Reguli de comunicare si interactiune

Fiecare opinie trebuie ascultata

Nimeni nu este intrerupt

Toate intrebarile isi au rostul lor

Nimeni nu este ridiculizat

Fiecare are dreptul sa nu participe activ

Nimeni nu este criticat si moralizat

Fiecare are dreptul sa fie ascultat

Nimeni nu este blamat

Nimeni nu este obligat sa-si exprime punctul de vedere

Nimeni nu este judecat si etichetat

Nimeni nu monopolizeaza discutia

Conduite nepotrivite pentru comunicarea eficienta

Conduite nepotrivite pentru comunicarea eficienta:

•      Tendinta de a judeca, de a aproba sau de a nu fi de acord cu parerile interlocutorului. Convingerea unor persoane ca cei din jurul lor nu isi vor imbunatati comportamentul decat daca sunt criticati este o bariera in calea unei comunicari eficiente. Comunicarea poate fi stanjenita de folosirea etichetelor de genul: 'Esti un naiv ca ai facut. '. Aceste etichetari transforma tonul conversatiei intr-unui negativ, consecinta fiind blocarea comunicarii;

•      Critica (evaluarea negativa a celeilalte persoane, a atitudinilor sau actiunilor sale): 'Tu esti de vina - esti singurul vinovat pentru dezastrul in care te afli.'

•      Etichetarea (folosirea etichetelor in caracterizarea unei persoane): 'Ce prostie! Vorbesti ca o fata!'; 'Esti exact ca toti ceilalti. Toti sunteti niste insensibili.'

•      Lauda evaluativa (a evalua in termeni generali o alta persoana, actiunile sau atitudinile ei): 'Intotdeauna ai fost o fata buna! Nu-i asa ca ma vei ajuta la examen? '

•      Oferirea de sfaturi (a oferi solutii la problemele celeilalte persoane): 'Daca as fi in locul tau, cu siguranta l-as refuza'; 'Asta-i foarte usor de rezolvat! in primul rand, .'

•      Oferirea de solutii este o alta modalitate de a bloca procesul comunicarii, fie direct, prin oferirea de sfaturi sau indirect, prin folosirea intrebarilor intr-un mod agresiv, autoritar sau cu o nota evaluativa;

•      Folosirea excesiva sau nepotrivita a intrebarilor (intrebarile inchise sunt de cele mai multe ori bariere in comunicare; se poate raspunde la ele printr-un singur cuvant): 'Cand s-a intamplat asta?'; 'Regreti cele intamplate?'

•      A da ordine (a ordona unei alte persoane sa faca ceea ce vrei tu sa faca): 'Fa-ti tema imediat!'; 'De ce? - Pentru ca am spus eu!'

•      Amenintari (incercarea de a comanda actiunile celeilalte persoane prin amenintarea ei cu privire la consecintele negative care vor aparea): '0 vei face sau daca nu….; 'Inceteaza imediat, sau ' 'Daca nu faci ce spun cu, atunci'

•      Moralizarea (a spune unei alte persoane ce ar trebui sa faca; 'A tine predici' unei alte persoane): 'Trebuie sa-ti ceri scuze de la el.' 'Ar trebui sa '  sau 'ar fi cea mai mare greseala din partea ta sa';

•      Abaterea (distragerea de la interesele celeilalte persoane): 'Nu te mai gandi la ce s-a intamplat. Hai sa vorbim despre ceva mai placut.'

•      Evitarea abordarii unor probleme importante. Cea mai frecventa metoda de a schimba cursul conversatiei de la preocuparile celeilalte persoane la propriile preocupari este folosirea tacticii devierii, abaterii - 'mai bine sa vorbim despre ';

•       Argumentarea logica impusa (incercarea de a convinge cealalta persoana prin argumentare logica sau dovezi logice, fara a tine cont de factorii emotionali implicati): 'Uite cum stau lucrurile; daca nu ai fi cumparat X, ai fi putut merge vara asta la mare.

Decalogul comunicării

Decalogul comunicarii

1.     Nu poti sa nu comunici

2.     A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine

3.     A comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt

4.     A comunica presupune a sti sa asculti

5.     A comunica presupune a intelege mesajele

6.    A comunica presupune a da feed-back-uri

7.      A comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii

8.     A comunica presupune a sti sa iti exprimi sentimentele

9.     A comunica presupune a accepta conflictele

10. A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor

Terapia autismului

Intervenţia timpurie este cheia obţinerii unor rezultate optime pentru copiii cu autism. Cercetările demonstrează că perioada de maximă dezvoltare a creierului uman se găseşte undeva între vârsta de 0-3 ani. Întârzierea în dezvoltare a copilului mic, observată timpuriu, poate fi compensată printr-o stimulare adecvată, mai exact prin adaptarea unor metode terapeutice la necesităţile şi particularităţile copilului. Foarte important - semnele autismului pot fi observate începând de la 10 luni. 

