De dragul de a simți vântul (48)

                                                                                                                      #împreunăsuntembine

Zilele acestea doresc să vă arăt locuri frumoase. 
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.

Azi: Baiona, Spania

Ani la rândul am purtat în minte imaginea unei după-amiezi ușor înnorate, într-un port al unui orașel medieval, unde, la o masă roasă de soare, sorbeam o cafea, cu ochii ațintiți în zare. Vedeam totul atât de limpede: o cetate scufundată în valuri, aleea de promenadă, așezarea exactă a bărcilor, balustrada roasă de vânturi și mare, șirul de case cu ferestre deschise, perdele albe, fluturând peste pervaz. De fapt, bărcile mă fascinau: modul în care erau împrăștiate pe mare. Aș fi putut să le desenez, scena era atât de clară în mintea mea. Știam că nu am fost niciodată acolo, o căutasem insistent în amintirile mele și nimic din ceea ce trăisem nu se suprapunea peste ceea ce visam. Totul era veșnic așezat altfel și nu se conforma irealității.

Până am poposit doar pentru câteva ore în portul din Baiona.

…………….

(Baiona a fost primul oraș care a aflat vestea descoperirii Americii. Pe 1 martie 1043, corabia Pinta, comandată de Martin Alonso Pinzon, a debarcat în acest port. La comemorarea a 500 de ani de la această descoperire, a fost construită aici o replică exactă a corabiei. Așa că poți, pentru câteva clipe, să te simți ca un marinar din echipajul  lui Columb.)