Terapia autismului

Intervenţia timpurie este cheia obţinerii unor rezultate optime pentru copiii cu autism. Cercetările demonstrează că perioada de maximă dezvoltare a creierului uman se găseşte undeva între vârsta de 0-3 ani. Întârzierea în dezvoltare a copilului mic, observată timpuriu, poate fi compensată printr-o stimulare adecvată, mai exact prin adaptarea unor metode terapeutice la necesităţile şi particularităţile copilului. Foarte important - semnele autismului pot fi observate începând de la 10 luni. 

Paşi necesari pentru începerea terapiei:

Informare

Consultarea unui medic psihiatru

Consultarea unui psiholog specializat în terapie comportamentală

Evaluarea psihologică iniţială a copilului

Începerea terapiei – implementarea planului de intervenţii

Consiliere parentală

Succesul în terapie depinde de 4 factori majori:

1. Vârsta copilului la intrarea într-un program de terapie.

2. Potenţialul cognitiv, stabilitatea atenţiei, capacitatea de înţelegere a abstractului şi autostimulările.

3. Gradul de implicare al familiei.

 4. Profesionalismul echipei şi al coordonatorului.

Principalele terapii: 

1. ABA – este o ştiinţă a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematică a intervenţiilor bazate pe principiile învăţării cu scopul de a îmbunătăţi comportamentele şi achiziţiile necesare adaptării la mediu.

Analiza comportamentală aplicată este o tehnică prin care se evaluează mediul în care trăieşte o persoană, apoi se fac anumite schimbări cu scopul de a produce îmbunătăţiri semnificative în comportamentul uman, în sensul adaptării acestuia la cerinţele mediului. De asemenea, include observarea directă, analiza funcţională a relaţiei dintre mediu şi comportament.

Metoda ABA ajută copilul cu autism în următoarele arii:

Creşte frecvenţa apariţiei comportamentelor dezirabile prin recompensare.

Învaţă copilul abilităţi noi (prin învăţare sistematică şi recompensare, predă abilităţi de autonomie personală, comunicare şi relaţionare socială).

Menţine anumite comportamente necesare adaptării la mediul social.

Generalizează sau transferă comportamentele dintr-o situaţie în alta sau de la un anumit mod de răspuns la altul mai complex (scopul este de a generaliza şi transfera tot ceea ce învaţă în camera de lucru la grădiniţă, şcoală şi în mediu social).

Reduce comportamentele care pot îngreuna învăţarea şi relaţionarea.

Modifică mediul de învăţare pentru ca aceasta să se realizeze cât mai eficient, însă pe termen lung se urmăreşte ca persoana să se poată descurca în orice situaţie.

2. Terapia logopedică – are ca scop educarea şi reeducarea (terapia corectivă) limbajului. Atât la copiii normali, cât şi la cei cu diverse deficienţe, tulburările de limbaj survenite din diverse cauze împiedică înţelegerea, recepţionarea şi transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai importantă cale de integrare şcolară şi socială a copilului.

3. Terapia ocupaţională - este un tratament care se concentrează în a ajuta persoanele pentru a dobândi independenţa în toate zonele de activitate pe care le desfăşoară. Terapia ocupaţională oferă copiilor metode variate, activităţi plăcute şi distractive pentru a-şi îmbogăţi deprinderile cognitive, fizice şi motorii, dar şi pentru a-şi spori încrederea în sine. Cu ajutorul terapiei ocupaţionale, un copil cu probleme în dezvoltare va învăţa să interacţioneze cu membri familiei şi să dezvolte relaţii sociale cu alţi copii şi parteneri de joc.

4. Terapie prin artă – Art-terapia utilizează toate formele expresive – pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul şi dansul – ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a personalităţii fiecăruia, ajutându-l sa-şi exprime emoţiile profunde şi dificultăţile pe care le întâmpină sau pur şi simplu să se dezvolte armonios.

5. Terapia senzorială – experienţele senzoriale includ atingerile, mişcarea, vigilenţa corporală, vederea, sunetele, mirosul, gustul şi forţa gravitaţională. Diferenţierea între acestea poartă numele de integrare senzorială . În timp ce procesul integrării senzoriale se petrece automat şi fără eforturi pentru majoritatea, pentru alţii procesul nu funcţionează bine. Efortul intens şi atenţia sporită, deşi necesare, de multe ori nu sunt suficiente.