Caracteristici principale ale elevului anxios. Strategii de intervenție în mediul școlar

Anxietatea este o tulburare emoţinală manifestată prin stare de teamă, panică şi/sau blocaje emoționale şi acţionale.

Anxietatea excesivă poate fi generată de:

- o educaţie inadecvată în copilăria timpurie (contactul cu stiluri de viaţă şi gândire dăunătoare - vicii, agresivitate);

- relaţii tensionate cu adulţii, până la abuz asupra copilului;

- traume psihice;

- predispoziţii anxioase accentuate de atitudinea părinţilor.

Caracteristici principale ale elevului anxios:

- are frecvente stări de panică ce produc fie blocaje acţionale sau verbale, fie o agitaţie excesivă;

- are un stil de gândire irațional și negativist;

- relaţionează greu cu ceilalţi (profesori, colegi), tinzând să se izoleze;

- îi este teamă de schimbare şi noutate, adoptând un comportament rutinier;

- are dificultăți de învăţare (pe fondul concentrării scăzute a atenției și a problemelor de memorare);

- este hipersensibil la evaluări negative.

Dificultăți pe care le întâmpină:

Gândire: rigidă; transferă greu cunoştinţele la situaţii/domenii noi, dar poate învăţa prin exersare şi repetiţie;

Invăţare și înțelegere: dezorganizate din cauza emoţiilor şi a fricii;

Abordarea sarcinilor: evită sarcinile noi, necunoscute, se teme de eşec;

Atenție: capacitate de concentrare redusă;

Afectivitate: emoții intense și dezadaptative;

Energie psihică: rezistenţa la efort intelectual scăzută, are nevoie de pauze de relaxare mai lungi şi mai dese.

Strategii și intervenții utile:

a. Crearea unui climat educațional pozitiv:

- manifestarea de către profesor a unei atitudini afective pozitive: bunăvoinţă, încurajare, susţinere;

- crearea unei atmosfere de învăţare destinsă, relaxantă (prin aplicarea unor metode activ- participative care să ofere plăcere și siguranță – jocuri educative, activități practice necompetitive/lucru în echipă, scenete, activități pe fundal sonor)

- promovarea unei atitudini prietenoase şi cooperante din partea colegilor.

b. Identificarea sursei stărilor de anxietate și a factorilor care o mențin

ex: stil de gândire irațional, catastrofic, reacții emoționale dezadaptative etc.

c. Diminuarea / eliminarea surselor și factorilor anxietății, dezvoltarea unor stări emoționale adaptative:

- reducerea efectului gândurilor negative, generatoare de frică prin alternarea lor cu gânduri realiste;

- exersarea autocontrolului emoțional prin tehnici de relaxare zilnică și de control al respirației;

- autosugestia pozitivă în situaţia atacurilor de  panică (ex: prin folosirea de către elev a devizei „Eu pot” repetată în faţa oricărei dificultăţi.);

- formarea obişnuinţei de a-şi propune scopuri realiste și de a face pași mici, realizabili;

- formarea obișnuinței de a interpreta greșeala ca un feed-back și nu ca un eșec;

- oferirea de către profesor a unor cerinţe cu dificultate gradată - se începe cu sarcini simple care să îi asigure succesul şi încrederea în sine;

- implicarea elevului anxios preponderent în activităţi de grup (implicarea receptivă a unor prieteni importanţi poate ajuta elevul să simtă că nu este izolat datorită anxietăţii);

- oferirea în cadrul structurii orei a unei zone de stabilitate – programarea într-o anumită perioadă a orei a unor scurte activităţi relaxante care să-l ajute pe elev să se desfăşoare.