Strategii pentru mentinerea disciplinei la clasa

Educaţia este o acţiune organizată care presupune, cu necesitate, acceptarea şi respectarea unor cerinţe, reguli şi dispoziţii  elaborate şi impuse din exterior, concomitent cu instituirea unor modalităţi de control asupra acceptării şi respectării lor.

Disciplina impune câteva reguli astfel asigurând ordinea exterioară indispensabilă oricărei acţiuni organizate.

Mecanismele de a preveni, interveni şi a rezolva problemele disciplinare presupune strategii de intervenţie ale cadrului didactic, de natură managerială; prevenţia este mult mai importantă (valoric) decât rezolvarea postfactum ale unor situaţii de criză.

Grupul-clasă, şi chiar şi cadrul didactic, tinde să-i valorizeze pe aceia care se supun foarte uşor normelor explicite, dar este bine să-i aprecieze şi pe dizidenţi, pentru că critică şi curajul de care dau dovadă.

Autoritatea profesorului nu se reduce la posesia cunoştinţelor de specialitate, ci derivă şi din capacitatea acestuia de a alterna strategiile didactice, adaptându-le sistemelor educaţionale, de a repartiza responsabilităţi elevilor (apelând chiar şi la delegare) de a mobiliza elevul spre cooperare, de a purta un dialog real profesor-elev.

Ideile de mai jos aparţinând lui Sharon Berry vizează câteva strategii de menţinere a disciplinei la clasă. 

I. PRINCIPII  FUNDAMENTALE

• Dovedeşte  autodisciplină.
• Relaţia cu părinţii elevilor este bine să fie una de colaborare/cooperare.

II. PREGĂTIRI  NECESARE

• Estetizează sala de clasă pentru a putea desfăşura ore ordonate şi disciplinate.
• Cooptează şi părinţii în acest demers.
• Menţine un microclimat plăcut.
• Fii organizat(ă).
• Stabileşte secvenţe repetitive pentru fiecare activitate educativă.
• Foloseşte aşezarea băncilor ca pe o metodă de realizare a unei bune discipline.
• Stabileşte împreună cu elevii  regulile clasei tale.
• Încurajează-i pe elevii care respectă regulile.
• Punctualitatea este esenţială.
• Pregăteşte-ţi temeinic activitatea de predare. Utilizează diverse metode interactive.
• Adaptează sarcinile de predare capacităţilor de învăţare ale elevilor.
• Nu utiliza materiale care solicită prea mult timp pentru prezentare şi care pot crea  confuzie.
• Respectă stilurile diferite de învăţare ale elevilor, precum şi caracteristicile lor de  personalitate.
• Concentrează-te asupra a ceea ce elevii vor face şi mai puţin asupra a ceea ce ei vor citi,  vor scrie, vor spune.
• Dirijează sarcinile de învăţare către niveluri superioare ale gândirii ( dincolo de memorare şi de înţelegere – vezi taxonomia lui Bloom ).
• Asigură elevilor ocazia de a se organiza şi de a se grupa în echipe. Încurajează  cooperarea şi competiţia non-antagonică.
• Dă tuturor elevilor, chiar şi celor mai dificili, posibilitatea de a accepta roluri
• responsabile de conducători, deoarece acestea pot influenţa pozitiv atitudinea acestora.
• Transmite-le elevilor ideea că eşti mândru(ă) de ceea ce ei devin şi de ceea ce ei  realizează, fapt care asigură concentrarea ta ca manager pe evoluţie (progres) şi nu pe    perfecţiune.
• Fii un model pentru elevi prin modul în care faci faţă crizelor, dezamăgirilor, frustrărilor şi mâniei.
• Fii tu însăţi / însuţi.
• Insistă  pe respectul faţă de ceilalţi(adulţi).
• Respectă elevii.
• Manifestă optimism pedagogic.
• Fii consecvent(ă).
• Fii corect(ă), fără discriminări şi favoritisme.
• Utilizează ascultarea activă.
• Nu te enerva.
• Nu umili elevii şi evită sarcasmul.
• Nu reacţiona exagerat şi nu transforma incidentele minore în confruntări majore.
• Nu interveni dacă ştii că un comportament nedorit va dispărea de la sine.Ignoră-# Nu ameninţa cu nici o acţiune pe care nu poţi sau nu o vei îndeplini.
• Tratează comportamentul nedorit în mod individual; nu generaliza şi nu culpabiliza întregul grup pentru acesta.
• Dacă unele comportamente nedorite sunt răspândite în întreaga clasă, concentrează-te asupra liderului acesteia. Poţi recurge şi la o probă sociometrică.
• Nu pune elevii în postura de a-şi pâri colegii.
• Dovedeşte că ai simţul umorului.
• Ironia este o  formă a agresivităţii verbale; utilizată în exces şi în momente nepotrivite   creează tensiune.
• Când ai greşit, recunoaşte acest lucru. Uneori poţi să-ţi ceri chiar şi scuze.
• Alcătuieşte un istoric al clasei (album, mapă cu lucrări ale elevilor, diplome etc.).
• Trimite-le părinţilor atât informaţiile negative, cât şi cele pozitive, începând cu cele  pozitive. Ţine permanent legătura cu părinţii elevilor.
• Propune-ţi zilnic să ai mai degrabă interacţiuni pozitive decât negative, atât cu clasa în     general, cât şi cu elevii care creează probleme.

III. STRATEGII  SPECIFICE

• Utilizează tăcerea ca mijloc corectiv.
• Încearcă să nu te adresezi clasei până când nu ai certitudinea că toţi elevii ascultă.
• Încearcă să stabileşti un contact vizual permanent cu elevii.
• În vederea semnalării unui comportament  (in)disciplinat al elevului, aşează în dreptul său, pe bancă, steguleţe sau steluţe, diminuând sau mărind, după caz, numărul lor.
• Evită întrebările al căror răspuns este aşteptat după o ordine previzibilă.
• Fii gata să schimbi metoda de lucru cu una de genul întrebare-răspuns, când simţi că elevii au obosit să te asculte.
• Orientează-i pe elevi către operaţia de extragere a unor principii de viaţă din conţinutul predat.
• Solicită sarcini precise de la elevi.
• Recunoaşte cele mai mici îmbunătăţiri  în comportamentul elevilor.
• Remarcă orice comportament care-ţi place.
• Comunică cu elevul indisciplinat, întrebându-l dacă şi cum poţi să-l ajuţi.
• În situaţii dificile foloseşte o voce scăzută pentru discursul în clasă; nu ridica tonul   pentru ca elevul să depună un efort în plus pentru a te asculta, în loc să vorbească sau să    facă gălăgie.
• Manifestă răbdare.
• Recunoaşte că atunci când un elev persistă în indisciplină, acest fapt este deseori un  semn al unei nevoi mai profunde, de obicei nevoia de atenţie sau de dragoste.
• Evită pedepsele care umilesc elevul.

IV. METODE  DE  INTERVENŢIE  PERSONALĂ

• Explică-i clar elevului în ce constă comportamentul lui nedorit.
• Încearcă să-l faci să înţeleagă că ceea ce a făcut este un lucru dăunător pentru întreaga clasă, evitând întrebări de genul: ,,De ce te porţi aşa?” pentru că el rareori ştie de ce !
• Arată-i elevului că ai încredere în el.
• Aminteşte-i comportamentul pe care îl aştepţi de la el.
• Dacă elevul se comportă într-un anumit fel, înseamnă că acceptă şi consecinţele care decurg din aceasta. Ajută-l pe elev să înţeleagă că el şi-a ales sancţiunea.
• Asigură-l pe elev că te interesează persoana sa.
• Dacă crezi că e nevoie, aminteşte-i consecinţele care se pot produce atunci când problemele continuă.
• Dacă se repetă comportamentul nedorit, poţi să închei cu el un acord scris cu privire la comportamentul său.
• Nu discuta situaţia elevului cu alte persoane; confidenţialitatea este fundamentală.
• Ia legătura cu părinţii, dar dovedeşte tact, considerându-i aliaţi şi nu salvatori.
• Izolarea, interzicerea participării la unele activităţi etc. sunt eficiente mai ales pentru elevul care doreşte să fie pe placul celorlalţi.
• Laudă şi încurajează !!!