Diferenţele între
oameni. Diferenţele de opinii.
Pasul 1. Propuneţi un exerciţiu analitic. "Ce
diferenţe şi ce asemănări există între bodyguardul care păzeşte şcoala şi
comandantul unei secţii de Poliţie?". (In cazul în care şcoala nu este
înzestrată cu aşa ceva, plasaţi bodyguardul în alt context: o firmă, un
magazin, o casă de schimb, o bancă). Rugaţi elevii să treacă pe două coloane
asemănările şi deosebirile.
Pasul 2. Comentaţi cea mai frecvent evocată
asemănare: amândoi păzesc liniştea şi ordinea colectivităţii. De asemenea, cea
mai frecvent menţionată deosebire:
bodyguardul este subaltern, comandantul de Poliţie este şef. Rugaţi-i să
continue a găsi deosebiri şi asemănări. De exemplu, unul este şef, celălalt subaltern. Evident
şeful are un salariu mai mare iar bodyguardul mai mic. Poliţistul este plătit
de către stat, bodyguardul de către firma privată care l-a angajat. Bodyguardul
este înarmat (pentru a descuraja eventualii agresori), şeful secţiei de Poliţie
nu umblă înarmat (decât, eventual, în unele misiuni). Amândoi pot fi căsătoriţi
şi să fie părinţi. Amândoi fac exerciţii săptămânale (sau mai des) pentru
menţinerea formei fizice. Etc etc.
Pasul 3. Sugeraţi elevilor să găsească şi alte
exemple pe care să le comenteze în sensul asemănărilor şi deosebirilor dintre
ele. De exemplu, ce au în comun părinţii celor din clasă şi ce îi deosebeşte?
Pasul 4. Rezultă o varietate de puncte de vedere asupra unei
varietăţi corespunzătoare de situaţii. Concluzia, care poate veni de la
dumneavoastră sau de la elevi este extrem de simplă: oamenii sunt foarte
diferiţi între ei. Religios, rasial (etnic), ocupaţional, din punctul de vedere
al veniturilor, fizic, din punctul de vedere al educaţiei, din punct de vedere
al poziţiei ierarhice sau al poziţiei sociale şi aşa mai departe. Sigur că din
anumite puncte de vedere, între mai toţi oamenii se pot găsi şi asemănări,
precum cele de mai sus. Dar acestea nu anulează diferenţele de fapt. Impuneţi o
concluzie: ce este mai evidentă: diversitatea sau unicitatea oamenilor?
Pasul 5. Indiferent de gradul de unicitate sau
diversitate al oamenilor, există un singur criteriu în faţa căruia oamenii sunt
egali. Puneţi în dezbaterea elevilor acest criteriu: care este acesta? Legea,
desigur. Discuţiile mai pot reliefa un alt pol al egalităţii: toţi oamenii sunt
egali în faţa lui Dumnezeu. Aici, însă, oferiţi-le o temă de gândire: un
creştin poate fi egal cu un musulman în faţa lui Allah? In faţa cărui Dumnezeu
un catolic poate fi egal cu un evreu?
Pasul 6. Continuaţi discuţia. Chiar dacă acceptăm un criteriu al egalităţii, totuşi diferenţele sunt mai
importante. Egalitatea în faţa legii survine doar atunci când oamenii trebuiesc
judecaţi pentru faptele lor, pentru greşelile lor, pentru actele lor
antisociale. Până a ajunge în aceste situaţii oamenii trăiesc diferit, fiecare
după modelul lui de viaţă, încercănd să nu facă greşeli care să îi aducă în
faţa legii. Solicitaţi elevilor să discute despre soluţiile la următoarea
întrebare: Cum este mai bine pentru colectivitate, să se impună ca oamenii să
trăiască, să muncească şi să câştige în condiţii egalitare- aşa cum încercase
regimul comunist sau să se lase ca oamenii să trăiască, să muncească şi să câştige
după capacităţile şi eforturile individuale, aşa cum încearcă să evolueze
România de azi? Discutaţi argumentele pro şi contra în fiecare caz.
Pasul 7. Puneţi în discuţie, în final, un sumar studiu de
caz. Doi colegi de liceu, colegi de facultate au pornit la drum în profesie în
acelaşi loc de muncă. După un timp, unul din ei renunţă şi se apucă de o
afacere pe cont propriu. Peste ceva vreme, după unele succese, afacerea nu mai
merge şi societatea lui trebuie să se
închidă. Celălalt, între timp ajunsese şef. Primul îi face o vizită şi îi cere
să-l ajute să se angajeze înapoi. Ce i-a răspuns şeful? Cine are dreptate? Ce
trebuie reţinut din această simplă lecţie de viaţă?
Activitate preluata din manualul Decizia e a mea! Autori: Aurora Liiceanu, Andrei Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu