vineri, 12 august 2011
Icebreaking Games / jocuri de spargere a gheţii (3)
Statuia emoţiilor (recunoaşterea emoţiilor)
O persoană se gândeşte la o emoţie, o mimează (ca o statuie). Ceilalţi intuiesc ce stare a imitat.
O persoană se gândeşte la o emoţie, o mimează (ca o statuie). Ceilalţi intuiesc ce stare a imitat.
Astăzi mă simt (exprimarea sentimentelor şi a stărilor într-un anumit moment)
Desenează expresia cea mai potrivită pentru starea emoţională pe care o simţi acum.
Cum te simţi azi? (exprimarea sentimentelor şi a stărilor într-un anumit moment)
Distribuirea fiecărui participant la activitate a unei fişe ce cuprinde expresiile faciale posibile pentru ilustrarea unei trăiri afective de un anume tip şi pentru un anumit moment. Fiind numerotate, trainerul cere fiecăruia să indice numărul mimicii pe care o consideră potrivită pentru starea lui sufletească şi le consemnează pe tablă.
Jocul cu scaunele (relaxare; implicare în jocul grupului; stimularea imaginaţiei)
Iniţial, toţi participanţii stau pe câte un scaun. Fiecare participant spune o caracteristică şi se aşază pe scaunul din stânga sa. Cei care îndeplinesc această caracteristică se mută şi ei cu un scaun la stânga. Cei care nu îndeplinesc această caracteristică rămân pe scaun. Dacă scaunul este ocupat, participantul se aşază pe genunchii celui care stă pe scaun. După 10 persoane, se scot scaunele libere şi se continuă jocul.
Oglinda (empatie; reflectarea celuilalt)
Se formează perechi. Un participant se mişcă, iar celălalt încearcă să fie oglinda lui.
Caleidoscop (intercunoaştere)
Se formează grupuri de 6 persoane. Fiecare echipă urmează să realizeze un personaj simbolic care să prezinte o caracteristică a fiecărei persoane aparţinând echipei respective. De exemplu: ochi albaştri ca ...., cercei ca ..... etc. După 15 minute, fiecare echipă îşi va prezenta desenul urmând ca ceilalţi participanţi să ghicească cui aparţin caracteristicile personajului respectiv.
Atenţie la partener (testarea spiritului de observaţie)
Partenerii, spate în spate, îşi schimbă 5 amănunte din înfăţişare. Faţă în faţă, trebuie să identifice cele 5 modificări. Se mai adaugă 5 schimbări.
„Simon a spuns..." (realizarea faptului că sfaturile nu sunt întotdeauna bune şi nu sunt întotdeauna executabile sau acceptabile)
Un conducător de grup dă comenzi la care grupul trebuie să răspundă numai dacă sunt precedate de „Simon a spus să ...”. Între comenzile uzuale se intercalează comenzi care să-i pună pe participanţi în situaţii ridicole. La sfârşit, se dă o comandă absurdă (de neacceptat).
Povestea realizată în grup (lucru în echipă)
Asezaţi în cerc, participanţii compun pe rând câte o frază sau un paragraf scurt care se încheie cu „apoi...” sau „dar...”, acesta fiind semnalul pentru următorul participant care trebuie să continue. Nimeni nu ştie dinainte cum va evolua povestea. Participanţii pot introduce şi alte cuvinte-semnal: „deodată...”, „imediat...”, „surprinzător...” etc.
Alte jocuri AICI
Icebreaking Games / jocuri de spargere a gheţii (2)
Lista cu definiţii (intercunoaştere; comunicare directă)
Fiecare scrie pe un bileţel o caracteristică a sa pe care presupune că lumea nu o cunoaşte, fără a-şi scrie numele. Se face o listă mare cu toate caracteristicile, numerotate. Prin convorbiri directe, fiecare încearcă să identifice persoanele cărora le aparţin caracteristicile. După 15-20 de minute, se numără numărul persoanelor identificate. Cei care nu au fost identificaţi de nimeni îşi spun ei caracteristica.
Nume celebre (intercunoaştere; comunicare directă)
Trainerul scrie un nume celebru (un star, un personaj istoric, un personaj de desene animate etc.) pe o etichetă şi lipeşte pe spatele fiecăruia fără să le spună. Participanţii se mişcă şi pun întrebări de tipul „da” şi „nu” până ghicesc cine sunt ei.
Cine sunt? (autocunoaştere, intercunoaştere)
Fiecare participant primeşte 2 cartonaşe: Autoportret şi Ce îmi place. Pe cartonaşul Autoportret, fiecare oferă amănunte despre propria persoană: vârsta, înălţimea, culoarea ochilor etc. Pe cartonaşul Ce îmi place, va face o listă a preferinţelor sale privitoare la cărţi, cântece, filme, culori, animale etc.
Participanţii se aşază în cerc şi fiecare citeşte cartonaşele. Cartonaşele se strâng în 2 teancuri, se amestecă şi se aşază cu scrisul în jos. Pe rând, fiecare va trage câte un cartonaş din fiecare teanc, pe care îl citeşte. Trebuie să ghicească cui îi aparţine. Dacă ghiceşte primeşte o boabă de fasole, dacă nu, cartonaşul se pune la loc, ultimul în teanc şi jocul continuă. Câştigă cel care a strâns mai multe boabe de fasole.
Visul (autocunoaştere, intercunoaştere)
Toată lumea stă în cerc şi fiecare trebuie să se prezinte, oferind date despre originea şi aspiraţiile lui de viaţă.
Scara vieţii (autocunoaştere, intercunoaştere)
Pe un panou se desenează o scară, pe care se notează, în funcţie de vârsta participanţilor, diferiţi ani. Pe rând, fiecare participant va nota în dreptul unui singur an evenimentul pe care îl consideră cel mai important din viaţa sa.
Icebreaking Games / jocuri de spargere a gheţii (1)
Prezentăm mai jos câteva din jocurile de spargere a gheţii utilizate de noi în trainingurile sau orele de consiliere derulate.
Prezentarea numelui şi a semnului (intercunoaştere)
Fiecare participant îşi spune numele şi un semn/gest specific. Participanţii următori îşi spun numele şi semnul şi numele participanţilor anteriori.
Jocul numelui (identificarea propriilor trăsături de personalitate; intercunoaştere)
Prenumele însoţit de un adjectiv care să înceapă cu prima literă din prenume.
Ex. Sunt Cristina cea curioasă pentru că îi place să cunoască multe lucruri.
Nume-adjectiv (optimizarea cunoaşterii de sine şi/sau a celorlalţi; identificarea propriilor trăsături de personalitate)
Participanţii stau pe scaune în cerc. Fiecare trebuie să-şi spună numele şi un adjectiv care îi reprezintă şi începe cu aceeaşi literă ca şi numele lor (ex. Sunt Cristi cel Credincios) şi trebuie să-i prezinte şi pe cei care s-au prezentat înainte (ex. Sunt Sivia cea săritoare, ea e Andreea cea amabilă, iar el e Marius cel manierat).
Din fericire/din nefericire (creativitate, lucru în echipă)
Acest joc poate fi jucat pe perechi sau în cerc. Primul jucător începe povestirea cu: „din fericire când m-am trezit azi dimineaţă era frumos...”. Al doilea continuă: „din nefericire ....”. Al treilea continuă: „din fericire...” şi tot aşa procedează şi restul grupului.
Eticheta la gât (intercunoaştere; diferenţierea după simbol)
Pe o bucată de hârtie, fiecare îşi scrie numele şi desenează ceva care să-l reprezinte. Fiecare îşi pune eticheta la gât şi explică ce reprezintă simbolul său.
Sunt vedetă (intercunoaştere)
Participanţii colecţionează unul de la celălalt cât mai multe autografe timp de 5 minute. Cel care reuşeşte să identifice cât mai multe autografe cu persoanele respective, va fi adevărata vedetă.
Alinierea în ordinea zilei de naştere (comunicarea nonverbală)
Fără să vorbiţi, aliniaţi-vă în funcţie de ziua şi luna voastră de naştere
Grupul este lăsat să se descurce singur şi pentru ordinea de aliniere să folosească comunicarea nonverbală.
joi, 14 iulie 2011
Lucrurile care apar nu sunt întâmplătoare!
Pornind de pe blogul şcolii, am ajuns să cunosc un OM FRUMOS: medicul Roman Micky. Dumnealui a fost elevul şcolii în care lucrez în anii 50 (!). Mesajele primite azi pe mail ne-au înseninat ziua.
Mesager de nostalgii, pace şi iubire! Plasa mea de siguranţă.
PS. Căutăm persoanele din poze (colegii domnului Roman)!
PS. Căutăm persoanele din poze (colegii domnului Roman)!
miercuri, 13 iulie 2011
Testul Belbin pentru stabilirea rolului în echipă
Pentru fiecare secţiune se distribuie un total de 10 puncte între întrebările care credeţi că descriu cel mai bine comportamentul dumneavoastră. Aceste puncte pot fi distribuite între câteva întrebări sau în unele cazuri veţi dori să daţi câte un punct poate fiecărei întrebări sau toate cele zece puncte doar pentru una singură.
1. Cu ce cred că pot contribui la o echipă:
a) Cred că pot vedea şi obţine avantaje foarte rapid de pe urma noilor oportunităţi.
b) Pot lucra bine cu o gamă variată de oameni.
c) Producerea ideilor este una din calităţile mele naturale.
d) Capacitatea mea constă în a susţine oamenii oricând văd că ei au ceva de valoare cu care ar putea contribui la obiectivele grupului.
e) Capacitatea mea de a urmări lucrurile până la capăt este strâns legată de eficienţa mea personală.
f) Sunt pregătit să îmi pierd popularitatea pentru o vreme dacă ştiu că asta va duce la rezultate bune în final.
g) Îmi dau seama rapid ce s-ar potrivi să facem într-o situaţie ce îmi este familiară.
h) Pot oferi un mod rezonabil de rezolvare pentru diferite feluri de acţiuni fără a produce prejudicii şi fără a fi părtinitor.
2. Dacă am un posibil neajuns în munca de echipă s-ar putea să fie pentru ca:
a) Nu mă simt în largul meu dacă întâlnirile (de lucru) nu sunt bine structurate şi controlate şi, în general, bine conduse.
b) Sunt înclinat să fiu prea generos cu cei care au un punct de vedere valid dar care nu a fost luat în considerare.
c) Am tendinţa să vorbesc o mulţime de îndată ce grupul discută despre idei noi.
d) Punctele mele de vedere obiective îmi creează probleme în a mă alătura colegilor gata pregătit şi entuziast.
e) Când trebuie să se facă ceva, sunt uneori privit ca plin de forţă şi autoritar.
f) Îmi vine greu să conduc din frunte poate pentru că reacţionez prea tare la atmosferă de grup.
g) Sunt capabil să mă las atât de prins de ideile pe care le am încât pierd din vedere ce se întâmplă în jur.
h) Colegii tind să mă vadă ca pe o persoană care se îngrijorează peste măsură din cauza detaliilor sau a posibilităţii ca lucrurile să nu iasă cum trebuie.
3. Când sunt implicat într-un proiect cu alţii:
a) Am aptitudinea de a influenţa oamenii fără a face presiuni asupra lor.
b) În general, vigilenţa mea face ca greşelile din lipsă de grijă sau omisiunile să nu aibă loc.
c) Sunt pregătit să preiau controlul ca să fiu sigur că o întâlnire nu este o pierdere de timp sau că se ignoră obiectivele principale ale întâlnirii.
d) Se poate conta pe mine când e nevoie de o contribuţie originală.
e) Sunt întotdeauna gata să sprijin o sugestie bună când este în interesul comun.
f) Sunt foarte interesat să aflu care sunt ultimele noutăţi în privinţa noilor idei şi desfăşurarea lor.
g) Cred că cei din jur apreciază capacitatea mea de a hotărî la rece.
h) Se poate conta pe mine pentru ca toată munca esenţială să fie organizată cum trebuie.
4. Abordarea mea caracteristică faţă de grup constă în faptul că:
a) Am un fel liniştit în a-mi manifesta interesul de a-mi cunoaşte colegii mai bine.
b) Nu mă opun schimbării opiniei celorlalţi sau să am un punct de vedere singular.
c) De obicei pot găsi argumentele necesare pentru a combate o propunere lipsită de sens.
d) Cred că am talentul de a face lucrurile să meargă odată ce un plan trebuie pus în aplicare.
e) Am tendinţa de a evita evidentul şi de a scoate la iveală neaşteptatul.
f) Aduc o notă de perfecţionism în orice muncă de echipă pe care o fac.
g) Sunt gata să mă folosesc de contactele făcute şi în afara grupului.
h) Deşi sunt interesat de toate punctele de vedere prezentate, nu ezit să mă hotărăsc odată ce trebuie luată o decizie.
5. Obţin satisfacţie într-o muncă deoarece:
a) Îmi place să analizez situaţiile şi să analizez situaţiile şi să cântăresc toate şansele posibile.
b) Sunt interesat să găsesc soluţii practice la problemele ivite.
c) Îmi place să simt că adopt relaţii de lucru bune.
d) Pot avea o influenţă puternică în luarea deciziilor.
e) Pot întâlni oameni care au ceva nou de oferit.
f) Pot să-i fac pe oameni să cadă de acord în urmarea cursului necesar unei acţiunii ce trebuie îndeplinite.
g) Mă simt în elementul meu când pot acorda unei sarcini întreaga mea atenţie.
h) Îmi place să găsesc un subiect care să-mi stimuleze imaginaţia.
6. Dacă mi se dă deodată o sarcină dificilă ce trebuie să o rezolv într-o perioadă de timp limitat şi cu persoane cu care nu am mai lucrat:
a) M-aş simţi ca şi cum aş vrea să mă retrag într-un colţ pentru a stabili modul de a depăşi impasul înainte de a stabili soluţia.
b) Aş fi gata să lucrez cu persoana care a arătat cea mai pozitivă abordare, indiferent cât de dificilă ar fi persoana.
c) Aş găsi un mod de a reduce mărimea sarcinii prin a stabili cu ce poate contribui mai bine fiecare membru al echipei.
d) Dorinţa mea de a urgenta lucrurile ajută la îndeplinirea sarcinilor la timp.
e) Cred că mi-aş păstra capacitatea de a gândi obiectiv şi la rece.
f) Mi-aş reprima neliniştea de a atinge scopul în pofida oricăror presiuni.
g) Aş fi pregătit să iau o atitudine conducătoare pozitivă dacă aş simţi că nu se face nici un progres.
h) Aş deschide o discuţie cu dorinţa de a stimula noi idei şi de a face lucrurile să se mişte.
7. În legătură cu problemele la care sunt predispus când lucrez în echipă:
a) Sunt capabil să-mi manifest nerăbdarea cu cei care obstrucţionează progresul.
b) Cei din jur m-ar putea critica pentru că sunt prea analitic şi insuficient de intuitiv.
c) Dorinţa mea de a fi sigur că lucrurile s-au făcut bine poate ţine din loc treaba.
d) Am tendinţa de a mă plictisi repede şi mă bazez pe unul sau doi membri ai echipei care să mă scoată din această stare.
e) Îmi este greu să pornesc dacă scopurile acţiunii nu-mi sunt clare.
f) Câteodată nu reuşesc să explic şi să clarific decât cu mare greutate puncte complexe ce se ivesc.
g) Sunt conştient că trebuie să-i rog pe ceilalţi să facă lucrurile pe care eu nu le pot face.
h) Ezit să-mi prezint punctele de vedere când văd că întâmpin o reală opoziţie.
Organizaţi punctajele în tabelele AICI
1. Cu ce cred că pot contribui la o echipă:
a) Cred că pot vedea şi obţine avantaje foarte rapid de pe urma noilor oportunităţi.
b) Pot lucra bine cu o gamă variată de oameni.
c) Producerea ideilor este una din calităţile mele naturale.
d) Capacitatea mea constă în a susţine oamenii oricând văd că ei au ceva de valoare cu care ar putea contribui la obiectivele grupului.
e) Capacitatea mea de a urmări lucrurile până la capăt este strâns legată de eficienţa mea personală.
f) Sunt pregătit să îmi pierd popularitatea pentru o vreme dacă ştiu că asta va duce la rezultate bune în final.
g) Îmi dau seama rapid ce s-ar potrivi să facem într-o situaţie ce îmi este familiară.
h) Pot oferi un mod rezonabil de rezolvare pentru diferite feluri de acţiuni fără a produce prejudicii şi fără a fi părtinitor.
2. Dacă am un posibil neajuns în munca de echipă s-ar putea să fie pentru ca:
a) Nu mă simt în largul meu dacă întâlnirile (de lucru) nu sunt bine structurate şi controlate şi, în general, bine conduse.
b) Sunt înclinat să fiu prea generos cu cei care au un punct de vedere valid dar care nu a fost luat în considerare.
c) Am tendinţa să vorbesc o mulţime de îndată ce grupul discută despre idei noi.
d) Punctele mele de vedere obiective îmi creează probleme în a mă alătura colegilor gata pregătit şi entuziast.
e) Când trebuie să se facă ceva, sunt uneori privit ca plin de forţă şi autoritar.
f) Îmi vine greu să conduc din frunte poate pentru că reacţionez prea tare la atmosferă de grup.
g) Sunt capabil să mă las atât de prins de ideile pe care le am încât pierd din vedere ce se întâmplă în jur.
h) Colegii tind să mă vadă ca pe o persoană care se îngrijorează peste măsură din cauza detaliilor sau a posibilităţii ca lucrurile să nu iasă cum trebuie.
3. Când sunt implicat într-un proiect cu alţii:
a) Am aptitudinea de a influenţa oamenii fără a face presiuni asupra lor.
b) În general, vigilenţa mea face ca greşelile din lipsă de grijă sau omisiunile să nu aibă loc.
c) Sunt pregătit să preiau controlul ca să fiu sigur că o întâlnire nu este o pierdere de timp sau că se ignoră obiectivele principale ale întâlnirii.
d) Se poate conta pe mine când e nevoie de o contribuţie originală.
e) Sunt întotdeauna gata să sprijin o sugestie bună când este în interesul comun.
f) Sunt foarte interesat să aflu care sunt ultimele noutăţi în privinţa noilor idei şi desfăşurarea lor.
g) Cred că cei din jur apreciază capacitatea mea de a hotărî la rece.
h) Se poate conta pe mine pentru ca toată munca esenţială să fie organizată cum trebuie.
4. Abordarea mea caracteristică faţă de grup constă în faptul că:
a) Am un fel liniştit în a-mi manifesta interesul de a-mi cunoaşte colegii mai bine.
b) Nu mă opun schimbării opiniei celorlalţi sau să am un punct de vedere singular.
c) De obicei pot găsi argumentele necesare pentru a combate o propunere lipsită de sens.
d) Cred că am talentul de a face lucrurile să meargă odată ce un plan trebuie pus în aplicare.
e) Am tendinţa de a evita evidentul şi de a scoate la iveală neaşteptatul.
f) Aduc o notă de perfecţionism în orice muncă de echipă pe care o fac.
g) Sunt gata să mă folosesc de contactele făcute şi în afara grupului.
h) Deşi sunt interesat de toate punctele de vedere prezentate, nu ezit să mă hotărăsc odată ce trebuie luată o decizie.
5. Obţin satisfacţie într-o muncă deoarece:
a) Îmi place să analizez situaţiile şi să analizez situaţiile şi să cântăresc toate şansele posibile.
b) Sunt interesat să găsesc soluţii practice la problemele ivite.
c) Îmi place să simt că adopt relaţii de lucru bune.
d) Pot avea o influenţă puternică în luarea deciziilor.
e) Pot întâlni oameni care au ceva nou de oferit.
f) Pot să-i fac pe oameni să cadă de acord în urmarea cursului necesar unei acţiunii ce trebuie îndeplinite.
g) Mă simt în elementul meu când pot acorda unei sarcini întreaga mea atenţie.
h) Îmi place să găsesc un subiect care să-mi stimuleze imaginaţia.
6. Dacă mi se dă deodată o sarcină dificilă ce trebuie să o rezolv într-o perioadă de timp limitat şi cu persoane cu care nu am mai lucrat:
a) M-aş simţi ca şi cum aş vrea să mă retrag într-un colţ pentru a stabili modul de a depăşi impasul înainte de a stabili soluţia.
b) Aş fi gata să lucrez cu persoana care a arătat cea mai pozitivă abordare, indiferent cât de dificilă ar fi persoana.
c) Aş găsi un mod de a reduce mărimea sarcinii prin a stabili cu ce poate contribui mai bine fiecare membru al echipei.
d) Dorinţa mea de a urgenta lucrurile ajută la îndeplinirea sarcinilor la timp.
e) Cred că mi-aş păstra capacitatea de a gândi obiectiv şi la rece.
f) Mi-aş reprima neliniştea de a atinge scopul în pofida oricăror presiuni.
g) Aş fi pregătit să iau o atitudine conducătoare pozitivă dacă aş simţi că nu se face nici un progres.
h) Aş deschide o discuţie cu dorinţa de a stimula noi idei şi de a face lucrurile să se mişte.
7. În legătură cu problemele la care sunt predispus când lucrez în echipă:
a) Sunt capabil să-mi manifest nerăbdarea cu cei care obstrucţionează progresul.
b) Cei din jur m-ar putea critica pentru că sunt prea analitic şi insuficient de intuitiv.
c) Dorinţa mea de a fi sigur că lucrurile s-au făcut bine poate ţine din loc treaba.
d) Am tendinţa de a mă plictisi repede şi mă bazez pe unul sau doi membri ai echipei care să mă scoată din această stare.
e) Îmi este greu să pornesc dacă scopurile acţiunii nu-mi sunt clare.
f) Câteodată nu reuşesc să explic şi să clarific decât cu mare greutate puncte complexe ce se ivesc.
g) Sunt conştient că trebuie să-i rog pe ceilalţi să facă lucrurile pe care eu nu le pot face.
h) Ezit să-mi prezint punctele de vedere când văd că întâmpin o reală opoziţie.
Organizaţi punctajele în tabelele AICI
Interpretarea punctajelor totale
Punctajul maxim vă indică în ce mod să remarcă persoana în cauză în cadrul unei echipe. Următorul punctaj mare indică rolul spre care se poate îndrepta persoana în cazul în care, pentru vreun motiv sau altul, există o cerinţă în cadrul echipei pentru rolul respectiv. Cele mai slabe punctaje în cadrul echipei indică posibile arii de slăbiciune. (Dar în loc să încercaţi să schimbaţi atitudinea managerului în aceste arii, ar fi mai bine să se ceară sprijinul unui coleg cu calităţi complementare!)
Punctajul maxim vă indică în ce mod să remarcă persoana în cauză în cadrul unei echipe. Următorul punctaj mare indică rolul spre care se poate îndrepta persoana în cazul în care, pentru vreun motiv sau altul, există o cerinţă în cadrul echipei pentru rolul respectiv. Cele mai slabe punctaje în cadrul echipei indică posibile arii de slăbiciune. (Dar în loc să încercaţi să schimbaţi atitudinea managerului în aceste arii, ar fi mai bine să se ceară sprijinul unui coleg cu calităţi complementare!)
Învaţă eficient! Stiluri de învăţare. Chestionar referitor la stiluri de învăţare
Din cuprins:
Învăţarea centrată pe elev
Stabilirea stilurilor de învăţare
Diferenţierea instruirii
Tehnici de chestionare
Strategii de predare care să corespundă stilurilor de învăţare
Din cuprins:
Elevii trebuie să fie implicaţi activ în învăţare şi să îşi asume un grad înalt de responsabilitate personală în acest sens.
Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:
•Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor.
•Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe.
•Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă.
•Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă.
•Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor.
•Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei.
•Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite
În cadrul strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare:
•Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi.
•Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor.
•Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări.
•Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate.
•Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.
•Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările.
•Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic/kinetic)
•Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare.
•Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor.
Află care este stilul propriu de învăţare, completând chestionarul din cadrul lucrării! Apoi parcurge GHIDUL care te ajută să înveţi eficient!
•Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor.
•Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe.
•Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă.
•Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă.
•Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor.
•Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei.
•Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite
În cadrul strategiilor de predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare:
•Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi.
•Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor.
•Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări.
•Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate.
•Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.
•Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările.
•Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic/kinetic)
•Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare.
•Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor.
Află care este stilul propriu de învăţare, completând chestionarul din cadrul lucrării! Apoi parcurge GHIDUL care te ajută să înveţi eficient!
Descarcă Chestionarul referitor la stiluri de învăţare AICI
marți, 12 iulie 2011
Admitere LICEU 2011. Top: Cele mai bune LICEE, Cele mai bune ŞCOLI
REPARTIZARE LICEE 2011: S-a afişat repartizarea elevilor. Vezi în ce liceu ai intrat!
ADMITERE LICEU 2011: Top 10 specializări în funcţie de ultima medie de admitere AICI
AICI - REPARTIZARE LICEE 2011: Cele mai bune 20 de licee din Bucureşti după rata de promovare la Bac
AICI -Descoperă topul şcolilor generale din Bucureşti pentru anul 2011. Acesta a fost realizat calculându-se media aritmentică pentru mediile de admitere la liceu ale tuturor elevilor din şcolile respective.
luni, 11 iulie 2011
Şcoala de animale
“Odată, demult, animalele au hotărât că trebuie să facă ceva eroic pentru a se confrunta cu problemele unei "lumi noi". Aşa că au organizat o "şcoală nouă".
Au adoptat un program de activităţi printre care alergarea, căţăratul, înotul şi zborul. Pentru a uşura administrarea programului, toate animalele trebuiau să se pregătească la toate cele 4 materii.
Răţoiul era excelent la înot, de fapt mai bun decât instructorul lui, în schimb, la zbor de-abia lua note de trecere şi la alergat ce să mai vorbim. Pentru că era foarte încet la alergat, trebuia să stea după ore şi chiar să renunţe la la orele de înot pentru a exersa alergarea. O ţinu aşa până când, într-o zi, picioarele erau aşa de rănite încât abia obţinu o notă de trecere la cursul de înot. Dar cât ştia era suficient pentru cei de la şcoală, aşa că nimeni nu-şi făcu griji, ce excepţia răţoiului.
Iepurele era primul la orele de alergat, dar suferi o depresie nervoasă din cauza orelor istovitoare de inot.
Veveriţa era excelentă la căţărat, până descoperi ce înseamnă frustrarea la orele de zbor, unde profesorul a pus-o să pornească de la sol în sus, în loc să o pună din vârful copacului, în jos. Din cauza suprasolicitării, făcu febră musculară, după care luă un 7 la căţărat şi un 6 la alergat.
Vulturul era un copil problemă, aşa că era ţinut din scurt. La proba de căţărat îi bătea pe toţi ceilalţi, dar insista să-şi folosescă propriul mod de a ajunge în vârful copacului.
La sfârşitul anului, un ţipar anormal care putea să înoate extrem de bine, şi, de asemenea, să alerge, să se caţăre şi să zboare un pic, a avut celel mai bune rezultate şi a fost declarat şef de promoţie.
Coioţii nu au vrut să meargă la şcoală şi s-au luptat cu cel care aduna taxele, pentru că administraţia a refuzat să adauge ca materii săpatul şi scormonitul. Ei şi-au dus copiii să înveţe la un bursuc, şi mai târziu li s-au alăturat marmotele şi popândăii pentru a pune bazele unei şcoli private.
Are fabula asta vreo morală?”
(de George H. Reavis; din volumul Supă de pui pentru suflet. Editura Amaltea).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)