Se afișează postările cu eticheta raftul cu poveşti. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta raftul cu poveşti. Afișați toate postările
joi, 26 martie 2026
marți, 10 octombrie 2023
Ora de consiliere: Povești cu tâlc
Cea de a treia carte pentru copii a autoarei bestselleurilor Ioana Chicet-Macoveiciuc, este o fantezie despre viata unui copil diferit. David este un baietel care s-a nascut cu o aripa de fluture in loc de mana dreapta. Parintii lui il duc la medici si specialisti, insa, vazand ca el e fericit cu aripa lui de fluture, decid sa-l lase in pace. Desi nu poate aplauda si nu se poate catara ca ceilalti copii, David e foarte multumit cu aripa lui de fluture. Viseaza ca zboara, are multi prieteni, e iubit si are incredere in oameni. Scena cea mai puternica din carte este cea in care un baietel mai mare rade de el in parc. Dar David reuseste sa transforme situatia tensionata intr-o lectie de acceptare si personajul amenintator intr-un prieten. „Băiețelul cu aripă de fluture” de Ioana Chicet Macoveiciuc, cu ilustrații de Lavinia Trifan.
duminică, 1 octombrie 2023
joi, 28 septembrie 2023
duminică, 7 mai 2023
Povești educative pentru copii
Vă recomand cu drag!
Povești educative pentru copii
AICI: https://www.youtube.com/@citescpovesti97/videoshttps://www.youtube.com/@citescpovesti97/videos
miercuri, 7 decembrie 2022
Ora de consiliere: Povești din ghiozdanul meu
Povestea lui Țup-Țup și Lanțul prieteniei
Clasa pregătitoare E
.jpeg)
.jpeg)
.jpeg)
marți, 29 noiembrie 2022
Ora de consiliere: Despre prietenie
Despre comportamente pozitive la clasele: pregătitoare E și a II-a E
sâmbătă, 8 octombrie 2016
joi, 8 ianuarie 2015
marți, 16 septembrie 2014
luni, 2 aprilie 2012
sâmbătă, 26 noiembrie 2011
GAUDEAMUS - Carte de învăţătură
Pășește în lumea fascinantă a cărților...
... la “Târgul Internaţional GAUDEAMUS - Carte de învăţătură, ediţia a 18-a care se desfăşoară în perioada 23 - 27 noiembrie la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti.
Profesioniştii din branşă plasează Târgul Internaţional GAUDEAMUS între primele 10 târguri de carte din Europa, ţinând cont de numărul de vizitatori şi expozanţi, dar şi de ţinuta culturală a evenimentelor organizate şi de prestanţa personalităţilor culturale care îi trec pragul.””
Mai multe AICI.
Și totul ACOLO ;)
luni, 11 iulie 2011
Şcoala de animale
“Odată, demult, animalele au hotărât că trebuie să facă ceva eroic pentru a se confrunta cu problemele unei "lumi noi". Aşa că au organizat o "şcoală nouă".
Au adoptat un program de activităţi printre care alergarea, căţăratul, înotul şi zborul. Pentru a uşura administrarea programului, toate animalele trebuiau să se pregătească la toate cele 4 materii.
Răţoiul era excelent la înot, de fapt mai bun decât instructorul lui, în schimb, la zbor de-abia lua note de trecere şi la alergat ce să mai vorbim. Pentru că era foarte încet la alergat, trebuia să stea după ore şi chiar să renunţe la la orele de înot pentru a exersa alergarea. O ţinu aşa până când, într-o zi, picioarele erau aşa de rănite încât abia obţinu o notă de trecere la cursul de înot. Dar cât ştia era suficient pentru cei de la şcoală, aşa că nimeni nu-şi făcu griji, ce excepţia răţoiului.
Iepurele era primul la orele de alergat, dar suferi o depresie nervoasă din cauza orelor istovitoare de inot.
Veveriţa era excelentă la căţărat, până descoperi ce înseamnă frustrarea la orele de zbor, unde profesorul a pus-o să pornească de la sol în sus, în loc să o pună din vârful copacului, în jos. Din cauza suprasolicitării, făcu febră musculară, după care luă un 7 la căţărat şi un 6 la alergat.
Vulturul era un copil problemă, aşa că era ţinut din scurt. La proba de căţărat îi bătea pe toţi ceilalţi, dar insista să-şi folosescă propriul mod de a ajunge în vârful copacului.
La sfârşitul anului, un ţipar anormal care putea să înoate extrem de bine, şi, de asemenea, să alerge, să se caţăre şi să zboare un pic, a avut celel mai bune rezultate şi a fost declarat şef de promoţie.
Coioţii nu au vrut să meargă la şcoală şi s-au luptat cu cel care aduna taxele, pentru că administraţia a refuzat să adauge ca materii săpatul şi scormonitul. Ei şi-au dus copiii să înveţe la un bursuc, şi mai târziu li s-au alăturat marmotele şi popândăii pentru a pune bazele unei şcoli private.
Are fabula asta vreo morală?”
(de George H. Reavis; din volumul Supă de pui pentru suflet. Editura Amaltea).
luni, 8 noiembrie 2010
Înţelepciune
Un indian american era împreună cu prietenul său în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată indianul a spus:
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. Dă-mi voie să-ţi arăt. Indianul a bagat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Inţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi gâlceava, crimele, tragediile, urechea, care este prelungirea creierului nostru, se fixează pe tot ce este urât şi rău. Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM... s-a întâmplat!
După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni etc.
Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
- Am auzit un greiere.
- N-ai cum să auzi un greiere în tot vacarmul ăsta! i-a spus prietenul lui.
- Sunt sigur, am auzit un greiere! a insistat indianul.
- Asta-i o nebunie! a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri şi a găsit micul greiere. Prietenul său a ramas uimit.
- E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
- Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele.
- Dar nu se poate! a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greiere în acest zgomot!
- Depinde de ceea ce este important pentru tine. Dă-mi voie să-ţi arăt. Indianul a bagat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, au remarcat că toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor.
- Inţelegi ce am vrut să spun? a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ascultând zi de zi gâlceava, crimele, tragediile, urechea, care este prelungirea creierului nostru, se fixează pe tot ce este urât şi rău. Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre) ŞI NU ŞTIM DE UNDE, CÂND ŞI CUM... s-a întâmplat!
După care spunem: e greu, oamenii sunt răi, trăim într-o lume nesigură, urâtă, nu mai am încredere în nimeni etc.
Între timp greierii cântă, frunzele foşnesc, apele curg şi noi nu le auzim.
vineri, 15 octombrie 2010
Povestea creionului
“Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vei fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce e greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, însă ceea ce este neapărat nevoie este să ne menţinem pe drumul cel drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta. “
(Paulo Coelho)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)