sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Inteligenta emotionala (2)



Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutand in jurul anilor 1990.
S-au conturat trei mari directii in definirea inteligentei emotionale, reprezentate de:
1. John D. Mayer si Peter Salovey; 2. Reuven Bar-On; 3. Daniel Goleman.

1. Mayer si Salovey (1990, 1993) considera ca inteligenta emotionala implica:
a) abilitatea de a percepe cat mai corect emotiile si de a le exprima, b) abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci cand ele facilitatea gandirea, c) abilitatea de a cunoaste si intelege emotiile si de a le regulariza pentru a promova dezvoltarea emotionala si intelectuala.
Prin aceasta definitie, cei doi autori au vrut sa evidentieze interconditionarile pozitive intre emotie si gandire.
Mayer si Salovey si-au actualizat, in cartea din 1997, definitia data inteligentei emotionale, aratand ca: “In cealalta lucrare a noastra (1990) am definit inteligenta emotionala in functie de abilitatile pe care le implica. Astfel, intr-una dintre primele noastre definitii consideram inteligenta emotionala ca fiind “capacitatea de a controla propriile sentimente si sentimentele celorlalti, capacitatea de a face diferenta intre ele, precum si folosirea acestor informatii pentru ghidarea propriului mod de gandire si a propriilor actiuni”. Dar, in prezent aceasta definitie, ca si altele ni se par vag, incomplete, chiar saracacioase, in sensul ca ele se refera doar la emotia observabila si la modalitatile de a o regla, omitandu-se sentimentele. Sentimentele ca forme superioare, complexe, relativ stabile ale afectivitatii si cu un grad inalt de constientizare favorizeaza interactiunile optime ale emotionalitatii cu rationalitatea. De asemenea, inteligenta emotionala inseamna si abilitatea de a intelege emotiile, presupunand cunoasterea emotiilor si reglarea lor astfel incat ele sa poata contribui la dezvoltarea intelectuala si emotionala”.
Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale, si anume: evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei; facilitarea emotionala a gandirii; intelegerea si analiza emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale; reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuala.

2. In cadrul celei de-a doua versiuni de de tratare a inteligentei emotionale se afla studiile, realizate de-a lungul a 25 de ani, de Reuven Bar-On. In 1992, Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv, astabilit si el componentele inteligentei emotionale pe care le grupeaza in felul urmator:
a) Aspectul intrapersonal: constientizarea propriilor emotii, optimism (asertivitate), respect – consideratie pentru propria persoana, autorealizare, independenta.
b) Aspectul interpersonal: empatie, relatii interpersonale,responsabilitate sociala.
c) Adaptabilitate: rezolvarea problemelor, testarea realitatii, flexibilitate.
d) Controlul stresului: toleranta la stres, controlul impulsurilor.
e) Dispozitie generala: fericire, optimism.

3. A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman (1995). D. Goleman a urmat facultatea de psihologie la Harvard fiind preocupat de studiul creierului, creativitatii si comportamentului. Este si ziarist la New York Times, ceea ce l-a condus spre o extindere a intelesului conceptului de inteligenta si la popularizarea acestuia in reviste fara profil stiintific. In viziunea lui, constructele care compun inteligenţa emoţională sunt:
Constiinta de sine – increderea in sine;
Auto-controlul – dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea;
Motivatia – dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul;
Empatia – a-i intelege pe altii, diversitatea, capacitatea politica;
Aptitudinile sociale – influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa.

Daniel Goleman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza lucrarii lui Mayer si a lui Salovey din 1990. Totusi, Goleman a adaugat multe lucruri la ceea ce el a prezentat ca fiind inteligenta emotionala. Astfel, el a adaugat cateva variabile care ar putea fi mai bine numite “trasaturi de personalitate sau de caracter” decat componente ale inteligentei emotionale.

Revarsarea (flow) este inteligenta emotionala la cel mai inalt grad al sau, ea reprezentand temelia angajarii abilitatii personale in slujba performantei si invatarii.
Revarsarea, prin sine insasi plina de satisfactii, reprezinta starea in care oamenii devin complet absorbiti de ceea ce fac, dand atentie totala scopului urmarit, sensibilitatea contopindu-se cu actiunile lor.

Goleman arata rolul revarsarii in procesul de invatare, considerata ca un nou model pentru educatie. El spune ca revarsarea este o premisa obligatorie pentru a atinge maiestria intr-o meserie, profesie sau arta. De aici si rolul ei in procesul creativ. Acelasi lucru se intampla si in invatare. Studentii aflati in starea de “revarsare” invata mai bine si complet diferit, avand un potential mult mai bun, dupa cum s-a masurat prin testele de realizare (creatie). H. Gardner vede revarsarea si structurile pozitive care o caracterizeaza ca parte a celei mai sanatoase cai de a invata (a preda lectii), motivandu-i pe copii din interior, nu prin pedeapsa si recompensa. Trebuie sa folosim structurile pozitive ale copiilor pentru a-i determina sa invete in domeniile in care isi pot dezvolta competente (Goleman, 1995, p. 94). Revarsarea este o forma interna care face cu-noscut faptul ca un copil este angajat intr-o activitate care ii place. Trebuie sa gasesti si sa te legi de ceva potrivit. Problema este atunci cand copiii se plictisesc in scoala pentru ca sunt coplesiti de activitatea din clasa. Inveti cel mai bine cand ai ceva de care trebuie sa te ingrijesti si faptul ca esti angajat in acest lucru iti poate da satisfactie. Strategia folosita intr-un mare numar de scoli care au pus in practica modelul lui Gardner privind inteligentele multiple graviteaza in jurul identificarii profilului competentelor naturale ale copilului acordand astfel atentie aptitudi-nilor lui si sprijinindu-i partile slabe. Un copil care are o predispozitie nativa pentru muzica sau dans, de exemplu, va intra “in revarsare” mult mai usor in aceste domenii decat in cel care este mai putin abil. Cunoasterea profilului individual poate ajuta profesorul in stabilirea caii optime de invatare si corectare a elevilor. Modelul revarsarii sugereaza faptul ca dobandirea maiestriei in orice calificare sau sistem de cunostinte ar trebui in mod ideal sa se intample in mod firesc, atunci cand copilul este condus catre zone care il absorb in mod spontan. Aceasta indrumare initiala poate fi samanta pentru niveluri inalte de realizare daca elevul intelege ca, urmarind do-meniul respectiv (dansul, matematica, muzica, etc.), descopera o sursa de bucurie si extaz – revarsarea. Revarsarea devine o prima motivatie de a face totul mai bine. Acest model de instruire si educare ar fi cel mai recomandabil in scoli, deoarece el va duce cu siguranta la educarea si stimularea creativitatii.

Goleman apreciaza ca, prin cultivarea “revarsarii”, cu alte cuvinte a pasiunilor insotite si de un alt nivel al aptitudinilor intelectuale sau de alta natura propriu unui anumit domeniu de activitate – adica al vocatiei – emotiile pot sa faciliteze gandirea, sa o potenteze, persoana gasind cai multiple pentru a actiona cat mai eficient.

Cartea lui Goleman despre inteligenta emotionala a reusit sa devina foarte populara. Drept rezultat, multi au acceptat rapid definitia extinsa a inteligentei emotionale elaborata de Goleman.

Pentru a reusi in viata, Goleman considera ca fiecare dintre noi ar trebui sa invete si sa exerseze principalele dimensiuni ale inteligentei emotionale:

Constiinta propriilor emotii:
- sa fii capabil sa le recunosti si sa le numesti;
- sa fii in stare sa intelegi cauza lor;
- sa recunosti diferentele dintre sentimente si actiuni;

Controlul (“managerizarea”) emotiilor:
- sa fii in stare sa-ti stapanesti mania si sa-ti tolerezi frustarile;
- sa fii in stare sa-ti exprimi furia natural, potrivit, fara agresiune;
- sa fii in stare sa nu te autodistrugi, sa te respecti, sa poti sa ai sentimente pozitive fata de tine, de scoala si de familie;
- sa-ti poti manipula stresul;
- sa ai capacitatea de a scapa de singuratate si de anxietate sociala;

Motivarea personala (exploatarea, utilizarea emotiilor in mod productiv):
- sa fii mai responsabil;
- sa fii capabil sa te concentrezi asupra unei sarcini si sa iti mentii atentia asupra ei;
- sa fii mai putin impulsiv si mai putin autocontrolat;
- sa-ti imbunatatesti scorurile la testele de creatie (realizare);

Empatia – citirea emotiilor:
- sa fii in stare sa privesti din perspectiva celuilalt;
- sa inveti sa ii asculti pe ceilalti;
- sa iti imbunatatesti empatia si sensibilitatea la sentimentele celorlalti;

Dirijarea (conducerea) relatiilor interpersonale:
- sa-ti dezvolti abilitatile de a analiza si intelege relatiile interpersonale;
- sa poti rezolva conflictele si sa negociezi neintelegerile;
- sa solutionezi problemele din relatiile interpersonale;
- sa fii mai deschis (asertiv, pozitiv) si abil in comunicare;
- sa fii mai popular si deschis, prietenos si implicat in mod echilibrat;
- sa fii mai implicat si plin de tact (delicat, atent, politicos);
- sa fii prosocial si sa te integrezi armonios in grup;
- sa fii mai cooperant, participant, serviabil, de nadejde, indatoritor;
- sa fii mai democratic in relatiile de afaceri, in modul de a te purta cu altii, in modul de a-i trata.
Abilitatea emotionala trebuie sa fie dezvoltata astfel incat coeficientul de emotionalitate sa reuseasca sa se ridice peste medie. Abilitatea emotionala va fi foarte utila in cresterea si educarea copiilor. Parintii vor putea sa le dezvolte copiilor potentialul emotional si social invatandu-i sa adopte si sa-si dezvolte caracteristicile inteligentei emotionale:
- sa-si identifice sentimentele personale si sa le diferentieze;
- sa invete mult mai mult despre modul cum si unde se pot exterioriza sentimentele;
- sa-si dezvolte empatia – abilitatea de a-si pune sentimentele in acord cu altii;
- sa citeasca limbajul trupurilor si alte aspecte nonverbale, pentru a intelege comunicarea;
- sa invete sa asculte;
- sa invete sa fie constructivi (afirmativi).

Goleman, Daniel. Inteligenţa emoţională. Bucureşti: Curtea Veche, 2007
Mihaela Roco, Creativitate şi inteligenţă emoţională, Iaşi: Polirom

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu