Se afișează postările cu eticheta semne de carte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta semne de carte. Afișați toate postările

duminică, 13 septembrie 2020

Cum știu (numai) Ei să te motiveze!

 


Sun, Sep 13 at 6:29 PM
Buna ziua,
Am terminat de scris cartea.
Cand va pot gasi la scoala pentru a va oferi un exemplar?
Multumesc!

...Sunt nerăbdătoare să ne vedem.
O seara frumoasă!
C,A,E, cls 5

#amînceput
#dinnouîmpreună

miercuri, 13 mai 2020

Recomand: Moduri de a promova reziliența copiilor la pandemia COVID-19

Recomand:  Moduri de a promova reziliența copiilor la pandemia COVID-19

Va recomand să parcurgeți materialele realizate de către  Laboratorul de psihologie clinică a copilului, adolescentului și familiei” din cadrul Departamentului de Psihologie, Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București și publicate AICI:  





duminică, 6 octombrie 2019

Preadolescența, o provocare pentru părinți


1.      A fi părinte…
Nimeni nu a pretins că a fi părintele unui preadolescent e ușor. Cu toate acestea, până copiii ajung la acest stadiu, fiecare părinte este tentant să creadă că familia lui va fi imună la probleme de comportament specifice preadolescenței. Nu, își spune, preadolescentul lui nu va trânti furios ușa camerei sale, nu va sta prea târziu pe-afară sau nu-l va privi încruntat.  Sigur, puteți spera toate acestea…
Preadolescenții sunt, practic, într-un război cu părinții lor, spune Stuart Goldman. "Preadolescența este o perioadă de schimbări rapide pentru copii, atât în plan fizic, cât și în plan psihic", explică el. "Este sarcina părintelui să devină consultant, mai degrabă decât manager."
Unii autori definesc competența parentală ca fiind abilitatea de a răspunde adecvat nevoilor de dezvoltare ale propriului copil. La ieșirea din copilărie și începutul adolescenței, ca și în tot decursul acestei perioade, avem în fața noastră dezvoltarea impetuoasă a unei personalități cu trasături în plină formare.

2.      Copilul meu preadolescent…
În literatura de specialitate, perioada şcolară mijlocie sau preadolescenţa, pubertatea (10/11 – 14/15 ani)  este prezentată din două perspective diferite: o perspectivă pozitivă, optimistă care concepe preadolescentul, respectiv, adolescentul ca pe nişte persoane echilibrate, deschise şi sincere şi o altă perspectivă predominant negativă, pesimistă conform căreia preadolescentul și adolescentul sunt mai degrabă persoane impulsive, cu comportamente deseori dezechilibrate, cu tulburări emoţionale de factură sexuală.
Adolescenţa, inclusiv preadolescenţa, se caracterizează prin transformări fizice, emoţionale şi cognitive extreme, prin accelerarea pulsiunilor sexuale, prin intensitatea stărilor afective, prin instabilitatea şi violenţa lor, prin trebuinţa de a face diverse alegeri, precum şi prin nevoia de a se conforma aşteptărilor grupului de aceeaşi vârstă. Toţi aceşti factori exercită o presiune asupra adolescentului contribuind la sporirea emoţionalităţii specifice acestei vârste.
Majoritatea teoriilor dezvoltării, dar în special teoriile psihanalitice, descriu această perioadă ca fiind încărcată de frământări şi stres, de „agitaţie şi revoltă”, de „criză”, „dezechilibru” şi negaţie”, de „contestaţie”, „nonconformism” şi „opoziţie”.  Contestarea este o consecinţă directă a tendinţei de afirmare a personalităţii, o nevoie a adolescentului de a se distinge faţă de adult, nu de a-l imita.
Respectarea şi satisfacerea nevoilor preadolescenţilor asigură o dezvoltare armonioasă a personalităţii acestora şi reprezintă o garanţie pentru o adaptare flexibilă la viața de zi cu zi. Există patru mari categorii de nevoi în strânsă legătură cu echilibrul emoţional al copilului (Ana Muntean, 2009): nevoia de dragoste şi securitate, nevoia de experienţe noi, de stimulare, nevoia de a fi lăudat şi recunoscut ca fiind capabil, nevoia de responsabilităţi.
În cazul acestei perioade de dezvoltare, criza este considerată a fi calea către maturizare, de aceea absenţa ei ar avea semnificaţie patologică. Crizele severe pot fi distinse ca fiind cu aspect de dezechilibru psihic (adolescentul pare închis în sine) sau cu aspecte disociative (imaginea de sine nu este acceptată, poate fi prezentă uneori o scindare a personalităţii, însoţită de elemente bizare care depăşesc limitele originalităţii simple). Atitudinea mediului familial faţă de diferitele forme ale crizei determină într-o măsură semnificativă modul în care aceasta se derulează.

3.      “Copilul meu are probleme”…
Fiind părintele unui preadolescent cu probleme emoționale sau comportamentale se adaugă noi provocări pentru sarcina deja dificilă de a crește un copil. Preadolescenții devin tulburați pentru varii motive și atunci când se întâmplă acest lucru părinții sunt obligați să învețe noi strategii de supraviețuire de zi cu zi, în timp ce, în același timp, trebuie să caute soluții pentru a ajuta preadolescentul în rezolvarea problemelor sale.
Părinții preadolescențior cu probleme au nevoie de consiliere de specialitate și sprijin. În literatura de specialitate s-au creionat câteva principii generale care respectate ajută părinții să stea pe drumul cel bun. 
 J Conectați-vă cu preadolescentul dvs. Păstrați o legătură puternică cu preadolescentul dvs., inclusiv o comunicare eficientă
 J Priviți situația preadolescentului dvs. dintr-o perspectivă diferită. O abordare des folosită de către terapeuți, tehnica reîncadrării, este de a vizualiza o situație sau un comportament diferit de ceea ce ați făcut până în acel moment. Uitându-se la situație cu alți ochi, părinții și preadolescenții pot descoperi cauzele comportamentului și modalitățile de acțiune.
J Apelați la ajutor profesionist. Avantajele de a căuta ajutor profesionist pentru un preadolescent cu probleme includ: expertiză în depistarea cauzelor care declanșează comportamentul, în identificarea tipului de intervenție necesar, sprijin în rezolvarea problemelor semnalate.
J Recunoașteți atunci când preadolescentul are probleme. Ceea ce au în comun preadolescenții cu probleme emoționale sau comportamentale este faptul că necazurile lor sunt declanşate de dureri de creștere, normale în dezvoltarea lui. Acceptarea faptului că aveți un preadolescent care are nevoie de o atenție suplimentară și de îngrijire este un pas important în obținerea controlului situației.
J Știu să acționez în cazul unei crize! Cele mai dese situații de criză sunt declanşate de instabilitatea emoţională a preadolescentului. Copilul poate fi învăţat din timp cum să facă faţă situaţiilor stresante.
J Ai grijă de tine! Poate părea un paradox, dar atunci când un părinte se ocupă de un preadolescent cu probleme emoționale sau de comportament focalizarea nu poate fi pe acesta tot timpul. Sigur, acesta are nevoie de ajutor, de atenție și intervenție, dar, în scopul de a oferi aceastea zi de zi, este important pentru părinte să-și ofere timp pentru a se reenergiza și regrupa.
Cristina Frank descrie câteva probleme de comportament ale preadolescenţilor, conturând  modalităţi de abordare a acestora.
J Preadolescentul pare că te urăște. Nu cu mult timp în urmă copilul tău era dulce și te implora să vii în excursie cu clasa. Aparent peste noapte, el începe să te trateze urât, comentând orice sugestie venită de la tine. Rememorând, vei vedea că ați mai trecut prin asta înainte, atunci când la 2 ani striga "nu!", acum , în schimb, pare că te privește cu ură. E foate greu pentru părinți atunci când acest lucru se întâmplă. Dar o caracteristică a adolescenței este tendința de separare și de căutare a identității, și mulți copii au nevoie să-și respingă părinții, cu scopul de a-și găsi propria identitate. Adolescenții se concentreză pe prietenii lor mai mult decât pe familiile lor, ceea ce este normal.
Modalitate de abordare: Uneori, părinții se simt atât de răniți de tratamentul preadolescentului lor încât răspund prin respingere, ceea ce este o greșeală. "Adolescenții știu că au încă nevoie de părinții lor, chiar dacă ei nu pot admite", spune Goldman. Ca părinte, trebuie să stai calm și să încerci să reziști acestei faze de rebeliune, care de obicei trece (spre 16 sau 17 ani). Bineînțeles că, dacă preadolescentul are comportamente inacceptabile, trebuie intervenit. O soluție bună, de modă veche, e abordarea : "Dacă nu poți spune ceva frumos, nu spune nimic." Părintele trebuie să-i permită preadolescentului să știe că este aici pentru el, indiferent  de situație, și cel mai probabil acesta va lăsa garda jos și va avea încredere în el.
J Dispozitivele de comunicare sunt viața lor. Este ironic faptul că formele de comunicare de genul telefonie mobilă, mail, Facebook etc te fac mai puţin comunicativ, cel puțin cu oamenii cu care trăieşti . "Să fie în rețea cu prietenii lor este esențial pentru majoritatea adolescenţilor," spune Goldman.
Modalitate de abordare: Problema trebuie privită în ansamblu, în sensul observării modului de funcţionare a preadolescentului acasă, la şcoală, în asumarea responsabilităţilor. De asemenea trebuie impuse restricţii în utilizarea acestor dispozitive: ex. oprirea computerului cu cel puțin o oră înainte de culcare, contolul parental în online pentru a monitoriza utilizarea unor site-uri web discutabile. 
J Nu respectă ora de venit acasă.  "Adolescenţii pun limitele la încercare", explică Goldman. "Dar adevărul e că ei doresc, de fapt limite, astfel încât părinții trebuie să păstreze regulile stabilite."
Modalitate de abordare: Ar fi util ca părintele să afle, prin comparaţie cu regulile impuse de părinţii prietenilor copilului, dacă  ora stabilită de acesta este rezonabilă. Goldman sugerează ca părintele să ofere preadolescentului o perioadă de grație de 10 minute, iar în cazul în care acesta sfidează regula în continuare trebuie aplicate consecințele stabilite în prealabil împreună cu acesta (ex: nu iese afară în următoarele 2 zile) . 
J Stă cu copii care nu vă plac. Preadolescentul tău este prieten cu copii îmbrăcaţi în haine ciudate, cu  piercing-uri pe corp, gălăgioşi…
Modalitate de abordare: Specialiştii sfătuiesc părinţii să nu evalueze prietenii copilului lor după aspectul exterior. Adolescenții sunt foarte atașaţi de prietenii lor aşa că orice critică la adresa acestora e o critică personală. Dacă ştiţi că a intrat într-un grup de adolescenţi cu probleme, o convorbire sinceră cu copilul este necesară. Puteţi solicita şi ajutor profesionist: consiliere sau terapie de familie.
 J Totul e un teatru. Orice lucru mărunt stârneşte suspine, strigăte, trântitul uşii… Preadolescentul simte lucrurile intens, astfel încât ceea ce poate părea că nu e mare lucru pentru tine este extrem de important pentru el.
Modalitate de abordare: Părinții au tendința de a banaliza importanța lucrurilor în viața adolescenților. "Ascultă și simpatizează", spune Bartell. Și “pune-te în locul lui - pentru că, la urma urmei, ai fost o dată acolo şi tu”.


Bibliografie:
Badea, Victor. Tehnici de intervenţie în consilierea psihologică a preadolescenţilor. Suport de curs - Consilieri şcolari mai bine pregătiţi pentru elevii de gimnaziu  – program de formare continuă de specialitate de tip „blended learning”  (POSDRU/87/1.3/S/63906).
Cristina, Frank. Probleme de  comportament ale adolescenţilor. Parenting Center
Lane David, Miller, Andrew. Child and adolescent therapy: a handbook. Open University Press, Buckingham 1997
Marcelli, Daniel, Braconnier, Alain. Tratat de psihopatologia adolescenţei. Bucureşti: Editura Fundaţiei Generaţia, 2006
Mitrofan Iolanda (coord.). Psihopatologia, psihoterapia şi consilierea copilului. Bucureşti: Editura SPER,  2001
Muntean, Ana. Psihologia dezvoltării umane. Iaşi:  Editura Polirom, 2009
Jacques, Salome. Mami, tati, mă auziţi?. Bucureşti: Editura Curtea Veche, 2007  
Ursula Şchiopu, Verza, E. Psihologia vârstelor. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 1995

joi, 1 noiembrie 2018

Saptamana PSI - 5 - 11 nov

Ca in fiecare an, va recomandam conferintele de la Carturesti din Saptamana PSI. 
Ne vedem (si) acolo! :)

PROGRAM BUCUREŞTI  – Librăria Cărtureşti Verona

1. Corpul meu, trauma mea, eul meu
Invitat: Diana Vasile
Carte recomandată: Corpul meu, trauma mea, eul meu - Franz Ruppert
5 noiembrie (luni)- ora 18.30

2. Să învățăm să conviețuim cu emoțiile noastre
Invitat: Matei Georgescu
Carte recomandată: Trei prieteni, în căutarea înţelepciunii - Christophe André, Alexandre Jollien, Matthieu Ricard
6 noiembrie (marţi) – ora 18.30

3. Relații de iubire. Între frica de dependență și cea de abandon
Invitați: Violeta Dincă, Costel Popa
Carte recomandată: Iubirea poate dura? -  Stephen A. Mitchell
7 noiembrie (miercuri) – ora 18.30

4. Mindfulness și stres
Invitați: Mugur Ciumăgeanu, Lucian Negoiță
Carte recomandată: 3 Minute de meditație - Christophe André; Mindfulness pentru incepatori - Jon Kabat-Zinn
8 noiembrie (joi) – ora 18.30

5. Emoții: afecte și sentimente
Invitat: Petre Rădescu
Carte recomandată: Voința de sens - Viktor E. Frankl
9 noiembrie (vineri) – ora 18.30

 

marți, 19 mai 2015

Recomandam blogul: Subiecte, variante si rezolvari pentru examene nationale


Pentru cei interesati recomandam blogul
Subiecte, variante si rezolvari pentru examene nationale 2015
Toate subiectele si variantele posibile pentru examenele nationale, titularizare, suplinire, definitivat, grade didactice, bacalaureat, admitere liceu, evaluare nationala si evaluare initiala 2015 - 2016

O pedagogie pentru invatamantul primar. Conspecte psihopedagogice pentru examenul de definitivare sau gradul II Invatatori/institutori

Conspecte psihopedagogice pentru examenul de definitivare sau gradul didactic II
Invatatori/institutori

Lucrarea poate fi descarcata de AICI : http://www.aiarad.ro/pdf/proiecte/pedagogie.pdf

miercuri, 29 aprilie 2015

Carte interactiva

I-ai cumpara copilului tau asa ceva? :)

Posted by WOWbiz.ro on 27 Aprilie 2015

miercuri, 21 ianuarie 2015

Scrisoare de la un profesor bun catre un parinte bun


"Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul zilei, decât note proaste.

Care este misterul din spatele următoarei tipologii de copil: este isteț, comunicativ, descurcăreț și activ – are o inteligență observabilă – și totuși obține scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri și strategii exprese de recuperare? De ce același program educațional – în varianta lui cea mai fericită – produce în unul transformări extraordinare, revelații ale propriilor pasiuni și satisfacții intelectuale adevărate, iar pentru chiar colegul lui de bancă, declanșează renunțări și plictis?

Probabil că te-ai asigurat, ca și mine, că faci tot ce-ți stă în putință pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bună școală, te-ai zbătut să fie în grațiile celei mai bune învățătoare, l-ai dat la cei mai buni meditatori din oraș, l-ai înscris la cursuri de limbi străine, l-ai dus, pe rând, la vreo trei sporturi, i-ai cumpărat tot ce ți-a cerut, i-ai dat întotdeauna tot ce e mai bun.

De ce”cheița” copilului tău nu se întoarce de la sine, de ce nu-i zbârnâie pur și simplu mecanismul, de vreme ce lui nu-i lipsește nimic?...."

Citeste continuarea articolului AICI!

joi, 15 ianuarie 2015

Trebuiau să poarte un nume...

"Eminescu n-a existat.
A existat numai o ţară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe,
Ca o barbă nepieptănată de crai
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.

Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari,
Cărora le plăcea să spună,
Seara, în jurul focului poezii -
"Mioriţa" şi "Luceafărul" şi "Scrisoarea III".
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Şi cu avarii şi cu hunii şi cu leşii
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei şi ai Munteniei
Şi ai Ţării Bârsei şi ai Ţării Vrancei
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,
Care îi ieşeau mereu fără soţ.
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi şi mişcătoare şesuri.
Şi pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu."

Marin Sorescu - Trebuiau să poarte un nume

luni, 5 ianuarie 2015

Activitati educationale digitale

Pentru a veni în sprijinul profesorilor și educatorilor în cadrul proiectului TACCLE2 s-au elaborat 5 ghiduri cu activități educative bazate pe TIC dedicate copiilor și elevilor cu vârsta între 3 și 18 ani.

TACCLE2 care este o abreviere a titlului „Teachers’ Aids on Creating Content for Learning Environments” („Cutia de instrumente pentru profesori în crearea de conţinut pentru medii de învăţare digitale”) este un proiect finanțat de către Comisia Europeană (EU) în cadrul Programului de Învățare pe Tot Parcursul Vieții (517726-LLP-1-2011-1-BE-COMENIUS-CMP).

Gasiti cele 5 ghiduri AICI: 

joi, 8 martie 2012

Dezvoltarea abilităților de viață ale elevilor


„Auzim frecvent plângeri sau acuze la adresa școlii că formează oameni neadaptați nevoilor sociale, oameni care, dincolo de bagajul de cunoștințe, nu posedă abilități practice, nu știu să facă față unor cerințe sociale sau nu pot să se descurce în viață și să fie independenți. Același lucru îl spun și educatorii, ei făcând referire la programa școlară supraîncărcată, la conținuturile aride sau neadecvate vârstei elevilor… Dorim ca școala românească să poată ajuta elevul să înțeleagă legătura dintre ceea ce învață în cadrul formal și ce se petrece dincolo de mediul școlar…”

Vă invităm să derulați programe de dezvoltare a abilităților de viață!

Puteți descărca AICI lucrarea Metode și instrumente pentru dezvoltarea abilităților de viață ale elevilor (Autori: Mari-Elena Belciu, Daniela Demenenco, Simina Hint,... – Pitesti : Paralela 45, 2011) - un ghid teoretic și practic util în acest demers.