marți, 13 ianuarie 2015

Ce înseamnă să pedepsesc?



Pedeapsă înseamnă exercitarea unui control exterior, prin forţă, asupra copiilor cu scopul de a le modifica un comportament problematic şi constă în manifestarea unor forme de abuz:
§  Abuz fizic: provocarea durerii prin pălmuire, lovire, bătăi grave
§  Abuz emoţional:
- atacuri personale, cum ar fi pronunţarea numelui copilului cu tonalităţi negative, etichetare, poreclirea, ridiculizarea, insultele, umiliere, intimidare, adresarea cu un ton ridicat.
- suferinţa impusă prin reţinerea mâncării, închiderea într-o cameră întunecată (de exemplu în pivniţă sau în baie), etc.
- penalizări care nu au nici o legătură cu comportamentul inacceptabil (ex. copilul nu are voie să iasă la joacă toată săptămâna, pentru că a spart o farfurie sau a stricat o jucărie)
§  Abuz sexual
§  Asistarea la o formă de abuz: violenţa parentală

DE CE PEDEPSESC PĂRINŢII?
Deşi adultul nu doreşte să recurgă la astfel de metode, pentru că nu par a fi cele mai potrivite. Totuşi, de cele mai multe ori părinţi aleg să disciplineze în acest fel din mai multe motive:

1) Au primit ei înşişi acelaşi „tratament” când au fost copii
2) Nu cunosc nici o altă metodă prin care să obţină rezultatul aşteptat
3) Cred în eficienţa pedepsei
Apariţia imediată a efectului pedepsei poate funcţiona ca o recompensă pentru cel care o foloseşte (în cazul nostru părintele) şi, prin urmare, poate duce la utilizarea ei abuzivă. De exemplu, dacă îl pedepseşte pe copil punându-l la colţ pentru că se juca prea gălăgios, părintele obţine ca beneficiu imediat încetarea gălăgiei. Fără să-şi dea seama, părintele nu mai caută alte soluţii la o situaţie nedorită, fiind tentat să o rezolve rapid prin pedepsirea celui care a produs-o. Pedeapsa poate modela comportamentul celui pedepsit. O serie de studii au evidenţiat, în mod repetat, că acei copii care au fost martorii sau ţinta unor pedepse excesive tind să recurgă ei înşişi la pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei poate fi amânată până când devin ei înşişi adulţi şi intră în rolul de părinţi.

CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA PĂRINTELUI

De multe ori acesta se simte vinovat după ce pedepseşte copilul, mai ales dacă l-a pedepsit prea aspru, „la mânie”; va regreta ulterior că a folosit o metodă care a avut efecte negative asupra copilului şi nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea, relaţia dintre părinte şi copil va avea de suferit: copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele, va căuta afecţiune în altă parte, îşi va pierde încrederea în părinte, va ascunde unele lucruri faţă de el etc.


CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA COPILULUI

Învaţă un model agresiv de disciplină
Modelul oferit de către părinţi are uneori un impact mai mare asupra copilului, decât orice alte metode folosite în disciplinarea lui. Copilul învaţă cel mai bine imitând, uneori inconştient, exemplul care îi este oferit de către părinte. Adolescenţii care au fost loviţi aprobă folosirea pedepsei corporale şi sunt mai probabil să o folosească atunci când vor avea copii (Dietz, 2000).

Învaţă un model agresiv de gândire şi relaţionare
Copiii care sunt agresaţi fizic sau verbal manifestă comporamente agresive în familie, fraţi, bunici părinţi precum şi cu copiii de aceeaşi vârstă, la grădiniţă sau şcoală. Cercetările arată că acei copiii care au fost pedepsiţi fizic fac mai multe atribuiti ostile faţă de comportamentul ambigu al colegilor lor, produc mai puţie soluţii într-o situaţie de rezolvare de probleme şi aleg variante mai ostile. (Dietz, 2000 apud Hart, Ladd & Burleson, 1990; Haskett, 1990; Trickett, 1993; Weiss et al., 1992).

Dezvoltă probleme emoţionale şi comportamentale
Cercetările au arătat că abuzul emoţional este mult mai puternic asociat cu problemele psihologice decât abuzul fizic sever (Clausen şi Crittenden, 1991; Forth şi Chamberland, 1995). Lindahl (1998) arată în urma unui studiu că „ordinele” date de părinţi şi constrângerile asupra copiilor au discriminat între băieţii cu comportament discruptiv şi cei fără probleme de comportament. În concluzie, un nivel ridicat al controlului este asociat cu apariţia unui număr crescut de comportamente disruptive.

Autor: Domnica Petrovai


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu