Consiliere individuală
și Consiliere grup
Caracteristicile relaţiei de consiliere (Pete Sanders, 1999)
· sunt într-adevăr auzit – sentimentul că o altă persoană este real interesată de mine şi încearcă să mă înţeleagă, să mă asculte.
· căldura - mă simt bine primit de cineva, ca şi când ei ar fi bucuroşi să mă vadă cu adevărat.
· confidenţialitate - este foarte important să mă simt în siguranţă, să fiu sigur că altcineva nu va afla ceea ce spun, astfel încât să mă simt jenat.
· egalitate - îmi place să mă simt pe picior de egalitate cu altă persoană. Astfel consilierii nu se poartă ca şi cum mi-ar fi superiori, ca nişte “experţi” sau să aibă putere asupra mea.
· non - judecare - nu-mi place să mă simt judecat sau să mi se spună ce să fac. Unii mă fac să mă simt ca şi cum aş fi făcut ceva rău. Prefer să mă simt acceptat ca persoană, astfel mă simt în siguranţă.
· numai pentru oamenii cu probleme - Consilierea este pentru oamenii cu probleme. Eu nu am probleme, deci nu am nevoie de consilier.
· fără limite - Dacă merg la consilier, voi putea să vorbesc despre orice cred eu că este important pentru mine.
· plânsul - este O.K. să plângi când eşti supărat. Consilierea te ajută să-ţi exprimi emoţiile, sentimentele
· relaţia - Consilierea este o relaţie de ajutorare, de suport. Este ceva despre ceea ce se întâmplă între oameni. Fiecare relaţie are aspecte unice. Relaţia de consiliere este construită cu ajutorul instrumentelor de comunicare şi cunoaştere a vieţii cotidiene. Clientul furnizează propria experienţă de viaţă.
· respect pentru client, încredere şi cooperare - Consilierul trebuie să înveţe să se raporteze adecvat la diferenţele culturale şi atitudinale care influenţează relaţia şi să le respecte.
· responsabilitate pentru realizarea scopurilor fixate - “A fi pregătit” şi aşteptările sunt factori importanţi în construirea relaţiei între client şi consilier.
· autodezvăluirea - clientul, „expert în propria lui viaţă” este ajutat de consilier, „expert în strategii de consiliere” să se descoperă. Importantă este latura umană a consilierului.
TRĂSĂTURILE DEFINITORII ALE CONSILIERII EDUCAŢIONALE
Este un proces de dezvoltare;
Are un rol de prevenire şi proactiv;
Optimizează modul în care elevul relaţionează cu şcoala;
Abordează diverse probleme ale subiectului consiliat (personale, educaţionale, sociale, de orientare şcolară şi profesională).
PRINCIPII ÎN CONSILIEREA EDUCAŢIONALĂ
· Toate persoanele sunt speciale şi valoroase pentru că sunt unice;
· Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii;
· Clientul (elevul, părintele, cadrul didactic, familia) „trebuie” să se simtă „împuternicit” (engl. empowered), să manifeste autonomie personală şi autoînţelegere, „satisfăcut şi plin de resurse” (See Russell, apud Pete Sanders, 1999);
· Elevul este acceptat ca persoană şi tratat în consecinţă;
· Consilierea este în esenţă o relaţie permisivă;
· Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat.
“Sarcina consilierii este de a oferi clientului oportunitatea de a explora, descoperi şi clarifica moduri de a trăi valorificându-şi resursele, ceea ce conduce la sentimentul de bine interior, îndreptându-se spre o cât mai bună existenţă”. (Asociaţia Britanică pentru Consiliere, 1991)
În procesul de consiliere se încearcă “provocarea” unei schimbări voluntare în atitudinile şi comportamentul clientului, astfel încât persoana sau grupul „să funcţioneze optim din punct de vedere psihosocial”. (Băban A., 2001)
Consilierea este: - relaţie; - formă specială de comunicare; - implică ascultarea; - previne situaţiile de criză - rol proactiv; - -o persoană este ajutată de alta; - -o persoană ajută un grup de persoane; - -formă confidenţială de a oferi ajutor bazată pe principiul dezvoltării personale; - presupune „împuternicirea” (engl. „empowerment”) persoanelor care caută ajutor; - -înseamnă a-i ajuta pe alţii să-şi identifice şi să-şi clarifice problemele; - activitate efectuată de profesionişti; - se ghidează după anumite teorii şi după metode specifice domeniului. (după Hough M., 1998)