"Îndrăznesc să îți spun ce simte un profesor bun atunci când, deși
face tot ce poate pentru copilul tău, nu-i poate pune, la sfârșitul
zilei, decât note proaste.
Care este misterul din spatele următoarei tipologii de copil: este
isteț, comunicativ, descurcăreț și activ – are o inteligență observabilă
– și totuși obține scoruri mediocre, are nevoie de sprijin, reveniri și
strategii exprese de recuperare? De ce același program educațional – în
varianta lui cea mai fericită – produce în unul transformări
extraordinare, revelații ale propriilor pasiuni și satisfacții
intelectuale adevărate, iar pentru chiar colegul lui de bancă,
declanșează renunțări și plictis?
Probabil că te-ai asigurat, ca și mine, că faci tot ce-ți stă în
putință pentru traseul lui academic: ai ales cea mai bună școală, te-ai
zbătut să fie în grațiile celei mai bune învățătoare, l-ai dat la cei
mai buni meditatori din oraș, l-ai înscris la cursuri de limbi străine,
l-ai dus, pe rând, la vreo trei sporturi, i-ai cumpărat tot ce ți-a
cerut, i-ai dat întotdeauna tot ce e mai bun.
De ce”cheița” copilului tău nu se întoarce de la sine, de ce nu-i
zbârnâie pur și simplu mecanismul, de vreme ce lui nu-i lipsește nimic?...."
Citeste continuarea articolului AICI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu