vineri, 7 ianuarie 2011

Teoriile învăţării. Clasificări (1)


Teoriile invatarii pot fi clasificate dupa mai multe criterii si pot fi divizate in mai multe grupe.

Dupa Hilgard si Bower, teoriile invatarii se pot clasifica in doua grupe principale: teoriile de tip stimul – reactie si teoriile cognitive.

Teoriile de tip stimul – reactie:

A. Teoria invatarii prin conditionare (conditionarea instrumentala a lui Thorndite)
Dupa Thorndite, invatarea are la baza premisa ca formarea obisnuintelor de comportament porneste de la imbinarea situatiilor cu reactiile. Thorndite arata ca, la om, invatarea se subordoneaza in esenta actiunii urmatoarelor legi: starea de pregatire, exercitiul si efectul.

B. Conditionarea clasica a lui Pavlov
O premisa semnificativa pentru procesul conditionarii, dupa Pavlov si discipolii sai, este excitarea motivata a animalului experimental printr-un stimul neconditionat pentru o activitate. Prin combinarea repetata a unui stimul neconditionat cu un stimul originar neutru, se ajunge la situatia ca acesta din urma sa-si piarda caracterul neutral si sa evoce reactia corespunzatoare stimulului mai inainte neconditionat. Reflexul conditionat pavlovian a fost adoptat ca unitate de baza pentru invatare.

C. Teoria invatarii prin asociatie (conditionare prin contiguitate)
Forma moderna a principiului asociatiei este teoria contiguitatii pe care o dezvolta Guthrie (1935). In conceptia sa, invatarea se desfasoara dupa legea “totul sau nimic”. La om, invatarea depinde in esenta de interese si inclinatii, prin urmare de ceea ce ne apare ca deosebit de important si valoros, precum si de atitudinea fata de realitate si fata de invatare. (Leontiev, Rubenstein, Teplov).

D. Teoriile probabiliste ale invatarii (conditionarea operanta a lui Skinner)
Punctul de plecare in conditionarea operanta il reprezinta faptul ca omul este in mod esential activ, el neavand nevoie sa fie mai intai incitat la o anumita activitate printr-un stimul. Skinner a propus o descriere a comportamentului pe baza observarii performantei animale intr-un tip de experiment pe care-l inventase personal: activitatea unui sobolan inchis intr-o cutie, care trebuie sa apese pe o pedala.

E. Clark Hull si teoria sistematica a comportamentului
Sistemul lui Hull este unul behaviorist, incadrandu-se astfel in aceeasi “familie” cu teoriile lui Guthrie si Skinner. Ca si Watson, in sistemul sau Hull este mecanicist.

Teoriile cognitive:
F. Teoria orientarii invatarii (a lui Tolman)
Teoria lui Edward Tolman (1886-1959), cunoscuta sub numele de behaviorism intentional, a fost prezentata pentru prima oara in cartea sa “Behaviorismul intentional la animale si la oameni”. Dupa Tolman, procesele de invatare iau nastere ca rezultat al unor ordonari specifice ale obiectivelor – impuls care se prezinta in mod repetat organismului.

G. Teoria Gestalt-ului
Adeptii teoriei gestaltiste sunt de parere ca un subiect care invata actioneaza cat poate de inteligent in circumstantele cu care se confrunta, solutia intuitiva a problemei fiind solutia tipica, cu conditia ca problema sa nu fie prea dificila, iar elementele esentiale sa fie deschise examinarii.
Invatarea consta in producerea unui sistem unitar al comportamentului, al structurii proceselor psihice si al personalitatii sub actiunea unei situatii unitare.

Pe langa aceste teorii ale invatarii pe care le-am prezentat, se mai adauga si altele:

H. Psihodinamica lui Freud
Teoria lui Freud a venit in contact cu psihologia invatarii. Teoria lui Freud pune accent pe posibilitatile de control cognitiv.

I. Functionalismul
Fondatorul oficial al functionalismului este John Dewey. Dupa Dewey, activitatea nu trebuie considerata ca pornind de la un stimul, trecand printr-un proces central si finalizandu-se apoi intr-un raspuns, ci este un “circuit reflex”, in care raspunsul poate cauta ori “constitui” stimulul.

J. Teoria matematica a invatarii
Prin aceste modele matematice ale invatarii se incearca anticiparea exacta a detaliilor numerice ale rezultatelor experimentale.
BIBLIOGRAFIE
Hilgard, E.R. si Bower, G.H. Teorii ale invatarii. Bucuresti: E.D.P, 1974
Iucu, Romita B. Instruire scolara. Iasi: Polirom, 2001
Jinga, I. si Negret, I. Invatarea eficienta. Bucuresti: Aldin, 1999
Neacsu, I. Instruire si invatare. Bucuresti: E.D.P, 1999
Noveanu, E. Metodologia cercetarii in educatie (caiete de studiu). Univ.Bucuresti
Planchard, E. Cercetarea in pedagogie. Bucuresti: E.D.P, 1972
Schaub, Horst si Zenke, Karl G. Dictionar de pedagogie. Iasi: Polirom, 2001
Sillamy, Norbert. Dictionar de psihologie. Bucuresti: Univers Enciclopedic, 2000

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu