunde: 

Încurajează copiii să facă trei respirații profunde la intervale regulate sau când simt anxietate, pentru a-și calma sistemul nervos.

- exercitii de relaxare ghidate (gasesti multe pe youtube)

- Liniște Activă: 

Introduce momente scurte în care elevii pot asculta activ un fragment scurt de poveste/ o povestire spusa/ o strofa dintr-o poezie/ zgomotele din jur sau pot reflecta un minut la ceva ce a mers bine sau pentru care sunt recunoscători.

-          Jocuri de Autocontrol: 

Poți organiza jocuri de autocontrol fizic sau mișcări intense urmate de perioade de liniștire, pentru ca elevii să învețe să-și gestioneze agitația

Pregătește momentele de mișcare cu reguli clare și în pași mici. Cea mai mare teamă atunci când îi activăm pe copii este că devin haotici sau că nu se mai pot opri. Însă acesta nu este un motiv să nu îi mișc deloc, mai ales că se va întoarce împotriva mea printr-o agitație continuă apoi.

Pornește de la lucruri mici (scuturăm mâna dreaptă tare/încet/sus/ jos și apoi o oprim). Fă clar momentul de oprire și practică-l împreună cu ei pentru că astfel practici autocontrolul.

Stabilește de la început locul și amplitudinea mișcării și folosește regulile unui joc pentru a practica capacitatea lor de control a mișcării.

Folosind strategiile de mai sus poți activa grupul și apoi relaxa. Nu opri brusc momentul de mișcare pentru că unii copii nu reușesc să se liniștească singuri. Acest lucru se întâmplă, de obicei, după pauză, când brusc trebuie să se așeze în bănci și observăm că unii nu reușesc să se mai concentreze.

Folosește micromișcări pentru a reduce treptat intensitatea și condu-i prin joc spre o liniștire a corpului și activarea mintii.

Atunci când observ că deja unii copii se agită, implică tot grupul într-un scurt moment de detensionare: strângem pumnii tare, tare, tare/ împinge cu palmele una în cealaltă/ne ridicăm lângă bancă într-o poziție de echilibru ce implică mulți mușchi și încercăm să stăm așa.

Este important ca astfel de momente să fie folosite degajat și sub formă de mici provocări fizice. Există nenumărate materiale de yoga pentru copii la școală în care pot adopta pe scaun, foarte repede o poziție de relaxare sau detensionare. Folosite în mod regulat, vor deveni o obișnuință.

·          Începe fiecare zi cu un moment de practică a autocontrolului (cine poate sta cu ochii închiși, nemișcat timp de 2 minute?). Ori poți începe ziua cu a trezi fiecare parte a corpului prin automasaj, presiune, sau bătăi ușoare a unei palme peste fiecare parte a corpului.

·         Atunci când un copil dă semne că nu mai are resurse să rămână nemișcat în bancă, poți oferi sarcini ce implică ridicarea din bancă și alte forme de mers. Se poate dovedi mult mai eficient decât să depui mult efort pentru a-l determina să stea acolo.

·         Atunci când observi că un copil se agită, dar ar putea să mai facă un pas spre autocontrol, îi poți aminti că poate să se gândească la răspuns sau să asculte în timp ce gurița sau picioarele lui se relaxează și că nu este nevoie în acel moment să le folosească pe toate. Evident ca în acest tip de intervenție contează tonul vocii, apropierea de copil și poate chiar o atingere, mângâiere ușoară pe spate.

·         Poți începe activitatea didactică cu un joc simplu: fiecare copil închide ochii și se gândește la ce anume nu îl lasă în acel moment să participe la activitate? Poate să fie o amintire de acasă, o emoție, o stare sau o senzație în corp, ceva din mediu etc. Apoi, fiecare copil modelează în aer acel ceva ce nu îl lasă în pace. Învățătorul aduce o cutie și toți copiii vor arunca acel lucru în cutie, printr-un gest simbolic. În pauza, dacă vor, își pot lua lucrul care îi supără din cutie și îl pot desena, modela sau povesti unui coleg, învățătorului.

Linkuri utile:

https://www.facebook.com/share/r/1C2we7xo3F/

https://youtu.be/zcDOW4RVrEk?si=3KIoC4g6iD-M2QUO

https://youtube.com/watch?v=cJcm3PujZ4I&feature=shared

https://youtube.com/watch?v=cJcm3PujZ4I&feature=shared

https://youtube.com/watch?v=7qn6J8lksDA&feature=shared

https://youtube.com/watch?v=7ymtKDuTIrQ&feature=shared

https://youtube.com/watch?v=TOnaPt54Al0&feature=shared

https://youtube.com/watch?v=1jmIDpo0ucw&feature=shared

Managementul emoțiilor - Mici pași pentru a te liniști

 Fișă de lucru realizată de Clubul consilierului școlar - pagină de Facebook (Recomandăm!)

Metode de reducere a anxietății. Exerciții de respirație

 

Exercițiile de respiație urmăresc sa înlocuiască respirația superficială și sacadată pe care o simți când ești stresat cu una profundă, denumită și respirație abdominală. Există numeroase posibilități de a dobândi o respirație profundă.

Tehnica bambusului

Presupune să inspiri cât mai adânc și apoi să expiri treptat, dând aerul afară pe segmente, cu o pauză de o secundă între ele (așa cum tulpina de bambus este formată din câteva segmente întrerupte între ele așa trebuie să fie și expirația). Procedând astfel elimini mult mai mult aer decât atunci când expiri tot aerul odată.

Expirația dublă

Inspiră pe nas cât mai adânc, numărând în gând până la 4 și apoi țineți respirația, cât timp numeri tot până la 4. Apoi expiră pe gură, numărând în gând până la 8. Alternează această secvență de respirație timp de câteva minute.

Respirație alternativă

Acoperă-ți cu degetul o nară, inspiră adânc și apoi expiră pe gură. După ce respiri de câteva ori astfel schimbă nara și repetă același lucru. Se spune că acest exercițiu stimulează alternativ ambele emisfere cerebrale.

Respirația abdominală

Pune-ți mâna pe abdomen și imaginează-ți că acolo este un balon care se umple și se golește încet de aer. Imaginează-ți că atunci când inspiri în interior intră o stare de bine și tensiunile sunt eliminate pe măsură ce expiri.

Metode de reducere a anxietății. Relaxarea progresivă a mușchilor

 

Această tehnică presupune concentrarea atenției asupra propriului corp, astfel încât să alungăm tensiunea din mușchi și să dobândim o stare de relaxare.

Mai întâi așează-te întins sau într-o poziție comodă și respiră de câteva ori adânc.

Apoi, începând de la vârful piciorului, fii atent la felul în care se simte fiecare parte a corpului tău.

Dă-ți timp să te gândești câteva momente asupra fiecărei părți a corpului, fără să te grăbești: fii conștient de toate senzațiile care apar în acea zonă, fără să încerci să le schimbi. Este ca și când ai fi un simplu martor la ce se întâmplă în corpul tău: pot fi senzații de greutate, tensiune, furnicături, relaxare, etc.

După etapa de conștientizare urmează etapa de relaxare: imaginează-ți că mușchii devin tot mai moi și mai grei. Cât timp îți induci acesată senzație respiră adânc și liniștit.

După ce ai relaxat toate părțile corpului mai stai câteva secunde și fii atent la respirația ta, care este tot mai liniștită. Apoi, progresiv, începe să îți miști mâinile, picioarele, gâtul, dezmorțește-te și revino la starea ta naturală.

Întrebări pentru elevi la final de an școlar. Exercițiu de reflecție

 

Roata emoțiilor

 

Caracteristici principale ale elevului anxios. Strategii de intervenție în mediul școlar

Anxietatea este o tulburare emoţinală manifestată prin stare de teamă, panică şi/sau blocaje emoționale şi acţionale.

Anxietatea excesivă poate fi generată de:

- o educaţie inadecvată în copilăria timpurie (contactul cu stiluri de viaţă şi gândire dăunătoare - vicii, agresivitate);

- relaţii tensionate cu adulţii, până la abuz asupra copilului;

- traume psihice;

- predispoziţii anxioase accentuate de atitudinea părinţilor.

Caracteristici principale ale elevului anxios:

- are frecvente stări de panică ce produc fie blocaje acţionale sau verbale, fie o agitaţie excesivă;

- are un stil de gândire irațional și negativist;

- relaţionează greu cu ceilalţi (profesori, colegi), tinzând să se izoleze;

- îi este teamă de schimbare şi noutate, adoptând un comportament rutinier;

- are dificultăți de învăţare (pe fondul concentrării scăzute a atenției și a problemelor de memorare);

- este hipersensibil la evaluări negative.

Dificultăți pe care le întâmpină:

Gândire: rigidă; transferă greu cunoştinţele la situaţii/domenii noi, dar poate învăţa prin exersare şi repetiţie;

Invăţare și înțelegere: dezorganizate din cauza emoţiilor şi a fricii;

Abordarea sarcinilor: evită sarcinile noi, necunoscute, se teme de eşec;

Atenție: capacitate de concentrare redusă;

Afectivitate: emoții intense și dezadaptative;

Energie psihică: rezistenţa la efort intelectual scăzută, are nevoie de pauze de relaxare mai lungi şi mai dese.

Strategii și intervenții utile:

a. Crearea unui climat educațional pozitiv:

- manifestarea de către profesor a unei atitudini afective pozitive: bunăvoinţă, încurajare, susţinere;

- crearea unei atmosfere de învăţare destinsă, relaxantă (prin aplicarea unor metode activ- participative care să ofere plăcere și siguranță – jocuri educative, activități practice necompetitive/lucru în echipă, scenete, activități pe fundal sonor)

- promovarea unei atitudini prietenoase şi cooperante din partea colegilor.

b. Identificarea sursei stărilor de anxietate și a factorilor care o mențin

ex: stil de gândire irațional, catastrofic, reacții emoționale dezadaptative etc.

c. Diminuarea / eliminarea surselor și factorilor anxietății, dezvoltarea unor stări emoționale adaptative:

- reducerea efectului gândurilor negative, generatoare de frică prin alternarea lor cu gânduri realiste;

- exersarea autocontrolului emoțional prin tehnici de relaxare zilnică și de control al respirației;

- autosugestia pozitivă în situaţia atacurilor de  panică (ex: prin folosirea de către elev a devizei „Eu pot” repetată în faţa oricărei dificultăţi.);

- formarea obişnuinţei de a-şi propune scopuri realiste și de a face pași mici, realizabili;

- formarea obișnuinței de a interpreta greșeala ca un feed-back și nu ca un eșec;

- oferirea de către profesor a unor cerinţe cu dificultate gradată - se începe cu sarcini simple care să îi asigure succesul şi încrederea în sine;

- implicarea elevului anxios preponderent în activităţi de grup (implicarea receptivă a unor prieteni importanţi poate ajuta elevul să simtă că nu este izolat datorită anxietăţii);

- oferirea în cadrul structurii orei a unei zone de stabilitate – programarea într-o anumită perioadă a orei a unor scurte activităţi relaxante care să-l ajute pe elev să se desfăşoare.

 

 

 

 

 

 

 

Ora de consiliere: Antrenamentul abilităților sociale. Tehnici (L10)

 

Tehnica „Înceţoşarea”

Este o tehnică ce îl ajută pe copil să facă faţă criticii, tachinării şi batjocoririi prin reducerea conflictului. Înceţoşarea implică aprobarea verbală a remarcii critice sau a unei părţi din critică într-o manieră calmă şi neutră.

Copilul nu este nevoit să se apere sau să lupte. Agresorul e luat prin surprindere. Nu oferă posibilitatea de escaladare a conflictului.

!!! Atenţie la diferenţa între realitate şi comentariile verbale utilizate ca armă împotriva atacului.

Înceţoşarea este făcută prin aprobarea unei părţi sau a întregului comentariu realizat de interlocutor sau prin a face o remarcă, pe un ton calm și neutru, de tipul: „Ai putea să ai dreptate în privinţa asta.” sau      „S-ar putea să fie aşa.”

Ex: Arăţi ciudat în blugii ăia, nimeni nu poartă aşa blugi.

      S-ar putea să ai dreptate, nu mai găseşti aşa blugi.

 

Ignorarea

              Ignorarea este probabil cea mai eficientă metodă de a trata agresiunea verbală şi gesturile agresive. Ignorarea trebuie să fie consecventă pentru a da rezultate.

Recomandări:

-          Nu privi în ochii agresorului sau nu-i da de înţeles că i-ai observat prezenţa.

-          Imaginează-ţi un scut în jurul tău, care te protejează împotriva atacurilor verbale.

-          Vizualizează culoarea şi forma scutului şi imagineză-ţi că vorbele se lovesc de scut şi ricoşează fără să ajungă la tine sau să-ţi facă vreun rău.

-          Exersează o figură plictisită sau plină de dispreţ, pentru a-ţi controla orice semn de disconfort.

-          Imaginează-ţi agresorul într-o postură jenantă, cum ar fi să fi uitat să se îmbrace cu pantalonii sau că este plin de negi pe toată faţa.

 

Metoda de restructurare cognitivă poate ajuta la reducerea agresivităţii verbale, iar metoda jocului de rol ajută la desensibilizarea copilului faţă de efectele agresiunii verbale şi la construirea încrederii în abilitatea de a coopera.

-          Folosiţi un comportament nonverbal încrezător şi impunător.

-          Exprimaţi-vă ideile clar şi simplu.

-          Prin înceţoşare, confirmaţi parţial sau integral argumentul agresorului într-un mod neutru.

-          Încercaţi să nu păreţi nervos sau înspăimântat şi nu vă implicaţi în dispută.

-          Un răspuns glumeţ poate pune în defensivă cealaltă persoană.

Exerciții specifice. Jocuri de rol - diferite situații, emoții (se înregistrează, se analizează)

Temă pentru acasă: Uită-te la câteva seriale şi notează cele mai bune replici.

! Situaţia trebuie să fie amuzantă şi degajată, nu defavorabilă pentru atacator.

 

 

Ora de consiliere: Antrenamentul abilităților sociale. Asertivitatea (L8 - 9)

A fi asertiv reprezintă un mod de comportament şi de gândire, pe care o persoană ar trebui să îl manifeste în situaţiile în care este nevoită să-şi exprime sentimentele, să solicite sau să refuze ceva.

O persoană asertivă va recunoaşte şi va dezvălui celorlalţi ceea ce gândeşte, simte şi doreşte într-o anumită situaţie, respectând nevoile celorlalte persoane. 

O persoană asertivă va fi capabilă să comunice deschis, direct şi clar, fiind mai degrabă activă în urmărirea propriilor scopuri decât pasivă şi neajutoarată. Poate să înveţe să-şi accepte propriile limite şi pe cele ale situaţiei cu care se confruntă şi să fie conştientă că nu poate să câştige întotdeauna.

 

Antrenamentul asertiv presupune:

-          Înţelegerea legăturii dintre comportamentul pasiv şi emoţiile negative (Cum te-ai simţit în situaţiile în care nu ai reuşit să-ţi aperi punctul de vedere?).

-          Recunoaşterea drepturilor şi a responsabilităţilor personale.

Drepturile implică o balanţă între îndeplinirea nevoilor personale şi satisfacerea nevoilor celorlalţi.

Drepturile nu sunt absolute şi se pot schimba în funcţie de timp, loc şi împrejurări.

                                   Drepturile mele:

Am dreptul să fiu în siguranţă şi să nu fiu rănit.

Am dreptul să cer ceea ce am nevoie.

Am dreptul să fac greşeli.

Am dreptul să refuz lucrurile care mi se pare că îmi ameninţă siguranţa sau care simt că sunt greşite.

Am dreptul să fac ceea ce îmi place.

                      Responsabilităţile mele:

Ar trebui să îi tratez pe ceilalţi cu respect.

Nu ar trebui să-i rănesc sau să-i jignesc pe ceilalţi.

Ar trebui să încerc să respect nevoile şi dorninţele celorlalte persoane.

Ar trebui să le permit celorlalte persoane să greşească.

Ar trebui să le permit celorlalte persoane să aibă idei şi opinii diferite de ale mele.

 

-          Învăţarea diferenţei dintre asertivitate, pasivitate şi comportament agresiv. 

-          Dezvoltarea abilităţilor nonverbale de comportament asertiv.

Exerciții specifice. Jocuri de rol

Ghici cine sunt eu? (comportament pasiv, agresiv, asertiv)

Comportament nonverbal asertiv

Comportament verbal asertiv

Situații de viață/ scenarii pentru joc de rol. Formulați răspunsuri aserive pentru situații date. (se înregistrează, se analizează filmarea)

Temă pentru acasă: Uită-te la câteva seriale şi notează cele mai bune replici.

Ora de consiliere: Antrenamentul abilităților sociale. Conversația (L7)

 

Abilităţi conversaţionale: 

- salutul şi prezentările, 

- iniţierea şi întreţinerea unei conversaţii

Exerciții specifice. Jocuri de rol

Prezentările

Scenarii de viață (se înregistrează, se analizează filmarea)

Ora de consiliere: Antrenamentul abilităţilor sociale. Vocea (L6)

Abilităţi legate de caracteristicile vocii: 

- tonul, 

- volumul, 

- înălţimea, 

- frecvenţa vorbirii

- claritatea

 Exerciții specifice. Jocuri de rol

Actor pe scenă - diferite situații, emoții (se filmează, se analizează)

Discutând despre pasiuni personale

Citim povești

Ora de consiliere: Antrenamentul abilităților sociale. Utilizarea limbajului nonverbal (L5)

Abilităţi legate de utilizarea limbajului non-verbal: 

- contactul vizual

-  postura

-  expresiile faciale

Exerciții specifice. Jocuri de rol

Conversații pe teme date (filmate și analizate)

Statuia

Mima

Jocul privirii

Temă pentru acasă:

Presupune exersarea contactului vizual, a posturii corespunzătoare şi a expresiei faciale prietenoase în diferite situaţii!

Ex. Merg la magazinul  şi întreb vânzătorul dacă au produsul pe care îl doresc. Folosesc o expresie facială prietenoasă, contact vizual bun şi o postură potrivită.

Ora de consiliere: Expunerea... (L4)

Înfruntarea temerilor mele, treaptă cu treaptă. Expunerea – confruntarea cu stimulii anxiogeni

Tehnici: 

- expunerea gradată

- desensibilizarea sistematică

-  terapia prin imersiune (flooding)

Exerciții:

Lista de temeri și subiecte de îngrijorare. Scală de îngrijorare

(auto)Recompense

Plan de expunere treptată

Fișă de automonitorizare (înregistrarea progresului; autoanaliză)

Ora de consiliere: Exercițiul meu de relaxare (L3)

 Relaxarea: 

- relaxarea musculară progresivă, 

- imageria dirijată, 

- training-ul autogen

- meditaţia

Exerciţiul meu de relaxare

Încearcă să exersezi relaxarea în fiecare zi, timp de 10-15 minute. Tensioneză şi apoi relaxează fiecare muşchi. Grupele de muşchi sunt următoarele: braţele, faţa, stomacul, picioarele.

Alege o cameră liniştită şi încearcă să exersezi cât poţi de bine… Succes!

Exerciții de relaxare

Înregistrează progresul, completând zilnic un formular. Care a fost evaluarea îngrijorării tale înainte și după practicare relaxării?

Ora de consiliere: Gândirea de detectiv (L2)

Restructurarea cognitivă – modificări în modalităţile nerealiste de a gândi

1.       Identificarea gândului din spatele emoţiei – a identifica evenimentul neplăcut care aştept să se întâmple într-o anumită situaţie/ aşteptări negative/“gânduri îngrijorate”

2.       Căutarea dovezilor care susţin gândul – Detectivul; De unde ştiu că acest lucru rău chiar se va întâmpla?

Dovezi: 

- experienţe trecute (Ce s-a întâmplat în trecut într-o astfel de situaţie?), 

- alternative (Ce altceva s-ar fi putut întâmpla? Ce alte posibilităţi sunt în acestă situaţie?),

- cunoştinţele generale (plasarea într-un context mai larg - caută date, cifre, informaţii relevante despre predicţia negativă), 

- adoptarea unei alte perspective (să privească situaţia din perspectiva altei persoane – cum ar vedea detectivul sau spereroul preferat situaţia în discuţie)

3.       Evaluarea gândului pe baza dovezilor adunate – “După ce am analizat toate dovezile, totuşi, cât este de probabil ca evenimentul negativ, în legătură cu care mă îngrijorez, să aibă loc?”

4.        Analizarea consecinţelor evenimentului temut (pt adolescenţi, adulţi) – Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla în această situaţie?, Care este cel mai rău scenariu, dacă lucrul de care mă tem s-ar întâmpla cu adevărat în realitate? Ce aş face în această situaţie?

Exerciţii de realizat:

1.                        Gândirea de detectiv

G              Gândirea realistă

      Care este gândul meu calm?

Ce se va întâmpla de fapt?

Ora de consiliere: Despre gândurile şi emoţiile mele (L1)

Emoţii

a.       Etichetarea diferitelor emoţii – Cum te simţi astăzi? 

Diferenţele dintre diverse stări emoţionale

-          Imagini reprezentând diverse expresii faciale, numeşte emoţia exprimată

-          Bilete pe care sunt scrise emoţii, selectează biletul care se potriveşte cu imaginea

-          Brainstorming: Spune cât mai multe cuvinte care să descrie cum te-ai simţi dacă ţi-ai pierde portmoneul/dacă ai fi fugărit de un câine agresiv/dacă ai obţine nota cea mai mare la test etc.

b.      Intensitatea anxietăţii - Scala de evaluare a îngrijorării

-      Cât de teamă ţi-ar fi dacă ar trebui să sari cu paraşuta dintr-un avion/dacă ai vedea un câine?

-          Imaginează-ţi că dai un test la şcoală...

-  ... dacă ai vedea un păianjen mare etc.

Simptomele – Tipurile de senzaţii fizice relaţionate cu anxietatea

-          Ce se întâmplă cu animalele când sunt speriate? Dar cu oamenii care se simt îngrijoraţi sau agitaţi?

-          Ce simte corpul meu când eu sunt îngrijorat? Realizam o schiţă a corpului uman pe care marcăm diferite zone unde apar schimbări atunci când suntem anxioşi.

Gândurile – Legătura dintre situaţii, gânduri şi emoţii 

-    Colegul tău de bancă se uită în lucrarea ta. La ce crezi că te-ai gandi? Cum crezi că te-ai simţi?

-          Imaginează-ţi că ajungi acasă şi mama ta îţi spune că în weekendul următor vei merge la mare. Care crezi că ar fi gândurile tale? Cum crezi că te-ai simţi?

Deci diferite gânduri sunt asociate cu diferite emoţii. Uneori situaţia este complexă şi modul în care te vei simţi va depinde de modul în care gândeşti.

-          Imaginează-ţi că vorbeşti în faţa clasei şi unii copii din spatele clasei încep să vorbească şi să râdă înăbuşit. Ce-ai putea să gândeşti? Cum te-ai simţi?... Acum spune alt gând care ar putea să-ţi treacă prin minte. Cum crezi că te-ai simţi în acest caz?

-          Imaginează-ţi că vine un copil la tine şi îţi spune că te cheamă directorul la el…..

CL: Tipul de gânduri pe care le avem într-o anumită situaţie poate să varieze.

      Ceea ce gândim poate să ne modifice emoţiile.

Exerciţii tematice:

1.       Diferite tipuri de gânduri 

2.       Legătura dintre gânduri şi emoţii