#împreunăsuntembine
Zilele acestea triste am chef să vă
arăt locuri frumoase.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.
(nevoie izvorâtă din credința mea în puterea infinită a Vieții)
Prezentul se întrepătrunde cu trecutul, cu viitorul, cu viața asta, cu altele… devenind una.
Urcați în acest balon cu care călătoriile sunt posibile.
Să plecăm doar așa: de dragul de a simți vântul.
Azi: La regină. În Balcic
E acolo o emoție uitată din trecut.
Lipită de piatră, arcuită spre stele. Vibrează, dansează, respiră. Deschide o
ușă spre cer. Soarele desenează cu lumină pe coloane accentuând poezia. Frunzele
revărsate cascadă tremură anonime în vânt. Și nici nu ai nevoie de scări să
ajungi la stele. Acolo descoperi vrăjit aripile-ți uitate demult.
E o pace acolo. O încredere în lume.
În lucruri așezate fiecare la locul lui.
E
un dans acolo. O adâncă și enigmatică tăcere. A clipelor iubite de demult.
E atâta frumusețe, atâta viață acolo
că de fiecare dată îmi vine să plâng.
E bine de mers la Regină târziu, în
toamnă. Când e singură și fără musafiri.
