Pedeapsă înseamnă exercitarea unui control
exterior, prin forţă, asupra copiilor cu scopul de a le modifica un
comportament problematic şi constă în manifestarea unor forme de abuz:
§ Abuz fizic: provocarea durerii prin pălmuire, lovire, bătăi grave
§ Abuz emoţional:
- atacuri personale, cum ar fi pronunţarea
numelui copilului cu tonalităţi negative, etichetare, poreclirea,
ridiculizarea, insultele, umiliere, intimidare, adresarea cu un ton ridicat.
- suferinţa impusă prin reţinerea
mâncării, închiderea într-o cameră întunecată (de exemplu în pivniţă sau în
baie), etc.
- penalizări care nu au nici o legătură cu
comportamentul inacceptabil (ex. copilul nu are voie să iasă la joacă toată
săptămâna, pentru că a spart o farfurie sau a stricat o jucărie)
§ Abuz sexual
§ Asistarea la o formă de abuz: violenţa parentală
DE CE PEDEPSESC PĂRINŢII?
Deşi adultul nu doreşte să recurgă la astfel de
metode, pentru că nu par a fi cele mai potrivite. Totuşi, de cele mai multe ori
părinţi aleg să disciplineze în acest fel din mai multe motive:
1) Au primit ei înşişi acelaşi „tratament” când au fost copii
2) Nu cunosc nici o altă metodă prin care să
obţină rezultatul aşteptat
3) Cred în eficienţa pedepsei
Apariţia imediată a efectului pedepsei
poate funcţiona ca o recompensă pentru cel care o foloseşte (în cazul nostru
părintele) şi, prin urmare, poate duce la utilizarea ei abuzivă. De exemplu, dacă îl pedepseşte pe copil
punându-l la colţ pentru că se juca prea gălăgios, părintele obţine ca
beneficiu imediat încetarea gălăgiei. Fără să-şi dea seama, părintele nu mai
caută alte soluţii la o situaţie nedorită, fiind tentat să o rezolve rapid prin
pedepsirea celui care a produs-o. Pedeapsa poate modela comportamentul celui
pedepsit. O serie de studii au evidenţiat, în mod repetat, că acei copii care
au fost martorii sau ţinta unor pedepse excesive tind să recurgă ei înşişi la
pedepsirea oamenilor din jurul lor. Uneori, exprimarea pedepsei poate fi
amânată până când devin ei înşişi adulţi şi intră în rolul de părinţi.
CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA PĂRINTELUI
De multe ori acesta se simte vinovat după ce
pedepseşte copilul, mai ales dacă l-a pedepsit prea aspru, „la mânie”; va
regreta ulterior că a folosit o metodă care a avut efecte negative asupra
copilului şi nu a fost eficientă în schimbarea comportamentului. De asemenea, relaţia
dintre părinte şi copil va avea de
suferit: copilul va fi mai puţin comunicativ cu părintele, va căuta afecţiune
în altă parte, îşi va pierde încrederea în părinte, va ascunde unele lucruri
faţă de el etc.
CONSECINŢELE PEDEPSEI ASUPRA COPILULUI
Învaţă un model agresiv de disciplină
Modelul oferit de către părinţi are uneori un
impact mai mare asupra copilului, decât orice alte metode folosite în
disciplinarea lui. Copilul învaţă cel mai bine imitând, uneori inconştient,
exemplul care îi este oferit de către părinte. Adolescenţii care au fost loviţi
aprobă folosirea pedepsei corporale şi sunt mai probabil să o folosească atunci
când vor avea copii (Dietz, 2000).
Învaţă un model agresiv de gândire şi relaţionare
Copiii care sunt agresaţi fizic sau verbal
manifestă comporamente agresive în familie, fraţi, bunici părinţi precum şi cu
copiii de aceeaşi vârstă, la grădiniţă sau şcoală. Cercetările arată că acei
copiii care au fost pedepsiţi fizic fac mai multe atribuiti ostile faţă de
comportamentul ambigu al colegilor lor, produc mai puţie soluţii într-o
situaţie de rezolvare de probleme şi aleg variante mai ostile. (Dietz, 2000
apud Hart, Ladd & Burleson, 1990; Haskett, 1990; Trickett, 1993; Weiss et
al., 1992).
Dezvoltă probleme emoţionale şi comportamentale
Cercetările au arătat că abuzul emoţional este
mult mai puternic asociat cu problemele psihologice decât abuzul fizic sever
(Clausen şi Crittenden, 1991; Forth şi Chamberland, 1995). Lindahl (1998) arată
în urma unui studiu că „ordinele” date de părinţi şi constrângerile asupra
copiilor au discriminat între băieţii cu comportament discruptiv şi cei fără
probleme de comportament. În concluzie, un nivel ridicat al controlului este
asociat cu apariţia unui număr crescut de comportamente disruptive.
Autor: Domnica Petrovai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu