Cum învăţăm(?) Din greşeli…

Zilele acestea şcolile sunt “frământate” de procesul testărilor iniţiale. Zeci de hârtii îşi iau zborul din copiatoare, profesorii scriu de zor la procese-verbale, planificări şi rapoarte, elevii par derutaţi de avalanşa de teste, părinţii pun şi ei presiune pe copii şi aşteaptă rezultate...
Deja mi-e dor de anii în care testările predictive se derulau necesar şi firesc. Şi, de fapt, mi-e dor de un sistem de învăţământ de felul celui descris de Diana Laufenberg în filmuleţul de mai jos. Sunt unele zile în care îl văd şi la noi.

“Dacă continuăm să ne uităm la şcoală ca mers la şcoală pentru a acumula informaţii şi nu ca învăţare experenţială, fără să dăm putere vocii elevilor şi fără să îmbrăţişăm eşecul, nu ne atingem ţinta. Şi toate lucrurile despre care toată lumea vorbeşte azi nu sunt posibile dacă continuăm să avem un învăţământ care nu apreciază aceste calităţi, pentru că nu vom ajunge acolo cu un test standardizat şi nu vom ajunge acolo cu o cultură a răspunsului unic.”