Autismul (generalităţi)

Autismul este o tulburare pervaziva de dezvoltare caracterizata de scaderea capacitatii de a interactiona pe plan social si de a comunica, comportament stereotip si repetitiv, cu simptome ce se manifesta de obicei inaintea varstei de 3 ani. Aproximativ 75 % din indivizii afectati manifesta si handicap mintal.

Cuvantul AUTISM – provine din grecescul “autos” – care inseamna “insusi” sau “EUL propriu”. […]

Cum este diagnosticat autismul ?

Parintii sunt de obicei, primii care observa comportamentul diferit al copilului lor.

De multe ori, copilului pare a fi diferit inca de la nastere: nu reactioneaza la persoane sau jucarii isi fixeaza privirea pe un obiect, o lunga perioada de timp. Dar, comportamentul diferit al copilului poate aparea si dupa o perioada de dezvoltare normala, cand parintii realizeaza ca ceva nu este in regula, “ceva nu merge”.

La nastere copilul este aparent normal, fara anomalii fizice sau neurologice. Antecedentele lui sunt nesemnificative. Daca debutul este precoce, spre luna a 4-a – a 8 – a de viata se ramarca la acesti copii, lipsa miscarilor anticipatorii atunci cand sunt luati in brate, precum si lipsa zambetului ca raspuns la zambetul mamei. Progresiv devine evidenta apatia, dezinteresul pentru cei din jur, copilul retragandu-se parca intr-o lume interioara in care jocul ritualizat ocupa un loc important.

Daca debutul survine mai tarziu, dupa o evolutie normala, tabloul clinic se caracterizeaza prin trei simptome principale:

1. In primul rand se semnaleaza perturbarea comunicarii interumane (singuratatea autista). Aceasta se manifesta printr-o totala indiferenta fata de persoanele din jur. Copilul priveste in departare, parca dincolo de oameni, aruncandu-si doar fugitiv privirea asupra examinatorului, fara a avea acea privire sclipitoare, fara a avea contactul din privire (ochi in ochi). Fata de prsoane, copilul autist manifesta dezinteres cvasitotal, nereactionand la prezenta sau absenta parintilor, ca si cand el ar fi singur. Inabilitatea in relatiile sociale se constata si in esecul de a stabili contactul cu anturajul. Astfel el ciupeste sau musca persoanele din jur, lipsit de orice experienta afectiva, poate face o criza de afect sau autoagresivitate atunci cand cineva incearca sa-l scoata din izolarea sa. Desi, in general, autistul nu comunica verbal cu persoanele din jur, el isi exprima cate o dorinta si nevoile, prin gesturi, dand dovada in acest sens de o deosebita abilitate. In contrast cu incapacitatea de a stabili relatii sociale, copilul este mai indemanatic in manipularea mediului neinsufletit. Poate manifesta un interes deosebit pentru anumite obiecte, fara insa a le utiliza in sensul lor simbolic ci numai pentru a le agita, invarti, etc. Are o memorie buna pentru diferite aranjamente spatiale si preferinta pentru ordonarea unor obiecte, deoarece el manifesta o “nevoie obsedanta” pentru identic. Astfel poate intra intr-o criza de manie si panica drept raspuns la schimbarea mediului sau la schimbarea secventelor de timp din rutina zilnica. Afectivitatea copilului cu autism este modificata: lipsit de atasament fata de parinti, el este legat de un obiect ciudat; pericolele reale nu-i provoaca frica, in schimb se sperie de stimuli obisnuiti.

2. Alta trasatura importanta si constanta a autismului infantil este tulburarea limbajului vorbit. Acesta poate lipsi uneori, copilul emitand sunete ciudate, fara semnificatie. Daca limbajul este dezvoltat, se observa o discrepanta intre posedarea vocabularului si abilitatea de a-l folosi ca mijloc de comunicare sociala. Astfel un copil de trei ani pronunta stereotip cuvinte grele ca “maimutoi”, “greata”, “ghereta”, fara a le insera insa intr-o conversatie utila. Structura gramaticala este imatura, ecolalia imediata sau intarziata, stereotipiile, neologismele si utilizarea neadecvata a pronumelui personal, este frecventa. Copilul vorbeste despre el la persoana a II-a sau a III-a, nefolosind persoana I decat eventual dupa varsta de 5-7 ani, sau chiar deloc (normal la 3 ani). Autistul spune “vrei apa” sau “baiatul vrea apa”. Vorbirea este monotona, stereotipa lipsita de intonatie, iar melodia frazei neadecvata.

3. Stereotipiile – sunt alte elemente des intalnite la copii cu autism. Ele pot fi gestuale ca: repetitii ale miscarii mainilor, degetelor, bratelor, rotirea corpului in jurul axei proprii, mersul pe varful picioarelor. Uneori copilul cu autism prefera activitati repetitive ca: deschiderea si inchiderea usilor, stingerea sau aprinderea becului, lovirea sau zgarierea unei jucarii, ritualizarea activitatilor alimentare, activitati de imbracat sau de joc. De altfel jocul, activitate importanta la aceasta varsta, prezinta cateva particularitati: este marcat de acelasi caracter stereotip, copilul foloseste obiecte putin complicate ca: sfoara, hartie, butoane, robinete, rotite etc. Jocul colectiv este evitat si lipsit de caracterul sau creativ si imaginativ.

Dezvoltarea fizica a copilului autist este in general normala. Potentialul cognitiv poate fi bun dar cu realizari inegale; ei obtin performante in cate un domeniu, bazate pe o memorie remarcabila in special in cifre, melodii. Din cauza lipsei de cooperare la probe, acesti copii sunt greu de testat. (Predescu V. – Psihiatrie Vol 1)

Caracteristicile copilului cu autism:

1. Comunicare:

a. Nu are contact vizual

b. Pare a fi surd

c. Posturi neobisnuite ale corpului

d. Ecolalie

e. Incepe sa foloseasca unele cuvinte, apoi nu le mai foloseste

f. Nu are joc simbolic

2. Relatii sociale:

a. Nu arata ca observa cand intra sau pleaca persoanele din aceeasi camera

b. Nu isi manifesta bucuria sau tristetea

c. Nu initiaza jocul

3. Explorarea mediului:

a. Ramane fixat asupra unei singure activitati sau obiect

  Autori: Barbuti Daciana, Giurgiu Mihaela