Comparând afectivitatea cu celelalte planuri ale dezvoltării psihice a şcolarului mic s-a făcut aprecierea că aceasta este eclipsată de celelalte (P. Osterrieth) sau că la această vârstă se trece printr-o perioadă de latenţă afectivă (autorii de orientare psihanalitică). Putem deci, considera că o primă caracteristică a afectivităţii şcolarului mic este evoluţia ei discretă, latentă, mai intimă.
Emoţiile, dispoziţiile, sentimentele copilului sunt mai puţin exteriorizate, atât cele pozitive cât şi cele negative. Cu privire la acestea din urmă, se constată că tind să fie mai mult trăite în tăcere, copilul însuşi punând pe primul plan felul în care răspunde la cerinţele şcolii.
Contactul cu noul mediu-şcoala şi problemele de adaptare intensifică răspunsurile afective şi le fac să se succeadă uneori cu mare viteză şi să se intensifice. Activitatea şcolară prin conţinuturile şi prin sistemul nou de relaţii pe care îl implică îmbogăţeşte emoţiile şi sentimentele copilului. De asemenea, după fazele iniţiale de adaptare la noul mediu se constată o creştere a capacităţilor de autocontrol asupra condiţiilor emoţional-expresive. Ei se adaptează astfel, mai bine la cerinţele de desfăşurare a lecţiilor şi reuşesc să comunice mai bine unii cu alţii. Pot chiar să simuleze cu succes suferinţa şi tristeţea mai ales când doresc să ascundă ceva părinţilor.
De mare importanţă rămân legăturile afective cu părinţii, mai ales acum când copiii se confruntă cu sarcini numeroase şi adesea dificile. Dragostea necondiţionată a părinţilor este un important factor de securizare şi sprijin pentru a trece peste dificultăţi şi unele insuccese.
Emoţiile, dispoziţiile, sentimentele copilului sunt mai puţin exteriorizate, atât cele pozitive cât şi cele negative. Cu privire la acestea din urmă, se constată că tind să fie mai mult trăite în tăcere, copilul însuşi punând pe primul plan felul în care răspunde la cerinţele şcolii.
Contactul cu noul mediu-şcoala şi problemele de adaptare intensifică răspunsurile afective şi le fac să se succeadă uneori cu mare viteză şi să se intensifice. Activitatea şcolară prin conţinuturile şi prin sistemul nou de relaţii pe care îl implică îmbogăţeşte emoţiile şi sentimentele copilului. De asemenea, după fazele iniţiale de adaptare la noul mediu se constată o creştere a capacităţilor de autocontrol asupra condiţiilor emoţional-expresive. Ei se adaptează astfel, mai bine la cerinţele de desfăşurare a lecţiilor şi reuşesc să comunice mai bine unii cu alţii. Pot chiar să simuleze cu succes suferinţa şi tristeţea mai ales când doresc să ascundă ceva părinţilor.
De mare importanţă rămân legăturile afective cu părinţii, mai ales acum când copiii se confruntă cu sarcini numeroase şi adesea dificile. Dragostea necondiţionată a părinţilor este un important factor de securizare şi sprijin pentru a trece peste dificultăţi şi unele insuccese.
Asculta mai multe audio Muzica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu