Efectele Traumei asupra Minţii Umane

Efectele Traumei asupra Minţii Umane: Aplicaţii utile ale teoriei în practică

Lector: Richard Chefetz M.D.
Cu participarea: Kathryn Chefetz, LCSW

Tematica abordată:

Despre Traumă şi Disociere
- Teoria: conceptul de traumă, organizarea mentalului, stări ale sinelui şi procesul disociativ
- Practica: studii de caz, tulburarea disociativă de identitate, cazuri clinice

Trauma – un eveniment situat în afara spectrului normal al existenţelor umane, din care nu există ieşire şi care este asociat cu groază, neajutorare, teroare sau lipsă de speranţă.

Cu cât mai mare „explozia”, cu atât mai mare este şi trauma.
În cazul unui eveniment, nu toată lumea devine traumatizată sau cu tulburare de stres post-traumatic (PTSD).
PTSD cronic; PTSD cu debut tardiv
Trauma din perspectiva dezvoltării

Procese cognitive compromise: întreruperi/dis-conexiuni
Înţelegerea întreruperilor: Asocierea şi Disocierea
Procese disociative: depersonalizarea (sentimentul de ireal); derealizarea (lumea apare ca fiind ireală); „micro-amnezii” (viaţa mea ca o rubrică de ziar); confuzia identităţii (pierderea simţului identităţii); alterarea identităţii; anestezie emoţională, retragere socială, hiper-stimulare = PTSD

O „minte” sănătoasă: Constelaţia Stărilor Sinelui
Cum este trăită Disocierea? – studii de caz; Confuzia identităţii – studiu de caz
Procesul disociativ şi Modelul Minţii. Tratamentul tulburărilor disociative implică într-o mare măsură efortul terapeutului de a atrage atenţia în mod explicit la legăturile asociative dintre elementele care aparţin experienţei şi conexiunile referenţiale, la numirea şi explorarea acestora. Afectele sunt în centrul acestui efort.
Atunci când o persoană este stresată în mod grav, procesele disociative pot să: de-contextualizeze (fără a exista anxietatea ce însoţeşte procesul); creeze o incoerenţă cu caracter reglatoriu; limiteze sever capacitatea afectivă; schimbe sentimentul subiectiv al sinelui; lucreze „în fundal”, implicit; necesite un efort în observarea/descoperirea lor; lucreze în beneficiul menţinerii unui echilibru psihic şi fiziologic.

Tulburarea Disociativă. Teoria celor 4 factori:
1. Capacitatea de a se disocia
2. Traumă copleşitoare care se leagă de capacitatea disociativă ca un mecanism de apărare (v. abuzul fizic/sexual de către un părinte)
3. Dezvoltarea unei personalităţi alternative în relaţie cu fenomene ce apar în mod natural – ex. Observatorul ascuns, stări ale ego-ului sau un însoţitor imaginar. Acestea împiedică personalitatea să obţină un simţ coeziv al sinelui.
4. Experienţa trăită a imposibilităţii unui adult semnificativ din viaţa unei persoane de a restabili dezvoltarea normală şi de a proteja copilul de repetarea traumei

Tipuri de dovezi ale existenţei unei tulburări disociative: factori genetici, trauma, stări ale minţii, incapacitatea de a se relaţiona.

PS. Seminar organizat de Fundaţia INOCENTI (Sprijin pentru copii şi familii defavorizate pentru a preveni abandonul maternal), Fundaţia Sensiblu (Programul Casa Blu pentru femei şi copii supravieţuitori ai violenţei domestice), Excelenţa Sa Mark H. Gitenstein, Ambasadorul SUA şi Doamna Libby Gitenstein.