Paşi necesari pentru începerea terapiei:

Informare

Consultarea unui medic psihiatru

Consultarea unui psiholog specializat în terapie comportamentală

Evaluarea psihologică iniţială a copilului

Începerea terapiei – implementarea planului de intervenţii

Consiliere parentală

Succesul în terapie depinde de 4 factori majori:

1. Vârsta copilului la intrarea într-un program de terapie.

2. Potenţialul cognitiv, stabilitatea atenţiei, capacitatea de înţelegere a abstractului şi autostimulările.

3. Gradul de implicare al familiei.

 4. Profesionalismul echipei şi al coordonatorului.

Principalele terapii: 

1. ABA – este o ştiinţă a comportamentului uman. Este un proces de aplicare sistematică a intervenţiilor bazate pe principiile învăţării cu scopul de a îmbunătăţi comportamentele şi achiziţiile necesare adaptării la mediu.

Analiza comportamentală aplicată este o tehnică prin care se evaluează mediul în care trăieşte o persoană, apoi se fac anumite schimbări cu scopul de a produce îmbunătăţiri semnificative în comportamentul uman, în sensul adaptării acestuia la cerinţele mediului. De asemenea, include observarea directă, analiza funcţională a relaţiei dintre mediu şi comportament.

Metoda ABA ajută copilul cu autism în următoarele arii:

Creşte frecvenţa apariţiei comportamentelor dezirabile prin recompensare.

Învaţă copilul abilităţi noi (prin învăţare sistematică şi recompensare, predă abilităţi de autonomie personală, comunicare şi relaţionare socială).

Menţine anumite comportamente necesare adaptării la mediul social.

Generalizează sau transferă comportamentele dintr-o situaţie în alta sau de la un anumit mod de răspuns la altul mai complex (scopul este de a generaliza şi transfera tot ceea ce învaţă în camera de lucru la grădiniţă, şcoală şi în mediu social).

Reduce comportamentele care pot îngreuna învăţarea şi relaţionarea.

Modifică mediul de învăţare pentru ca aceasta să se realizeze cât mai eficient, însă pe termen lung se urmăreşte ca persoana să se poată descurca în orice situaţie.

2. Terapia logopedică – are ca scop educarea şi reeducarea (terapia corectivă) limbajului. Atât la copiii normali, cât şi la cei cu diverse deficienţe, tulburările de limbaj survenite din diverse cauze împiedică înţelegerea, recepţionarea şi transmiterea mesajului verbal. Comunicarea prin limbaj este cea mai importantă cale de integrare şcolară şi socială a copilului.

3. Terapia ocupaţională - este un tratament care se concentrează în a ajuta persoanele pentru a dobândi independenţa în toate zonele de activitate pe care le desfăşoară. Terapia ocupaţională oferă copiilor metode variate, activităţi plăcute şi distractive pentru a-şi îmbogăţi deprinderile cognitive, fizice şi motorii, dar şi pentru a-şi spori încrederea în sine. Cu ajutorul terapiei ocupaţionale, un copil cu probleme în dezvoltare va învăţa să interacţioneze cu membri familiei şi să dezvolte relaţii sociale cu alţi copii şi parteneri de joc.

4. Terapie prin artă – Art-terapia utilizează toate formele expresive – pictura, sculptura, muzica, literatura, poezia, teatrul şi dansul – ca mijloace de punere în valoare şi îmbogăţire a personalităţii fiecăruia, ajutându-l sa-şi exprime emoţiile profunde şi dificultăţile pe care le întâmpină sau pur şi simplu să se dezvolte armonios.

5. Terapia senzorială – experienţele senzoriale includ atingerile, mişcarea, vigilenţa corporală, vederea, sunetele, mirosul, gustul şi forţa gravitaţională. Diferenţierea între acestea poartă numele de integrare senzorială . În timp ce procesul integrării senzoriale se petrece automat şi fără eforturi pentru majoritatea, pentru alţii procesul nu funcţionează bine. Efortul intens şi atenţia sporită, deşi necesare, de multe ori nu sunt suficiente.

Identificarea caracteristicilor copiilor cu tulburări de spectru autist

Autism – este o tulburare neurologică care afectează dezvoltarea normală a abilităţilor de comunicare, interacţiune socială, a funcţiilor cognitive şi a comportamentului

Cognitiv

Prezintă o arie restrânsă de interese;

Abilităţi cognitive deficitare – prezintă adesea un coeficient intelectual sub nivelul mediei;

Capacitatea de memorare este adesea rigidă şi instabilă;

Nu pot înţelege noţiuni abstracte şi nu pot opera logic în rezolvarea problemelor;

Jocul simbolic, jocul de imitare, jocul implicând situaţii sociale obişnuite nu există sau sunt slab dezvoltate.

Limbaj

Întârzierea sau lipsa totală a limbajului verbal;

Limbaj stereotip şi repetitiv sau limbaj idiosincratic;

Anormalitate în înălţimea, accentul, debitul, ritmul şi intonaţia vorbirii;

Profil QI-verbal scăzut;

Ecolalie imediată sau intârziată (repatarea ca un ecou a ceea ce tocmai a spus interlocutorul);

Emoţii

Exprimarea emoţiilor este adesea inadecvată (reacţii bizare, posturi corporale inadecvate, manifestări comportamentale heteroagresive sau autoagresive);

Anxietate;

Dificultăţi în identificarea emoţiilor proprii sau ale celorlalţi;

Toleranţă scăzută faţă de situaţiile stresante, ce reprezintă adesea motivul comportamentelor negative.

Abilităţi motorii

Au dificultăţi în anumite zone din aria motorie – scrisul, legatul şireturilor, înotat, mersul pe bicicletă, căţăratul;

Posturi corporale inadecvate, mers ciudat;

În anumite cazuri este prezentă agitaţia motorie;

Motricitatea poate fi limitată, copilul părând inert, fără iniţiativă motorie.

Social

Lipsa contactului vizual sau contact vizual redus;

Nu iniţiază comunicarea sau jocul cu alţi copii de aceeaşi vârstă;

Absenţa reciprocităţii emoţionale sau sociale (nu participă activ la jocurile colective, preferând activităţile solitare, servindu-se de alţii în scop instrumental);

Senzorial

Tulburări de integrare senzorială;

Preferinţe alimentare sau reducerea considerabilă a tipurilor de mâncare tolerate;

Prezenţa autostimulărilor (tactile, vizuale, auditive, olfactive etc), ce au adesea rol de compensare;

Reacţii exacerbate sau toleranţă maximă faţă de anumiţi stimuli (durere, texturi, lumina, sunete etc.)

Funcţionare neurologică

Dificultăţi de concentrare şi de menţinere a atenţiei;

Prezintă tulburări funcţionale (tulburări de somn, tulburări alimentare)

Dificultăti în operarea conceptelor de spaţiu şi timp;

Disfuncţii de integrare senzorială, adică unul sau mai multe simţuri sunt incapabile de a transmite şi procesa adecvat informaţia pentru a oferi creierului o imagine de ansamblu despre ceea ce se întâmplă.

Alte caracteristici:

Reacţiile de angoasă, de agresivitate sau de aparentă furie pot să apară cu ocazia schimbărilor mediului (modificarea unei mobile, schimbarea traseului obişnuit, absenţa unei jucării, schimbarea pieptănăturii) sau unei surprize (zgomot neaşteptat, sosirea unui străin);

Interese şi activităti restrânse, repetitive şi stereotipe, caracterizate adesea prin prezenţa manierismelor motorii nefuncţionale, a preocuparii pentru părti ale obiectelor;

Preferă locurile familiare în locul celor noi;

Ataşament neobişnuit faţă de obiecte.

Dacă un copil este diagnosticat cu autism prezintă următoarele caracteristici:

Evită contactul vizual

Nu răspunde la nume

Nu se uită în directia indicată

Flutură mâinile sau alte obiecte

Se învârte în cerc

Nu comunică verbal cu persoanele din jur

Când i se vorbeşte se comportă ca şi cum nu ar auzi

Plânge adesea atunci când vrea ceva şi nu se poate face înţeles

Este dificil de calmat atunci când plânge

Nu observă când mama şi tata ies din cameră

Nu arată cu degetul

Nu se joacă cu alţi copii

Pot rămâne cu privirea fixată pe un lucru mai mult timp

Nu pot imita alţi copii

Îi place să se joace repetitiv cu anumite obiecte

Se balansează de pe un picior pe altul

Poate avea preferinţe alimentare bizare

Nu este interest de jocuri şi îi place să stea izolat

Nu zâmbeşte celorlalţi