Aduc o scrisoare pentru ....

Pregãtirea: Scaune mai puţine decât numãrul participanţilor

Timp: 5-10 minute

Mărimea grupului: 20-30

Instrucţiuni

1. Se aseaza scaunele în formă de cerc.

2. Participanţii stau pe scaune.  Un jucator (postasul) sta în mijloc.

3. Postasul spune: “Aduc o scrisoare pentru aceia ce. . . poartã ochelari (au fãcut un duş în dimineaţa aceea. . . , poartă pantaloni. . . , pentru aceia care poartă ceas, sau orice, în funcţie de imaginaţia lui. )

4. Toti cei care poarta ochelari trebuie să schimbe scaunele, in timp ce persoana din mijloc foloseşte aceasta oportunitate ca sa se aseze.

5. Persoana ramasa fara scaun continua jocul (aduce altă scrisoare).

Axa vietii

Acest instrument este adesea folosit atât în terapie cât şi în activităţile de cunoaştere şi autocunoaştere. 
El mai poate fi numit şi punctul de plecare în activităţile de cunoaştere şi autocunoaştere.

Tehnica: 

Se împarte o coală de hârtie în două, prin trasarea unei axe verticale. 

La unul din capete se scrie data naşterii, iar la celălalt anul curent. 

Se împarte axa pe intervale de 5 ani între cele două capete. 

Li se cere elevilor să îşi amintească evenimentele mai importante din viaţa lor şi să le noteze, aşezându-le în ordine cronologică pe axă.

METODA FRISCO

Prin metoda Frisco participanţii trebuie să interpreteze un rol specific, care să acopere o anumită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul consevatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului şi rolul optimistului. Metoda a fost propusă de echipa de cercetare Four boys of Frisco (cei patru băieţi din San Francisco), iar scopul ei este de a identifica problemele complexe şi dificile şi de a le rezolva pe căi simple şi eficiente. Metoda Frisco are la bază brainstorming-ul regizat şi solicită din partea elevilor capacităţi empatice, spirit critic, importantă fiind stimularea gândirii, a imaginaţiei şi a creativităţii.

Etapele metodei Frisco:

1. Etapa punerii problemei: profesorul sau elevii/studenţii sesizează o situaţie problemă şi a propun spre analiză;

2. Etapa organizării colectivului: se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul şi cine le joacă. Rolurile pot fi abordate individual sau, în cazul colectivelor numeroase, acelaşi rol poate fi jucat de mai multi participanţi concomitent, aceştia formând o echipă.

3. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul de

vedere în acord cu acesta.                                                                                                                   Cel care joacă rolul de este conservator are sarcina de a aprecia meritele soluţiilor vechi, pronunţându-se pentru menţinerea lor, fără a exclude însă posibilitatea unor eventuale îmbunătăţiri.

Exuberantul priveşte către viitor şi emite idei aparent imposibil de aplicat în practică, asigurând astfel un cadru imaginativ-creativ, inovator şi stimulându-i şi pe ceilalţi participanţi să privească astfel lucrurile. Se bazează pe un fenomen de contagiune.

Pesimistul este cel care nu are o părere bună despre ce se discută, cenzurând ideile şi soluţiile iniţiale propuse. El relevă aspectele nefaste ale oricăror îmbunătăţiri.                           

Optimistul luminează umbra lăsată de pesimist, îmbărbătând participanţii să privească lucrurile dintr-o perspectivă reală, concretă şi realizabilă. El găseşte fundamentări realiste şi posibilităţile de realizare a soluţiilor propuse de către exuberant, stimulând participanţii să gândească pozitiv.

4. Etapa sistematizării ideilor emise şi a concluzionării asupra soluţiilor găsite.

Metoda Frisco este asemănătoare cu tehnica „Pălăriilor gânditoare” atât din punct de vedere al desfăşurării, cât şi în ceea ce priveşte avantajele şi limtele

METODA PHILIPS 6 / 6

Metoda Philips 6/6 a fost elaborată de către profesorul de literatură J. Donald Philips (de unde provine şi numele) care a testat-o la Universitatea din Michigan. Este similară brainstorming-ului şi tehnicii 6/3/5, însă se individualizează prin limitarea discuţiei celor 6 participanţi la 6 minute. Acest fapt are ca scop intensificarea producţiei creative, ca şi în cazul tehnicii 6/3/5.

Etapele metodei Philips 6/6:

1. Constituirea grupurilor de câte 6 (4 membri + 1 secretar + 1 conducător de grup). Secretarul fiecărul grup are în plus, sarcina de a consemna ideile colegilor.

Conducătorul este cel care dirijează dezbaterea în cadrul grupului şi prezintă concluziile.

2. Înmânarea temei/problemei ce urmează a fi dezbătută în particular, de către fiecare grup şi motivarea importanţei acesteia.

3. Desfăşurarea discuţiilor pe baza temei, în cadrul grupului, timp de 6 minute.

Acestea pot fi libere, în sensul că fiecare membru propune un răspuns şi la sfârşit se reţin ideile cele mai importante sau pot fi discuţii progresive în care fiecare participant expune în cadrul grupului său o variantă care e analizată şi apoi se trece la celelalte idei.

4. Colectarea soluţiilor elaborate.

Conducătorii fiecărui grup expun ideile la care au ajuns sau ele sunt predate în scris coordonatorului colectivului (profesorului).

5. Discuţia colectivă este urmată de decizia co-lectivă în ceea ce priveşte soluţia finală, pe baza ierarhizării variantelor pe tablă.

6. Încheirea discuţiei se face în urma prezentării din partea profesorului a concluziilor privind participarea la desfăşurarea activităţii şi a eficienţei demersurilor întreprinse.

Avantajele metodei Philips 6/6 sunt similare braistorming-ului şi tehnicii 6/3/5, în ceea ce priveşte facilitarea comunicării, obţinerea într-un timp scurt a numeroase idei, prin intensificarea demersului creativ şi prin stimularea imaginaţiei tuturor participanţilor.

Ea pemite întărirea coeziunii grupului şi angajează elevii/studenţii în (auto)evaluare.

Cooperarea din interiorul echipei se îmbină cu competiţia dintre grupuri.

Dezavantajele apar atunci când numărul elevilor nu este multiplu de 6 şi mai pot fi

create de limita de timp impusă, de 6 minute.

TEHNICA 6 / 3 / 5

Tehnica 6/3/5 este asemănătoare branstorming-ului. Ideile noi însă se scriu pe foile de hărtie care circulă între participanţi, şi de aceea se mai numeşte şi metoda brainwriting. Tehnica se numeşte 6/3/5 pentru că există:

− 6 membri în grupul de lucru, care notează pe o foaie de hârtie câte

− 3 soluţii fiecare, la o problemă dată, timp de

− 5 minute (însumând 108 răspunsuri, în 30 de minute, în fiecare grup)

Etapele metodei 6/3/5:

I. Împărţirea clasei în grupe a câte 6 membri fiecare.

II. Formularea problemei şi explicarea modalităţii

de lucru.

Elevii/studenţii primesc fiecare câte o foaie de hârtie împărţită în trei coloane.

III. Desfăşurarea activităţii în grup.

În acestă etapă are loc o îmbinare a activităţii individuale cu cea colectivă. Pentru problema dată, fiecare dintre cei 6 participanţi, are de notat pe o foaie, 3 soluţii în tabelul cu 3 coloane, într-un timp maxim de 5 minute. Foile migrează apoi de la stânga spre dreapta până ajung la posesorul iniţial. Cel care a primit foaia colegului din stânga, citeşte soluţiile deja notate şi încearcă să le modifice în sens creativ, prin formulări noi, adaptându-le, îmbunătăţindu-le şi reconstruindu-le continuu.

IV. Analiza soluţiilor şi reţinerea celor mai bune.

Se centralizează datele obţinute, se discută şi se apreciază rezultatele.

Avantajele aplicării tehnicii 6/3/5 sunt următoarele:

- oferă elevilor mai puţin comunicativi posibilitatea de a se exprima;

- similar brainstorming-ului, stimululează construcţia de „idei pe idei”;

- încurajează solidaritatea în grup şi competiţia între grupuri, îmbinând munca individuală cu cea de echipă;

- are caracter formativ-educativ, dezvoltând atât spiritul de echipă cât şi procesele psihice superioare (gândirea cu operaţiile ei: analiza ideilor emise de ceilalţi, comparaţia, sinteza, generalizarea şi abstractizarea; dezvoltă imaginaţia,

creativitatea, calităţile atenţiei etc);

Dezavantajele rezultă din constrângerea participanţilor de a răspunde într-un timp fix. De asemenea, pot exista fenomene de contagiune negativă între răspunsuri.

Elevii  pot fi influenţaţi de soluţiile anterioare, intrând într-un blocaj creativ.