Instituirea parteneriatului de gen în viaţa privată şi publică e o realitate spre care tindem, care se contruieşte zi de zi. Dar ce se întâmplă cu adevărat la nivelul opiniei publice? S-au schimbat mentalităţile şi comportamentele oamenilor în direcţia recunoaşterii dimensiunii egalităţii de gen ca factor de progres?
Pornesc spre Kilometrul 0 al oraşului cu un tramvai ce plimbă prin faţa ochilor mei imaginea unui băiat ce mă anunţă cu zâmbet de reclamă că “are o prietenă care îl ţine sub papuc”… Îmi spun că poate s-a schimbat balanţa în relaţiile patriarhale de gen (nu că asta ne-am dori). Nu mai domină bărbatul, nu se mai supune femeia? Confuzia mi-e rapid spulberată. În spatele tramvaiului un bărbat vorbeşte aprins cu soţia lui. La un moment dat, o palmă înroşeşte obrazul femeii. Femeia tace. Ca şi oamenii din jur. Privesc nepăsători pe ferestrele murdare. S-ar fi putut crede că nimic nu se întâmplase. De fapt, niciodată nu se întâmplă nimic. Tramvaiul opreşte şi ei coboară. Ea strâns legată de el, dar ţinută departe…
Din mersul tramvaiului zăresc spoturile publicitare. Clişeele sexiste persistă: şampoanele şi detergenţii sunt pentru EA, autoturismele sunt pentru EL. Mitul gospodinei fericite se spulberă brusc privind “femeia română cu sacoşa-n mână”. Dar pot să stau liniştită pentru că tot o reclamă mă anunţă că din nebunia casnică femeia poate evada oferindu-şi o clipă de plăcere savurând o ţigară - reclamă explicabilă prin faptul că sunt tot mai multe femei fumătoare. Privesc în jur la “armata de casnice”. Avem multe gospodine. Dar “gospodini”? Care este echivalentul lingvistic masculin pentru “gospodină”? Gospodar - OM care dovedeşte pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării. Gospodar - femeie şi/sau bărbat.
La Universitate, cunoscutele tarabe cu ziarele de azi. Răsfoiesc câteva pentru a vedea modul în care e (re)prezentată femeia. Aşa aflu despre “femeile sechestrate şi torturate timp de un an” şi despre “studenta de la Teologie care e stripteuză pe Internet”; despre “coşmarul misoginilor”: blondele ajunse in finala unui concurs automobilistic; sub titlul “Regina Spaniei”, citesc despre echipa de fotbal masculin Real Madrid care a câştigat campionatul; găsesc şi un model de parteneriat în viaţa privată: “mama, tatăl şi fiul au dat Bac-ul împreună”… Aflu şi că “fetele sunt majoritare în şcoli, licee şi facultăţi”. Bucuria mi-e spulberată câteva rânduri mai jos: “Numărul analfabeţilor…a scăzut…la 509 000 de persoane; dintre acestea, aproape trei sferturi sunt femei”.
Renunţ la ziare în favoarea cărţilor. Privirea aleargă peste titlurile acestora. Aflu că “Bărbaţii sunt de pe Marte. Femeile sunt de pe Venus. Copiii sunt din Rai”… dar şi că există un “ghid al femeilor care vor să-i înţeleagă pe bărbaţi” intitulat “Toţi bărbaţii sunt măgari. Până la proba contrarie.” Aşa să fie? Contrar unui model des întâlnit în societatea noastră, bunica îmi spunea mereu că “avem nevoie de CELĂLALT pentru ca existenţa noastră să devină fondată şi necesară.” W. James considera că: “Mulţi oameni îşi închipuie că ar gândi, când de fapt nu fac altceva decât să-şi reordoneze propriile prejudecăţi”.
Trec pe lângă magazine cu vitrine aranjate cu gust (“orice magazin are nevoie de nevasta lui”, spunea cineva), din interiorul cărora vânzătoarele cu zâmbete frumoase mă îmbie să le trec pragul. Îmi amintesc de o colegă care mi-a spus într-o zi că toate vânzătoarele de la un cunoscut magazin sunt absolvente de Drept. Aşa că în timp ce probez o bluză (nu sunt considerate femeile mari consumatoare?), vânzătoarea o contrazice pe colega mea: “Nu, nu sunt absolventă de Drept. Am terminat ASE-ul.” Meseriile ocupate de femei rămân într-o paletă îngustă: vânzătoare, casiere, îngrijitoare, funcţionare, secretare, profesoare… Se menţine încă o segregare pe sexe- bărbaţii ocupă meserii etichetate drept masculine (de multe ori cu un prestigiu mai mare şi remunerate mai bine), iar femeile pe cele feminine, mai apropiate de rolurile lor de mame, soţii.
O întreb pe vânzătoarea - absolventă de ASE ce părere are despre acest lucru. “Există încă mentalitatea că bărbaţii sunt mai capabili ca femeile. Şi-apoi femeile sunt învăţate că a fi la conducere nu e treaba lor”, îmi spune ea. “Sigur că ar fi bine ca femeile să participe la viaţa publică, în politică, în afaceri…Nu se pune problema că nu sunt capabile. Dar trebuie lăsate”, completează.
Ajung la bibliotecă. De mai bine de cincisprezece ani împrumut cărţi de aici. De fiecare dată intram într-un birou plin de femei. Azi îmi completează fişa un bărbat.”Lucraţi aici?! Pe ce post?”, întreb.”Bibliotecar”, îmi răspunde zâmbind. Dacă femeile vor funcţii masculine, de ce n-ar fi şi invers, în definitiv.
În Cişmigiu întâlnesc un grup zgomotos de adolescenţi. Îi provoc la o discuţie despre discriminarea sexuală la angajare. Iniţial subiectul nu pare să-i intereseze. Nu se angajează, dau la facultate. Insist. Un băiat spune: “Patronul trebuie să se gândească la rentabilitatea afacerii lui. Dacă angajează o femeie investeşte în ea şi-apoi... concediu de maternitate un an, doi…”. “După tine o femeie trebuie să stea toată ziua la cratiţă şi să facă copii? Doar că sunt femeie sunt pusă la zid într-o lume a bărbaţilor?!” sare o fată. “Nu se pune problema dacă o femeie poate să presteze o meserie, ideea e să nu fie eliminată din start pentru că e femeie.”,adaugă alta. “O vină pentru emanciparea femeilor o au şi unii bărbaţi care le consideră inferioare lor.” “Femeia nu e un cetăţean de mâna a doua”, spune o fată. Şi-apoi, cu gândul la şcoală, completează: “Amintiţi-vă de povestea cu greierele şi furnica!”…
Viaţa cea de toate zilele merge mai departe într-o lume supusă docil legilor firii. Mai avem timp?!
“Toţi oamenii se nasc liberi şi egali în demnitate şi drepturi.”(Art.1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului). Nimeni nu poate fi supus discriminării. Drepturile femeii sunt drepturile omului. Doar că prea puţină lume gândeşte acest lucru…
Un articol publicat în revista Șanse Egale
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu