duminică, 6 aprilie 2025

Școala Verde: O lecție din lumea pădurii

 


Dacă pădurile ar avea o rețea de internet, s-ar numi "Wood Wide Web"! 🌳💬 Studiile arată că arborii comunică prin rădăcini și ciupercile din sol, trimițând „mesaje” despre pericole sau resurse. 🍄
De exemplu, dacă un copac este atacat de insecte, el poate "avertiza" copacii din jur, care încep să producă substanțe protectoare! 🛡️🐜
Natura ne surprinde mereu și are o inteligență aparte, pe care noi învățăm să o protejăm!

Există o lume subterană sub copacii imenși cu rădăcinile vânjoase!

Oamenii de știință au descoperit că arborii din aceeași specie "comunică" prin rețele subterane de fungi micorizali. Acest "Wood Wide Web" permite copacilor să transfere nutrienți, să trimită semnale de alarmă despre dăunători și chiar să sprijine puieții mai tineri cu resurse suplimentare, demonstrând o formă complexă de comportament social la plante.

O sinteză a acestor informații am găsit pe (și pe) grupul Știai că? Redăm aici câteva idei.

Dacă până acum cu toții priveam copacii ca pe niște ființe tăcute, fixe, izolate, care supraviețuiau individual, în ritmul propriu, luptând pentru lumină, apă și spațiu, cercetări recente în ecologie au modificat această imagine. În adâncul solului, ascunsă privirii, se desfășoară o rețea vie, complexă și surprinzătoare: „Wood Wide Web” – o formă de „internet” natural care leagă copacii între ei prin intermediul unor ciuperci microscopice.

Expresia „Wood Wide Web” a fost introdusă de cercetătoarea canadiană Suzanne Simard, care a descoperit că arborii, în special cei din pădurile temperate și boreale, sunt conectați printr-un sistem subteran de ciuperci micorizale – fungi care formează legături simbiotice cu rădăcinile plantelor.

Acești fungi micorizali creează o rețea fină de filamente, numite hife, care se întind între rădăcinile arborilor, formând un sistem de comunicare și schimb de resurse extrem de sofisticat. Este ca o rețea subterană de cabluri naturale, prin care informația și hrana circulă în toate direcțiile.

Copacii care se „ajută” între ei este imaginea pe care, înaintea științei, sufletul meu de iubitor de natură o crease. Iată că azi, știința o validează!

Studiile au arătat că:

• Arborii maturi trimit nutrienți (în special carbon, azot și fosfor) către puieți tineri care se află în umbră și nu pot realiza suficientă fotosinteză;

• Când un copac este invadat de insecte, trimite semnale chimice prin rețeaua fungică către ceilalți, care încep să producă substanțe de apărare în avans;

• Copacii pot chiar să „recunoască” membrii propriei specii sau chiar descendenții direcți și să le aloce mai multe resurse.

Aceasta nu este o comunicare conștientă, dar este una inteligentă biologic, cu efecte directe asupra supraviețuirii pădurii ca întreg.

Este absolut fascinant acest comportament aparent altruist al copacilor conectați la rețea!

Și cum altruismul face casă bună cu colaborarea, știința vorbește și despre aceasta!

Fungii micorizali nu sunt doar „mesageri”, ci parteneri activi. În schimbul zaharurilor oferite de copaci (produse prin fotosinteză), fungii le oferă apă și minerale esențiale, pe care le extrag din pământ prin rețeaua lor extinsă. Este un exemplu clasic de simbioză mutuală – o relație din care ambele părți câștigă.

Evident că aceste descoperiri au implicații uriașe pentru ecologie și silvicultură.

Descoperirea rețelei „Wood Wide Web” schimbă fundamental modul în care înțelegem ecosistemele forestiere. Pădurea nu este o colecție de copaci izolați, ci o comunitate cooperantă, interconectată și echilibrată.

Această nouă perspectivă are implicații directe asupra modului în care plantăm, gestionăm și protejăm pădurile. De exemplu, în zonele defrișate, păstrarea arborilor maturi sau replantarea unor specii-mamă poate grăbi recuperarea ecosistemului, tocmai datorită acestui sistem subteran de sprijin.

O lecție tăcută din adâncuri

Fără cuvinte, fără ochi, fără tehnologie, arborii colaborează. Într-o lume în care individualismul e adesea promovat, pădurea ne arată puterea tăcută a cooperării.

Poate că nu vom auzi niciodată cu urechile noastre „vocea” unui copac. Dar acum știm că, sub picioarele noastre, pădurea șoptește, ajută, avertizează și îngrijește.

Dacă plantele și alte viețuitoare comunică atât de armonios și frumos între ele, cum ar trebui să ne comportăm noi, oamenii, între noi?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu