Adaptarea scolara - forma specifica de adaptare sociala;
- presupune existenta unei compatibilitati intre natura cerintelor scolare si posibilitatile subiective ale elevului de a le indeplini cu succes;
- Paradoxal: o stategie de adaptare scolara/ de supravietuire este si rezistenta scolara care consta in refuzul normelor si valorilor specifice culturii scolare (situatiile de „inadaptare”/ de devianta scolara).
- Adaptarea scolara nu inseamna exclusiv inteligenta scolara, rezultate/ randament scolar inalt/ succes scolar, pentru ca elevul nu-si lasa la poarta scolii conflictele, angoasele, dificultatile!
- Adaptarea scolara este un fenomen cu dimensiuni complexe care presupune luarea in consideratie a mai multor factori:
1. interni, individuali ce se raporteaza la elev;
2. externi, sociali,
3. „intalnirea” specifica a acestor factori.
!!! Cand cauzele deviantei/inadaptarii scolare sunt cautate doar la nivelul caracteristicilor de personalitate ale deviantului (care este considerat, dupa caz, „dezadaptat”, „cu tulburari emotionale si comportamentale”), putem semnala activarea unor mecanisme de aparare: este vorba de un efort de distantare sociala fata de actul deviant, prin plasarea intregii responsabilitati asupra individului si etichetarea sa, astfel incat sa se mentina o demarcatie clara intre „normalitate” si „devianta”.
1. La nivelul personalitatii elevilor se constata prezenta / absenta :
a) factorilor intelectuali/abilitatilor cognitive (inteligenta scolara, stilul cognitiv, auditiv, vizual, kinestezic, aptitudinea verbala: factorul verbal/ intelegere, factorul fluiditate verbala/ exprimare);
- abilitati cognitive:
- evitare/ confruntarea cu problema;
- reevaluarea pozitiva a situatiei;
- expectantele/ convingerile
b) factorilor nonintelectuali/abilitatilor emotionale, sociale, comportamental- relationale (afectivitatea, motivatia, nivelul de aspiratie, imaginea de sine, norma de internalitate si toleranta la frustrare)
- abilitati emotionale:
- exprimarea emotionala adaptativa;
- managementul emotional (managementul furiei/ autocontrolul/ toleranta la frustrare);
- stil atributional;
- abilitatile sociale:
- rezolvarea de probleme;
- empatia;
- managementul conflictelor;
- abilitati de coping;
- abilitati comportamental - relationale:
- comportamentele de initiere a unor contacte sociale/ interrelationarea,
- cautarea suportului social;
- abilitati de negociere,
- comunicarea asertiva;
a) Factorii intelectuali
Inteligenta emotionala
Activitatea intelectului/abilitatile cognitive sunt in mare masura conditionate de starile/ abilitatile emotionale;
in cursul dezvoltarii si odata cu antrenamentul intelectual, emotia se intelectualizeaza, se somatizeaza si se transforma in motivatie pentru invatare
Influenta afectivitatii asupra inteligentei , ca aptitudine
generala, i-a determinat pe psihologi sa introduca in analiza conceptul de
inteligenta emotionala, care ar desemna o aptitudine complexa, un rezultat al
intersectarii acceptarii de sine, sociabilitatii si constiintei propriei valori.
b) Factorii nonintelectuali
1. Sistemul motivational cuprinde acele stari si procese emotionale si cognitive care pot declansa, orienta si sustine diferite comportamente si activitati.
(vezi importanta motivarii scolare!)
|
Motivatii de dezvoltare –complexe |
Spirituale si de explorare De transformare a mediului si creatie De autorealizare |
|
Motivatii de adaptare la mediu |
De autonomie si competenta De autocontrol si influenta la mediu De exprimare si relationare complexa De cunoastere, intelegere si estetice |
|
Motivatii de mentinere a echilibrului de functionare fizica si psihica |
De identitate si de stima de sine De atasament si de apartenenta De securitate fizica si psihica Fiziologice |
Ø In scolaritatea primara domina impulsul/ trebuinta de afiliere:
Elevii mici se straduiesc sa obtina rezultate scolare bune pentru a-si multumi parintii/ educatorii, pentru a obtine/ a nu pierde aprobarea/ afectiunea lor.
Ø In perioada pubertatii impulsul afiliativ scade in intensitate si se reorienteaza de la adulti catre colegii de aceeasi varsta (emergenta grupului informal la aceasta varsta); dorinta de aprobare din partea colegilor poate reduce randamentul scolar, daca acesta nu e apreciat in grup
Ø In adolescenta incepe sa predomine impulsul afirmarii puternice a eului care include trebuinta de succes scolar pentru a dobandi o pozitie de putere sau de prestigiu in grupul de elevi (induce sentimentul valorii de sine si consolideaza stima de sine); se manifesta si impulsul cognitiv/ trebuinta de a cunoaste/ intelege/ a rezolva probleme, ca un tip ce apartine motivatiei intrinseci.
Diminuarea performantelor/ Scaderea motivatiei
Ø Cand sanctiunile sunt frecvente sau cand climatul afectiv scolar rezultat nu satisface trebuinta de securitate afectiva a elevilor - apar atitudini agresive/ autoagresive.
Ø Practicile de etichetare/ marginalizare/ excludere - nu satisfac trebuintele de afiliere.
Ø Aceste trebuinte, la randul lor, nu permit satisfacerea nevoii de apreciere si stima de sine
2. Nivelul de aspiratii - nevoia de autorealizare;
- implica din punct de vedere cognitiv reprezentarea unui scop/ ideal si a posibilitatilor de realizare;
- nivelul inalt - succes scolar/ nivel scazut - performante slabe;
- este un efect al trebuintei de performanta si este in relatie stransa cu stima de sine (stima inalta - nivel de aspiratii ridicat si invers);
3. Imaginea de sine (adesea conduitele deviante scolar apar ca urmare a mecanismelor de aparare a imaginii de sine: negare, proiectare/ reverie;
- autoeficienta - credintele despre capacitatea de a exercita un control asupra evenimentelor ce le afecteaza viata/ de a putea indeplini o sarcina specifica.
4. Norma de internalitate - atribuirea succesului/ esecului fie situatiei/ factorilor externi, fie factorilor interni
5. Toleranta la frustrare - experienta afectiva a esecului/ confruntara cu un obstacol aflat in calea satisfacerii unei trebuinte perceputa ca legitima.
Toleranta la frustrare depinde de nivelul de autocontrol, de temperament, de norma de internalitate.
2. Factorii externi - sociali
a) Familia
In familie, functia esentiala este cea de securizare a copilului;
- climatul de securitate afectiva joaca rolul esential, predominanta fiind trebuinta de securitate afectiva.
- Sentimentul de siguranta este singurul care ii permite copilului sa se emancipeze si sa-si formeze personalitatea; pentru aceasta, conditia primordiala este acceptarea neconditionata a copilului, deoarece ea induce si mediaza acceptarea si stima de sine a copilului.
Climatul educational familial poate fi analizat dupa mai multi factori:
- modul de raportare interpersonala a parintilor (nivelul de apropiere si intelegere, acordul sau dezacordul in legatura cu diferite probleme)
- Sistemul de atitudini parentale in raport cu diferitele norme si valori sociale;
- Modul in care este perceput si considerat copilul;
- Modul de manifestare a autoritatii parintesti (unitar/ in dezacord);
- Gradul de acceptare a unor comportamente variate ale copiilor;
- Dinamica aparitiei unor stari tensionale sau conflictuale;
- Modul de aplicare a recompenselor sau sanctiunilor;
- Gradul de deschidere si sinceritate al copilului in raport cu parintii.
b) Scoala
- Curriculum ascuns - experiente sociale neintentionate ale elevilor, care influenteaza personalitatea elevilor; (posibile etichetari!)
- sursele CA.: personalitatea profesorilor, relatiile interpersonale, sistemul de recompense si sanctiuni, adica intreg climatul psihosocial al clasei/ scolii.
- Clasa de elevi: categorizarea si atribuirea esecului si afilierea;
- scoala inseamna evaluare - evaluarea inseamna distribuirea elevului in categorii; esecul scolar devine criteriu pentru constituirea unei categorii de elevi; ca urmare, comportamentul elevilor aflati in conditia de esec si determinati sa se compare cu ceilalti se va orienta catre redobandirea/ mentinerea unei imagini pozitive de sine. Prin urmare din randul elevilor cu imagine de sine deteriorata si cu o redusa stima de sine, se vor recruta deviantii (uneori se adauga si stilul educativ parental ce le-a indus neincrederea in adultul-educator)
- de regula, in cazul deviantilor, se introduc noi criterii de comparare pentru a compensa deprivarea de status si a conserva stima de sine; ( ex.: „curajul” de a sfida autoritatea scolara, de a fi ei insisi); este o strategie de incomparabilitate, pentru a-si crea conditii de revalorizare sociala;
- Dimensiunea procesului educational;(proiectarea curriculum-ului)
- Rolul personalitatii profesorului: empatia, acceptarea, congruenta;
- Afectivitatea profesorilor - se coreleaza cu performanta scolara, pentru ca satisface trebuinta de securitate afectiva a elevilor ( A. Freud- Teorie invatarii afective)
-absenta implicarii afective genereaza:
· contraperformante in planul achizitiilor academice si al conduitei;
· comunicare centrata pe subiectul lectiei exclusiv;
· valorizarea dimensiunii cognitive a invatarii, abandonand-o pe cea motivational - afectiva si sociala;
· lipsa expectantelor pozitive cu privire la evolutia elevilor.
- Atribuiri externe pentru esecurile scolare/ problemele de comportament, plasand responsabilitatea pe elev sau pe familia lui;
- Stima de sine si vulnerabilitatea la stres: reprezentarea de sine cuprinde imaginea de sine, sinele ideal si stima de sine; relatia cu performanta scolara in cadrul procesului de influentare sociala/ scolara;
- pragul de toleranta sociala si temperamentul
- Competentele sociale si de comunicare: !!! etichetarea- „Profetia care se autoimplineste” (R.K Merton).
- Relatia profesor - elev: educatorul reprezinta autoritatea, arhetipul modelului pattern; simbolic, elevii devin „fii” prin statutul de „discipoli”. Relatia pedagogica de tipul subordonare - obedienta este o relatie „oedipiana” si elevii vor percepe scoala ca o institutie frustranta. Daca este o relatie bazata pe atasament si incredere, elevii vor dezvolta si ei atasament fata de modelul/ profesor; identificarea cu modelul (care in viziune psihanalitica, este o rezolvare a conflictului oedipian), se realizeaza simbolic prin acceptarea normelor de conduita, iar in plan formal, prin succesul scolar.
